AMINTIRI DESPRE VIITOR

Luni 30 04 2012
Care din noi nu viseaza ca proprii copii vor ajunge sa iubeasca muntele? Asa am ajuns cu expressul la Sinaia. Ii spun lu' JR ca azi vom urca pe Virful cu Dor! Sare vioi treptele de piatra ai garii si dupa ce da cu nasul de munte priveste uimit piramida din stinga sa, care isi trage dantelariile rupte din rochia de mireasa purtata la ultima nunta din timpul iernii. Azi vom ajunge acolo, la 2000 de metrii. Ii arat harta, cu semnerle colorate pe ea. Pe munte nu mergem la nimereala! Urmam niste in dicatoare; in cazul nostru banda rosie. Nu a gasit semnul din prima, asa ca l-am dus la aleea ingusta care urca prin parc. Vintul misca usor betisoarele de sticla atirnate deasupra noastra pe la case, intr-un clinchet de neuitat. "Tati, uite semnul pe stilp!" Cumparam citeva ciocolatele energizante de la magazinul alimentar, apoi reluam urcusul pe straduta puternic inclinata. Oamenii ne ureaza "drum bun!" La troita gasim un grup de chinezi. Vor la telegondola. Eu ma agit ca o caracatita spre amuzamentul lui JR. "Vorbesc" astfel cu viitorii parteneri de urcus. Dupa ce amestec si citeva boabe de engleza, cele doua papusi cu ochii oblici si compatriotul lor inteleg ca excursia e usoara. Trebuie sa asculte de ghidul de numai 6 ani si doua luni. Mai tirziu intilnim si o familie de romani, cu fetita lor de 10 ani, de pe la Cazane, de la Dunare si ii luam cu noi. JR ii mina suflind haotic din fluier; stie ca in felul acesta tine ursii la distanta, desi ar vrea sa-i vada! Mimi (modificare de la mami), ramine mereu in urma creindu-i probleme. "Hai mai repede!" o indeamna el. Incearca o trecere prin stinga, ca sa ma depaseasca intr-un loc strimt si expus. Piatra pe care adidasul sau calca grabit, se rostogoleste brusc. Urmeaza o aterizare fortata in poteca si o alunecare spre oras. Incepe sa urle de durere si sa plinga! Mimi sare sa-si salveze puiul. Padurea se umple de racnetele lui amestecate cu lacrimi si reprosuri:" Tati, tu esti de vina ca m-ai luat pe munte! Aoleu! Nu mai vreau sa urc! Eu ma intorc cu Mimi inapoi!" Chinezii dau din cap, miscati de durerea pricinuita genunchilor lui JR. Familia, dupa ce ia apa rece ca gheata de la izvor, incearca sa inteleaga ce se petrece. Negociez dur! Ii spun ca ca si eu am cazut si mi-am julit genunchii la prima mea excursie pe munte, asa ca nu este o rusine cu patania sa. Se mai intimpla! Plinge, dar nu de durere, ci ca s-a facut de ris, in calitate de ghid! JR e obosit si vrea in circa! Arunc rucsacul in spatele lui Mimi; o echilibrez cu altul pe fata, a lui JR. Pornim in cele din urma. Eu urc din greu, transformat in lift. Cel putin in padure este iar liniste. Ghidul imi spune soptit la ureche:"Tati ce puternic esti! Cum reusesti sa urci pe munte cu mine in spate?' Absorbiti de o discutie purtata in franceza, ceilalti trec ignorind placuta de avertizare: ATENTIE! URSI! Nici daca pica un elefant dintr-un brad, nu ar fi avut vreun efect. E bine uneori sa nu cunosti o limba straina, ca sa nu ai stresuri inutile! De la Cota 1400 totul devine mai simplu. Telecabina ne urca rapid deasupra virfurilor din jur. Ajungem. JR sta pe o fisie de zapada cu limba scoasa in fata aparatului de fotografiat. Arata ca excursia a fost un fleac. Tisneste alunecind pe gheata si zapada spre cabana Miorita. O stacana de ciorba calda dispare rapid mistuita de ghid spre bucuria lu' Mimi ca puiul ei este cuminte. Nu zabovim mult. Excaladam din priviri Virful cu Dor. JR trage o poza cu virful ca dovada suprema ca a ajuns la 2000 de metrii. Ne tinem cu greu dupa el. "Mimi, uite cum se merge pe zapada!" ne arata el. Nu avem timp sa ne miram, desi calca prima data pe zapada montana. Ne duce repede ca a auzit el ca se opreste telegondola la ora 17 si e tirziu. In 30 de minute, aerul rece devine sufocant. Am coborit si mergem la gara. La troita, JR pozeaza alaturi de Iisus Cristos si noi Ii multumim lui Dumnezeu pentru o zi asa de reusita!