incepe sezonul alpin de toamna! vai-brine...Bucegi

RT Briul mare al Costilei prin Brina Aeriana (urcare) la Pripon (coborire): 27.08.2010

Am inceput excursia matinal, fiind asteptata o zi lunga si calduroasa- am plecat de la Caminul Alpin putin dupa ora 7.
Cu Florin coechipier... si amindoi cu bocanci...noi (!) in picioare. Munticel, varianta de urcare pe culme, Poiana Sfatul uriasilor(unde erau unii cu cortul), izvor...(trebuie reparat, nu are apa in bazin, curge pe linga), trecem aproape pina la refugiu si luam poteca in sus si inapoi (zona acces Hermann Buhl) spre Pinda si Vilcelul Pietros. Cum deja stim, poteca destul de degradata, mica pauza la "pinda", apoi ne indreptam spre urcarea "de Aeriana". Un copac cazut -daca nu se indura vreun voluntar sa il taie evitarea lui va determina o noua ruptura in poteca- si apoi vin si cablele.
Drumul cam asa cum il stiam, mici diferente- jnepeni mai mari si un pic mai deranjanti, ceva degradare care obliga la un mic ocol si apoi revenire in Policandru. Si urcam tot mai sus. Apoi vine traversarea spre brina. Pe coborire un cablu de care cred ca nu stiam peste o "placa" dezgolita (asa o fi sau imi joaca memoria feste- data trecuta parca nu era asta!), apoi coborirea pe care cablul este binevenit-si era si data trecuta!
Si brina propriu-zisa, in urcare cu vreo 3 rinduri de cable pe ea. In sfirsit sintem la momiia de iesire in creasta vaii Albe. De aici ne mai ia o ora pina in Brina mare- la ora 13 sint acolo!(si se adevereste ce scrie Walti -Kargel- 5h...)
Florin imi da liber 1h sa fac o explorare (la care visam de multisor!) spre valea Alba -merg pe BMC si ajung in jumatate de ora pe ceas aproapre de traversarea Blidului Uriasilor (si vad cu ochii mei cit de aeriana este "zona aeriana" a BMC). Mie mi se pare fezabil, dar nu incerc, ca trebuie sa ma grabesc inapoi. La 2 sint inapoi la Gelepeanu, vreau ceva energie si hai la drum ca e cale lunga! Jumatate de ora circa pina la Malin, unde am emotii ca nu stiu trecerea ci doar ca trebuie s-o caut cu vreo 80m mai jos, cica. Eh, asta e, Florin nu recunoaste locurile, doar ca au coborit pe "balarii" spre vale. gasesc o prispa(la vreo 50m mai jos?), dar nu-mi place, e prea sus polita si n-are prize. mai coborim si intram in fir, dupa care incepe urcarea pe pietris scirbos (morena). In coborire m-am tot uitat ca vad unde apare potecuta brinei dincolo, dar ajunsa in vale nu mai am repere. Urcam si tot caut posibile iesiri in sus. Si gasesc o momiie si un marcaj pictat pe stinca nu foarte vizibil. Aici e! doar ca dupa putin urcus deruta iar- pare sa fie in sus, traverseu cu ceva prize si putin expus... dar ce o fi deasupra. Nu e f imbietor, asa ca cedez usor la ideea ca poate nu pe acolo, cind Florin gaseste urme de poteca oblic in urcare fata de vale, in sus, in iarba. mergem pe "poteca"... si se termina, la alt traverseu oarecum asemanator- mie mi se par prizele mai bune, dar lui Florin nu, si vrea sa ne intoarcem sa mergem la traversarea de jos. Asa facem, in total ne-a luat aproape o ora jumate traversarea Malinului, cu cautari cu tot- pina ajungem iar in poteca brinei. dar am facut-o! Continuam -brina este usoara si lunga... Pozarim, mergem, ne e cald si sete. Si dai si mergi si ne apropiem de Puntea Urzicii, singurul punct mai deosebit despre care auzisem. Pare fioroasa trecera, dar nu este, cind ajungi la ea. Stinca e buna si uscata. Nu trebuie sa mergi in mersul piticului cum am auzit de la altii.
Si continuam si intr-un tirziu ajungem pe fata vaii Priponului- de aici mai avem de coborit pe fete cu iarba, si ajungem la fir unde abia astept pauza si umbra!
Arunc bocancii din picioare, odihna bine-meritat si masa!
Apoi mai avem de coborit Priponul, cablat "proaspat" la intrare. Stina nu-i, iarba imensa. Deshidratati si obositi coborim pe poteca Vaii cerbului si visam la apa. Ne oprim, bem, realimentam - ne spalam si racorim si pregatim lanternele, pentru ca in curind vom avea nevoie de ele.
Speram sa ajungem pe lumina in poiana Costilei, dar am aprins lanternele in padure deja inainte. latraturile ne intimpina de la distanta, dar noi nu intram in poiana, ca am hotarit sa luam Drumul Finului, chiar daca nu ne place. Pentru ca vine noaptea si preferam sa facem o bucata de drum pe sosea, daca tot mergem la frontale.
Zis si facut, bijbiim pe drumul finului si mergem apoi agale spre camin. ne dor picioarele, asa ca mergem chiar cam incet. Pe la 10 si ceva ajungem, ne asteapta Irina(dar e deja linistita ca am vorbit la telefon si stie ca veneam pe sosea). Povestim aventuri pina spre miezul noptii. Dupa baie si ceai (si o bere), nani.

