Ciucaş pe nemarcate - 13 noiembrie 2010

Un Ciucaş pe nemarcate şi pe neplanificate - aşa a fost excursia din 13 noiembrie 2010. Vinerea de dinainte, am aruncat o scânteie gemenelor - ce ziceţi de un Ciucaş? aşa că fetele s-au pus pe treabă şi pe seară eram două maşini pline ochi (gemenele, Virgil, Minna şi Ina, Andreea, Vali, Dana şi Mişu) Başca Gabi care m-a sunat să-mi propună o ieşire si a aderat pe loc la varianta Ciucaşului alături de Mihai şi Claudia. Aşa că a doua zi de dimineaţă la 7:30 - 8:00 ieşeam din Bucureşti, trei maşini. Pe drum am făcut o scurtă oprire la Mânăstirea Ghighiu, aflata pe centura Ploieştiului spre Buzău.

La 10:30 am pornit în traseu pe Valea Berii (maşinile au rămas la intrarea pe vale) cu gândul să urcăm pe marcaj la Vf Ciucaş şi să coborâm pe Bratocea.
Vremea însorită şi călduroasă. Ina a venit cu ideea să o scurtăm pe Valea Tigăilor, nu mai fusese pe vale şi tentaţia era mare. După o scurtă consultare a hărţilor cu toti am fost de acord - de fapt majoritatea - şi la 11:30 intram pe vale. Ca punct de reper, Valea Tigăilor se desprinde pe stânga drumului spre cabana Ciucaş - chiar într-o curbă.

cam putin, de ce nu arati de ce merita valea aia... unde-i partea alpina???

Valea e largă la început şi însorită fiind orientată spre vest. Primele săritori nu întârzie să apară. Sunt îngropate în frunze şi ne pun ceva probleme până dezgolim piatra să vedem pe ce călcăm. Ne-am cam câcâit puţin la prima săritoare, ceea ce a făcut să scadă moralul celor din spate. Aşa că patru coechipieri ( Mihai, Claudia, Hary şi Gabi) s-au întors din drum şi au incercat să ocolească săritorile prin stânga (ne-am reîntâlnit in final şi am aflat că au făcut un traseu de genul care nu-ţi mai doreşti să mai mergi şi îţi zici bine că ai scăpat - au urcat de-a dreptul şi destul abrupt pe culmea Tigăile Mici, pe care le-au ocolit pe la bază, ieşind în marcajul BR pe culmea Bratocea şi de aici la cabana Ciucaş conduşi foarte bine de Mihai).

Pe Valea Tigăilor, după prima săritoare mai urmează cateva mai mici şi mai pământoase. Tehnic săritorile sunt uşoare. Se revine la o valea largă, dar mai întunecoasă pe măsură ce ia direcţia spre nord. Nu sunt probleme de orientare. Se ţine dreapta sau firul principal. Pe măsură ce se urcă, în dreapta se simte că e aproape ieşirea pe iarbă şi la soare. Tentaţia e mare, să laşi valea şi să ieşi la lumină. E bine de urmat valea, totuşi; sunt multe chei înguste şi foarte pitoreşti, e păcat să fie "sărite". Plus că ieşirea e chiar sub Tigăile Mari (corect ar fi Ţigăile Mari) in marcajul turistic CR. La 13:45 eram în potecă - popas de masă şi de plajă.





Să fii sub Tigăile Mari, pe partea sudică a lor, e o plăcere! Vremea ţinea cu noi deosebit de călduroasă pentru noiembrie. Mie nu prea mi-a ars de masă, îmi doream să ajung chiar pe vârful Tigăilor. Citisem pe alpinet2k că se poate - nu ai nevoie de cunoştinţe de alpininsm, doar să nimereşti poteca. Aşa că am luat-o în sus, în căutarea potecii. Spre stânga, direcţia Vf Ciucaş nu parea accesibil, aşa că am urmat brâna de sud, spre dreapta. Frumoasa brâna de jos, la un moment dat am ajuns, la o stâncă cu ferestre:


Am tot mers spre dreapta şi am urcat pe o pantă înierbată până în brâna de sus, până la dintele din poză.
Traseul optim de urcare al Tigăilor Mari, totuşi este chiar din dreptul intersecţiei BR, CR - sau se poate urca pe traseul BR spre Vf Ciucaş, având Tigăile în stânga şi prinde un urcuş pe faţa nordică a Tigăilor. Acesta este cel mai scurt şi mai sigur traseu spre vf Tigăile Mari. Vârful are o brână de sus care îl înconjoară, bine conturată pe partea sudică şi în rest , cu ceva suişuri şi coborâşuri, accesibile, dar cu atenţie. În vârf am pus-o de o masă - soarele cobora la apus, iar vântul era blând.
Coborârea am făcut-o pe partea sudică a brânei de sus:
În potecă, la intersecţia BR cu CR ne aştepta Virgil, Isa şi Mişu, care ne-au cam tras de urechi că am stat atâta pe vârf, până s-a dus soarele şi ei au îngheţat... deh, pe vârf era încă soare! Minna şi Vali deja coborâseră spre cabana Ciucaş. Vremea de plaja şi faptul că urcuşul spre Tigăi nu părea chiar accesibil - i-a facut să rămână la baza Tigăilor.

Închei cu poza noii cabane Ciucaş, amplasată într-o poziţie de vis - chiar sub Tigăile Mari!