2.04.2011 Piciorul Pietrei Arse

Daca tot am primit reclamatii ca m-am lenevit si nu mai scriu, iata-ma... reclamatii la Mihai, care m-a incitat!

Ieri am fost pusa pe fapte mari, am vrut sa urc in platou pentru ca prognoza era ca... la 12 va fi soare la Omu, la 3 ploaie... "traces" (adica urme! in "meseria mea" urmele se masoara in parti pe milion...- ppm)

Propunerea mea a fost urcat piciorul Pietrei Arse- platou, coborire pe Schiel... asta ca tot nu gasisem amatori de o vale(in discutii anterioare de vineri) si vroiam eu sa scot la plimbare pioletul, ca sa nu uite ca exista pe undeva. Piciorul ca piciorul, nu il banuiam de pericole, dar pentru Schiel putea fi o problema punctual, am zis ca merita carat obiectul. Anca, cu care stabilisem gradul de "echipament" greu pentru care aveam dispozitie de carat, nu a dormit prea bine noaptea si a venit fara (piolet), asa ca eram singura "entuziasta". Cristina-desigur- se entuziasmeaza "on the go", asa ca am cistigat repede o adepta pentru urcat in Platou.

Pina la urma ne-am adunat citiva, suficienti pentru a avea o echipa maricica- deis nu era clar de la inceput citi vor face traseul si cum- exista si varianta "vazind si facind" cu intoarcere prin Furnica. 10 din noi am pornit-o pe piciorul Pelesului, pe la Vulparie- Poiana Stinii regale. De la inceputul drumului era caldicel, relativ innorato-piclos, dar promitator totusi. Ne-au intimpinat floricele si gunoaie "de primavara". Inca nu e destula iarba sa le astupe, asa ca la inceput nu prea mi-a venit sa fac poze de flori, din cauza mizeriei lasate de tot felul de ..."unii", peste iarna.
Prima pauza, clasica, a fost la fintina dinainte de intrarea in Poiana Stinii.
Aici au inceput sa apara si alte flori- am vazut anemone si prime ciubotele(ale cucului). In poiana, brinduse si mai sus ghiocei. Am facut poze in voie- parca uitasem ca prezenta acestor flori ar fi trebuit "gindita" din timp in planul excursiei... si ma intrebam unde s-a dus Stela? (o echipa mare de peste 20 a fost in Baiu- Stina din Picior-Cumpatu... si au gasit si acolo flori de pozat!)
Am uitat sa precizez ca Gogu si Gabi au hotarit sa mearga pe traseul invers, asa ca am avut informatii asupra conditiilor de pe Schiel de la echipa respectiva... Virgil avea sa ne dea vestea mai putin imbucuratoare ca au dat de gheata sticloasa rea in poteca, chiar destul de jos, dupa trecerea vaii Comorilor si s-au intors. la care noi... "vom decide in cunostinta de cauza". La noi, situatia a fost buna, putina zapada si aproape deloc gheata in padure. Inainte de podet, zapda era, dar era buna, traverseul ala nu a creat probleme, iar podetul era uscat si intreg.
Am iesit la bancuta si am facut inca una din cele multe pauze "lungi si dese, cheia marilor succes".
Adevarul e ca desi pornisem bine si cu ginduri mari, dupa Poiana stinii -cel putin eu una- am avut probleme si desi eram sigura ca pot face traseul pina sus, nu prea mi-a mers bine. Ba am simtit ca n-am aer, ba energie, ba era rucsacul cam greu... in sfirsit, ce mai- nu eram chiar intr-o zi ideala pentru fapte mari! Mai caram si pioletul pe rucsac!!(ca sa am cu ce sa ma agat ba de o creanga, ba de un copac sub care trebuia trecut... De remarcat, s-au curatat ceva pe drum, si in parc la Peles si parca si mai sus trecuse cineva si mai eliberase poteca, prin taierea copacilor cazuri) La bancuta, un pic de hidratare, un pic de energie. Un pic de odihna.
