Ziua 6: Vinţu de Jos, Sebeş, Sibiu, Cârța
Merită mentionat Sebeșul cu centrul lui vechi. Mai jos un detaliu din biserica evanghelică.
Şi desigur şosetele fabricate acolo, şosete de Ciserom, din bumbac, rezistente la uzură.
De aici până la Apoldu de Sus, drumul a fost relativ plat fără dificultăţi. De acolo însă lucrurile s-au schimbat radical. Deşi erau numai 31 de km până la Sibiu, acei 31 de km mi s-au părut o veșnicie. Soarele ardea puternic, panta mare, trafic greu. Am împins bicicleta vreo 5-6 km cu vreo două-trei pauze din cauza soarelui puternic. Noroc ca aveam un camel back cu 3 litri de apă, oricum insuficienţi. Am băut cred vreo 5 litri din care 1,5 de apă minerală carbogazoasă.
Merită de asemenea vizitat centrul istoric din Miercurea Sibiului, biserica fortificată de acolo. Din păcate era închis când am fost eu (amiază, în timpul săptămânii). Într-o casă din apropiere a fost constituit Partidul Naţional Român (după primul război mondial a fuzionat cu Partidul Țărănesc din Regat rezultând Partidul Național Țărănesc).
Am trecut din nou prin Sibiu, de data asta pe la periferie, apoi spre Făgăraș pe lângă Avrig de data asta. Din depărtare de pe E68 se poate vedea partea din spate a palatului de vară al lui Samuel von Brukenthal. A nu se confunda cu palatul din Sibiu.
În fine, după Avrig și Porumbacu de Jos (am fost un pic emoționat când am văzut indicatoarele de la baza traseelor spre Făgăraş) se face un drum judeţean la stânga spre Cârța. De ce Cârța?
Sunt multe motive, primul din ele fiind că aici este singura (și cea mai estică) mănăstire cisterciană din Europa. A nu se confunda cu o biserica fortificată, pentru că ansamblul mănăstiresc nu este fortificat. Cistercienii aveau interdicție la aşa ceva, aşa că scăpau de obicei prin tunele săpate până pe malul Oltului care curge în apropiere. Ca atare, mănăstirea a fost arsă de mai multe ori (prima oară în sec. 13 de mongoli și apoi de turci) iar în final desființată din ordinul lui Matei Corvin pentru că cistercienii nu ascultau decât de papă. Bunurile au fost cedate episcopului din Sibiu.
Un al doilea motiv il constituie muzeul de acolo care dă detalii despre mănăstire dar și despre populaţia din zona.
Şi, în fine, un al treilea motiv îl constituie campingul de acolo, camping excelent și ieftin. Am putut face duş fierbinte, spăla hainele, face plinul cu apă, încărca bateria tabletei și dormi în linişte după aproape o săptămână și asta pentru aproximativ 20 de lei. Bonus: vişinele din copacul sub care mi-am pus cortul.
Inutil să spun că de vorbit în română nu am vorbit decât cu proprietarii (care și ei ar fi olandezi), restul fiind polonezi și alte neamuri. Veniseră cu rulotele și se pare că am creat un pic de senzație, eu fiind singurul pe bicicleta.
O imagine parţiala a mănăstirii.
O imagine din interiorul campingului.
