CALDURA MARE

SIMBATA 9 IUNIE 2012
Bucurestiul fierbe bine. Nea Nelu ne duce cit poate de repede cu masina la Sinaia. Caldura mare si aici! Hai la drum! Incerc sa-l scap pe JR de arsita cit mai repede. Inainte de urcus, ii pun "bocancii" lui in picioare. Urca plin de entuziasm ca nu aluneca, desi pe alocuri e si noroi. Pina la Cota 1400 e plin de energie. Din cind in cind rontaie cite o ciocolata minuscula! Trebuie sa-l premiez pentru reusita si-l duc cu telecabiona la Cota 2000. Aici este placut. Pina mincam ceva la Cabana Miorita norii se tot prefac ca ne dau ocol. Pe mine nu reusesc sa ma pacaleasca. Trebuie sa plecam cit mai repede! Apucam sa facem citeva poze cu frumosul ciine Saint Bernard la Cota 1400. Ii spun lui JR ca este ciine salvator si ajuta oamenii rataciti prin munti. Prinde explicatia din zbor si fugim sa ne adapostim. Un tunet zdravan si ploaia se arunca asupra noastra. Sintem adapostiti la restaurantul cu terasa, de unde vedem toata Valea Prahovei. Printre siroiaiele de picaturi mai apare un sir deformat de oameni obositi... Grupul e condus de doamna Virginica din Ploiesti. Schimb cu ea citeva cuvinte, dar ea este ca ploaia: nu se opreste. Merg la personalul de 17.55. JR nu are stare! Inspirat de Virginica vrea si el sa merarga indiferent de starea vremii, doar e om de munte. Are o umbrela la fel de mare cit el. Reusesc sa-l tin locului un timp, apoi pornesc cu el pe la schit. O ciuperca uriasa, neagra, merge prin padure cintind. Ati ghicit: e baiatul meu bagat sub umbrela! Un pic mai tirziu ajungem din urma pe citiva din grup, dar noi o cotim spre Poiana Regala. Ploaia ne mai insoteste pe drum o perioada si se opreste. Il aud pe JR cum se bucura de privelistile din poiana. Vede uriasa cruce de pe Caraiman, de aceasta data mai apropiata ca la urcusul de dimineata. Coborim rapid. JR ia temperatura apei de la izvor. Incearca citeva scurtaturi si ma tine tensionat. Sper sa nu ia contact cu solul. Ajungem la caderea de apa de la iesirea din padure. Aici stam citeva minute. Ii cer sa-si imagineze ca apa ar curge peste el, spalindu-l din cap pina in picioare si ii fac semn sa faca liniste. Ascultam doar zgomotul apei. Senzatia este de odihna deplina; parca stam pe munte de nu stiu cite zile! O luam din loc. "Citeste" anuntul urias: ATENTIE! ZONA FRECVENTATA DE URSI! Ride cind realizeaza ca tocmai trece prin parcul lor de joaca. La troita ultimul strop de putere ii dispare si imi spune obosit: "Vreau in circa!"