MINCINOASA TRANSPARENTA

SIMBATA 16 IUNIE 2012
Am decis azi sa urcam Piciorul Pietrei Arse. Mimi ride amenintatoare zicind ca este imposibil. Pentru a sabota excursia este incaltata cu tocuri inalte si groase de pluta. JR uita momentan de virfurile montane si se delecteaza in parc cu citeva gogosi cu ciocolata. In sfirsit, banda albastra. E cald rau. Pe cer nici un firicel de nor. La caderea de apa, umbra. O femeie blonda, saracacios imbracata, cu trei copii dupa ea ne avertizeaza sa ne ferim de roiurile de viespi. JR urca pe scurtaturi si din cind in cind arunca cu pietre. Se uita dupa ele cum topaie la vale. "O sa nimeresti un urs care o sa vina nemultumit sa te scoata de urechi afara din padure!" Ride. Vede un grup in urma noastra."Hai tati, sa le incurcam drumul ca sa nu ne ajunga!" Din cind in cind bareaza poteca cu craci puse transversal si bolovani. Noroc ca urmarotorii se misca incet. Luam apa de la izvor. Fac o greseala si merg la cabana pentru alimentare. Mesele sint ocupate deja de pantofari veniti sa-si umfle burtile. Ne privesc curiosi. Aranjez cu cei de la cabana sa ne serveasca peste rind. Obosit de munca de constructor JR se aseaza la masa si nerabdator incepe sa strige: "Mi-e foame! Nu mai sint gata odata micii aia?" De gura lui micii sfiriie mai cu spor, apoi se grabesc spre masa lui Flaminzila stind cuminti pe o frunza de salata cu mustar. Turcii se bat la gura lui. Plecam. La intrarea in rezervatie urcam pe linga gardul de sirma ghimpata."Ce frumos se vede tati.!" Ctiva tineri se intereseaza de traseu. Mimi intelege ca urcam doua ore, asa ca isi pune in aplicare planul ei diabolic. Se preface ca are probleme cu stomacul si din diverse motive se opreste des sa le rezolve. Abia inaintam. Cu chiu cu vai ajungem la stinca prabusita-n drum. Intilnim citeva "fete" de la club. Au intre 54 si 73 de ani si coboara extrem de vioaie. JR constata ca nu seamana cu bunicii lui de la Bucuresti si nici cu Mimi care zace-n drum sleita de puteri. E tirziu deja si renunt sa-l mai las sa se catare. Ne oprim invinsi la citeva minute distanta de masuta de lemn si peisajul de vis de acolo. Trebuie sa ne intoarcem. JR gaseste poteca curata. "Tati, Mimi asta ne minte ca sa nu urce! A facut transparent! Nu este nimic in jur! Mincinoasa Transparenta!" O ia nemultumit la vale. Gaseste o creanga lunga si curbata ca o coada de reptila pe care o leagana alene dintr-o parte in alta. Privindu-l de sus orice urs ar crede ca prin padure trece un dinozaur. Norocul lui ca sta ascuns dupa copaci. Ajungem in drum si JR face la dreapta spre Cota. La soseaua asfaltata din nou aventura. Taiem serpentinele pe scurataturi. Linga posterul cu ursul ne asteapta blonda cu ochii spalaciti de azi dimineta. "Ati ajuns sus? Frumos! Eu stau cu copiii mei pe aici de trei ani si pot sa spun ca nu s-a imbolnavit nici unul dintre ei. E bine pe munte!"