Apoi am pornit mai departe. Vali Sherpa m-a convins sa imi preia rucsacul, lucru care sigur m-a ajutat, dar care ma cam obliga sa trag de mine sa merg mai repede. Pauza urmatoare a fost pe la Termopile, unde am decis sa ne mai regrupam. Sus in platou parea ca e mai multa zapada decit m-am asteptat, dar pina acolo parea OK. Nu au fost probleme, s-a urcat usor, mai mult pe iarba si pamint. Am iesit sus impreuna cu 2 ciini care ne-au insotit, unul alb s-a intors apoi, celalalt mai lupiform, a ramas cu noi pina la sfirsitul excursiei- jos in Sinaia, unde ne-am reintilnit cu cel alb, cu pata pe un ochi (blana!) si si-au refacut formatia canina.
Sus in platou era ceva zapada, dar tinea destul de bine, asa ca am taiat frumos spre "drumul de platou" si apoi spre Furnica. Se mai rupea -dar rar- asa ca s-a mers bine. Dezavantaj eu, talpa mica... presiune mare. dar a fost Ok, per ansamblu, fara prea multe gauri facute. Putin racorica, dar nu a venit ploaia de la ora 3. Am traversat pe sub Furnica, in conditii bune. Am zarit si o vulpe, prilej de ragaz si de o mica pauza pe iarba- care s-a dovedit nu numai uscata ci si calda. Minus pentru un coechipier care se pare ca s-a asezat intr-o udatura!
Turisti nu prea erau, nu stiu ce aiurau azi pe TV ca e lume la munte si pe trasee... noi nu i-am prea vazut! A urcat pe PPA un tip fara rucsac si cam descult (adica fara bocanci)- l-am banuit a fi "localnic", poate angajat la Piatra Arsa. incolo s-a dus.
Am mai vazut 2-3 pe la Virfu cu Dor, au trecut si 2 ciclisti la vale pe drumul de vara, in noroi pina in git! Nu va spun cum aratau, ca noua ne era destul si ce aveam noi de ocolit ca sa nu ne facem ca porcii pe bocanci si aparatori. La 1500 nu era mare animatie, ne-am regrupat jos la statia de gondola, dar nu ne-am lasat convinsi de cei de acolo care ne-ar fi facut si reducere numai sa mergem cu ei. 16 lei este un pret neobrazat pentru gondola aia care duce nicaieri - e drept ca data trecuta cind eram mult prea obosita, am dat suma pentru coborire. A trebuit sa coborim putin ocolit din cauza ciinelui, am mers prima bucla pe sosea pina am intrat in marcaj mai jos.
Alta pauza la apa, unii au luat-o mai vioi, ca visau la Popota.
In afara de mine, pina la urma s-au dus toti - eu am coborit la gara si am luat personalul, in care m-am intilnit cu o parte din cei care au fost in Baiu. "ai mei" nu s-au grabit sa prinda trenul, iar vechiul nostru "nash - mustaciosul cu amintiri", pe care ne-am bucurat sa il revedem de dimineata dupa citiva ani se intreba de ce nu au aparut. Adevarul e, ca si eu, cind nu am vazut pe nimeni in tren, m-am dus la el cu intrebarea "unde-s ai nostri?" raspunsul a fost nu am vazut decit un domn, care era mai in fata. Asa ca m-am intors sa imi aleg un loc si am dat nas in nas cu "domnul"... era pe cine banuiam, Eugen.
Ne-am ales "un vagon" (etaj superior) si in curind au mai aparut si altii- din echipa de Baiu.
Pentru poze - aici
Nu am facut foarte multe, ca nu prea am avut inspiratie.
Altele cautati-le pe la Anca, Vali... care sint pozari mai mult sau mai putin harnici.
"Domnul" (Eugen) a fost pina pe la Caldari, in valea Cerbului. Nu a intilnit pe nimeni. Spunea ca se mergea bine, zapada in pete. Urme pe Cerb. Pe el l-a "burnitat" cu niste ace fine, nu foarte placut - o fi fost ploaia de la ora 3.
In Baiu, ca si la noi, a fost fara ploaie.
In schimb, daca e sa te iei dupa webcam, azi a fost intr-adevar mai frumos.
Pacat ca nu am fost in forma, ca planuisem sa ramin la munte si sa ma bag in Piatra Mare azi. Dar nu au intrat zilele in sac. Ma consolez cu ideea ca in Horvatca precis era zapada mare si ar fi fost de munca nu gluma!!

A venit deci, primavara si ne asteapta muntele! (deocamdata cred ca nu pentru fapte prea mari- anul acesta nu prea pare sa fie de vai, iar - din informatiile pe care le detin de la altii, mai umblati) E zapada cam putina, saritorile ...hmm.