Vineri dimineata a fost vremea mai milostiva cu noi, desi in Ranca era ceata, la fel si pe Transalpina (eu ii zic Transparing, ce atita Alpi!!). Frumos a fost cind am iesit deasupra si am intrat intr-o variabila "ba soare-ba ceata". Asa, si cu ajutorul reperelor discutate cu gazda noastra, am gasit locul unde am lasat cele doua masini, si ne-am inhamat la bagaje, inainte de a veni iar ceata peste noi ca sa nu stim pe unde este drumul (marcajul) !
Am inceput urcarea in ceata, motiv pentru care atunci cind am intilnit marcajul am fost putin derutati daca era spre stinga sau dreapta, si pe primii metri am luat-o evident INVERS! Ne-am prins insa repede, am corectat directia si mai pe drum mai pe linga (adica din stilp in stilp) am inceput urcusul cu casa in spate. Svetlana nu vroia cu noi la cort, asa ca a venit cu bagaj de o zi, urmind a se intoarce de la Cilcescu la Ranca singura, si sa plece acasa simbata cu ia-ma nene. Am ramas deci 7 in echipa de cortorari de Paring.
Pina pe Mohoru am cam mers in ceata, doar cu mici zone de vizibilitate la distanta scurta. Semnalul la telefon a disparut inainte de saua de dinainte de Mohoru. (oricum era cu intermitente si la Ranca/si pe Transparing)
Dupa Mohoru, am avut parte de vreme mai buna, mai mult soare si ceva vizibilitate. Dupa cca 4h, cum estimase Eugen (cu care vorbisem in dupa-masa anterioara la telefon in masina, pe drum) am ajuns in caldarea lacului Calcescu si am pus corturile la lacurile de sub creasta/horn (pe unde trece TR). Alegerea am facut-o din doua motive: sa avem mai putin de carat bagaje grele la dus si intors, sa scapam de aglomeratia camparii linga lacul Calcescu, despre care aveam o amintire neplacuta de ani in urma... dar care de data asta a lipsit (abia daca am vazut un cort-doua si foarte putini trecatori, la o zi, prin zona). Loc frumos dar s-a dovedit a fi foarte vintos si cam friguros pe acest motiv- noaptea.
In prima dupa-masa, dupa ce am instalat tabara, am mai plecat la o plimbarica - la vale spre Obirsia Lotrului, o bucata, apoi pe o alta vale am urcat spre Lacul Zanoaga si ne-am intors pe "marcaj" (mai sus de Calcescu lipsea CR, li s-o fi terminat marcatorilor vopseaua!! dar erau momii destule) Bonus: afine pe saturate!!
Noaptea a fost destul de chinuitoare, vint foarte puternic, spre dimineata ceata picuratoare - incit chiar si eu eterna matinala, nu am iesit din cort pina dupa ora 9. Si era tirziu, ca avusesem in plan un tur de forta... pina la lacuri (inclusiv Verde...), ceea ce insemna 12h ca popa!
dar cind pleci la 11 si... jumatate, si bate vintul si mai este si ceata in creasta, nu stii pina unde vei reusi sa tragi de tine sa mergi... Eu am propus varianta "scurta", prin saua Piatra Taiata, creasta, sub Paringul Mare, Lacurile Mindra, Rosiile si eventual intoarcere pe la Lacul Verde si Muchia Sliveiului, desi nu credeam ca este timp pentru toate. Ina a vrut neaparat urcarea pe la lacurile din Pasarile, asa ca am plecat singura pe "calea mea". A cintarit in alegerea mea si problema cu genunchii si noaptea nedormita ca lumea si ora tirzie; mi-am propus sa merg cit oi putea, dupa ceas - ora 3, asa ca sa ma pot intoarce pe la 7 sa imi pun cortul undeva altundeva, mai ferit de vint. (il si adunasem de dimineata)
Am avut vreo ora avans fata de ei, totusi pe la ora 2 si jumatate era doar sub vf Paringul Mare. Avusesem parte pina acolo de ceturi descurajatoare, si de soare si cald, si de momente in care mi-am pus toate hainele, de frig si vint si ceata... Am facut o pauza de cca 20-30 min deasupra Caldarii Rosiile si lacurilor, am mincat, apoi am luat-o spre "casa", cind au aparut ceilalti. Ora 3. Dana si Bogdan s-au hotarit sa se intoarca cu mine, Florin era indecis, in final am facut o estimare de timp pentru ceilalti si am estimat ca se vor intoarce noaptea daca insista sa faca traseul complet. Si am plecat. Ei au pornit-o spre virf si curind au disparut in ceata. Noi am balaurit-o un pic din cauza unei clipe de neatentie si a cetii care a venit brusc, apoi ne-am redresat si am continuat spre Coasta lui Rus cu pauze la soare si fara alte incidente. pe la 6 jumate am fost la corturi, dar deja vintul era foarte puternic, asa ca mutarea si montarea cortului meu a fost mai mult decit o mica aventura. Pina am terminat actiunea ceilalti au facut o supa in cort, de care m-am bucurat si eu, ceva cald era foarte bine venit.
Vinrul a fost mai rau decit in prima noapte, a fost si mai frig, senin.
Ceilalti au aparut pe la ora 10 la lanterne, nu mai coborisera din Slivei si au vazut Lacul Verde doar de sus (eu stiam ca nu se prea vede de sus Verde...). Au tras o goana serioasa...
Ultima dimineata a fost mai placuta, se oprise vintul si a venit soarele pe la 9 la corturi.
Nu mai aveam decit sa ne impachetam si sa plecam cu regret spre casa - de data aceasta cu mult soare si mai multa vizibilitate spre Transparing. Se vedea pina in Buila Vinturarita. Am coborit spre Ranca, am mers si la Baia de Fier (pestera Muierii, manastirea Polovragi, cheile Oltetului) si abia pe la ora 7 am pornit spre Bucuresti.
