3 zile in Bucegi

Am plecat duminica, 28/8, am luat-o pe Tache spre Malaesti. La trecerea din V. Bucsoiului in V. Malaesti ne-am intalnit cu Atali. Venea vesel de la Omu, facuse una din turele lui patentate cu ajuns tarziu la cabana, dormit moka si plecat devreme. La Malaesti o mica surpriza, izvorul secat complet ceeace a determinat o schimbare de plan. Fiindca o aveam si pe Tara am fost cazati la anexa, camera de sus e placuta, chiar daca curatenia cam lasa de dorit. Luni dimineata am plecat devreme, pe o zi superba, spre Omu. Am urcat pe poteca de vara, nu am intalnit pe nimeni, am avut toata valea pentru noi. Uitam, in zona hornului din stanga 4 capre negre s-au holbat indelung la noi si vitzavercea. Sus la Omu era deja cald. Ne-am dus la izvorul de pe M. Obarsia ca sa ne refacem provizia de apa. Un izvor minunat la aproape 2400m, totusi putin cunoscut. Dupa bifurcatia poteca de vara-poteca de iarna peste Ceardac, din ultima se desprinde spre dreapta o poteca nemarcata dar clara care coboara usor. Cam jumatate de ora de la cabana Omu pana la izvor. E amenajat cu o teava si un butoi, preaplinul e bun pentru animale. Am stat acolo aproape o ora, am socializat cu un cioban si cainii lui, care s-au jucat cu Tara. Apoi am urcat inapoi in seaua V. Cerbului si am prins Drumul Granicerilor. Ne-am intalnit cu un grup de patru, doi dintre ei salvamontisti din Nucsoara, erau pentru prima data in zona, faceau un circuit Moeciu, V. Gaura, D. Granicerilor, Pasul Strunga, Moeciu. Circuitul le fusese sugerat de Ilie Serbanescu, se pare un mare amator de munte. Imi amintesc ca l-am auzit odata, pe sticla, spunand ca solutia lui pentru crza este sa se suie in masina si sa se duca la o cabana la munte! Vederile spre P. Craiului si culoarul Rucar-Bran sant uluitoare, niciodata nu ma satur de ele. M-am bucurat sa vad ca refugiul din Seaua Batrana se afla in conditie foarte buna. O surpriza neplacuta a fost totusi intalnirea cu 3 motociclisti, zgomot, miros... Am continuat pana in Pasul Strunga de unde am coborat la Padina. Pasul Strunga este unul dintre locurile magice ale copilariei mele, in 58 am vazut de acolo de sus, pentru prima oara, podisul Transilvaniei. Piatra de granita era inca acolo atunci, intre timp a fost scoasa. Am gasit gazduire la cabana Diana, la d-na Florica, o femeie harnica si curajoasa. Mai dormisem la Diana in martie 2009, la sfarsitul Potcoavei. Ramasesem cu amintirea unui loc foarte friguros. Vara atmosfera e mult mai placuta, pentru 50 lei camera un loc decent. Cam obositi dupa o zi lunga in soare am baut un ceai si ne-am culcat. A doua zi am urcat in Seaua Laptici si am coborat pe piciorul Pietrei Arse, dupa ce am prins o mamaliga minuscula la cabana PA. Tara era terminata, cred ca a fost ultima tura de mai multe zile pentru ea. Poteca lina!

chiar nu mai poate merge Tara?

La o zi ii place. Dupa mai multe zile de mers pe poteci cu piatra se pare ca pernutele de la labe devin sensibile. Nu e singura care are probleme cu picioarele.

V-a primit la Diana cu căţelul ... asta e o veste bună

Aş zice că trebui mers mai des la o zi sau la mai multe, cu Tara - ca să reintre în formă!

poteci line (şi pentru Tara!),
Diana