RT Briul lui Raducu: 28.08.2010

Dupa tura lunga de vineri, ne urnim greu- Florin are si rosaturi de la bocanci, asa ca nu ar merge azi in tura. dar nu rezista tentatiei Briului lui Raducu!
Mergem cu Irina cu masina pina la scoala/stadion, de acolo pe jos spre valea Jepilor (oficial: Caraiman).
Surpriza: ii intilnim pe cei veniti cu trenul, dl Munteanu cu un grup urca tot pe Jepi, o bucata. Irina o ia inainte, are programul ei, noi doi urcam cu greu mai ales din cauza caldurii dar si a oboselii acumulate. In 2h sintem la intrarea in Briul lui Raducu totusi si facem o mica pauza. Si incepem traversarea spre Schiel.
Toate bune si frumoase, cam la fel cum stim, unele degradari, dar merge.
Copacul care sta acolo ca scara e tot el, de cel putin 25 de ani- doar ca nu stiu cit va mai fi utilizabil. Mergem si mergem, urcam si urcam, trecem de Creasta cu Zimbri. Inainte de saua Claii ma pregatesc sufleteste pentru zona cu ruptura... si o gasim mai rea decit ce imi aminteam eu: s-a mai stricat si e neplacuta trecerea. De acolo, cind am fost eu ultima oara, nu ar mai fi fost probleme... doar ca au trecut vreo 2 ani cel putin de la ultima mea vizita! Si timpul si natura a lucrat.
facem pauza mare de masa in saua Claii, si declar ca intr-o ora vom fi iesiti din Briu. Dar n-a fost chiar asa. Am avut surpriza sa gasesc mai rau, pe la Comori este un loc unde se coboara destul de greu pe o ruptura cu pamint (Comoara Claii? nu stiu sigur care Comoara era) ca o burta -cu crapaturi si fara poteca formata. pare fie ca pleaca cu tine, fie ca ai aluneca pe ea- am trecut-o cu mare grija si infinita neplacere.
Eh, am trecut-o, cu gindul ca prea curind nu mai vreau pe briul lui Raducu! Apoi mai e ultima fata cu iarba pina la vilcelul pe care se coboara. desi cu grija in ideea ca aici nu e voie sa cazi, am reusit performanta sa ma sprijin "in bot", ca m-a trintit un smoc de iarba cumva. Bine ca nu am cazut mai rau sau nu am luat-o la vale, ca "aia eram"! Am mers mai departe, am coborit firul de vale si am continuat Briul pina la Schiel. Ora 5. In circa 2h am coborit Schielul, am mai facut ceva pina la masina si la 8 ieseam din Busteni spre Bucuresti. Am facut-o si pe asta!

RT Valea Alba- Brina Vaii Albe-Brina mare a Caraimanului-valea Jepilor : 18.09.2010

Dupa un intermezzo de 2 simbete cu ture "mai usoare" (explorarea vaii Izvorului Dorului/spre Vinturis, respectiv: Valea lui Bogdan-Stina Vasii-sub Razoare-creasta-Piscul Ciinelui-Piciorul Ciinelui), iar am ajuns in Bucegi. De data asta cu un grup mai mare... variabil pe parcurs, ca asa a fost sa fie. Am plecat cu Anca, Cristina, Diana(cu Nic), Corina, Lavinia, Mircea si inca 2 baieti (Radu, Stefan) si o fata (Dana), pe care ii vedeam pentru intiia oara, dar cu care am facut o echipa buna si sper sa ne mai vedem! Pe la 10 (si un sfert?), de la Caminul Alpin, unde ne-am dat intilnire.
Pina la Verdeata s-a mers destul de sustinut, nu de alta, dar eu decretasem ca este lunga tura si nu putem prinde trenul... dar speram sa ne rearanjam pe masini sau in cel mai rau caz sa ajungem la intercity in Sinaia. era vreo 11 jumate la Verdeata, mica pauza si hai in sus. Diana a renuntat, o deranja o glezna si nu am indraznit sa insistam prea mult sa continue. A plecat cu Nic, s-a mai plimbat pina la refugiul Costila si apoi a luat trenul spre Bucuresti.
Noi ceilalti am pornit voiniceste in sus pe vale. Unii cu emotia premierei, altii ... pur si simplu cautindu-ne drumul pe unde ni se parea mai bine. Pe vale am gasit si 2 flori de colti. in rest gimnastica/pietris, bolovani. La Cirn am optat pentru ocolirea pe vilcel, care, desi rupt la locul ala pamintos, este mai putin expus decit varianta "la piton". Deasupra Cirnului ne-am regrupat si am facut pauza cu "poza oficiala de grup" si ceva mincat.
Nu a fost greu sa conving lumea sa luam de acolo varianta Prispei, pe care eu o prefer intotdeauna firului plin cu pietris.
Am urcat in Prispa si pe ea in sus. Am apreciat gresit altitudinea, si locul unde se intra in BMC... a venit prea repede. De la acel reper am zis ca mai e vreo 50m de unde sa incepem sa cautam momiia brinei... Altimetrul spunea inca prea putin si intr-adevar inca nu ajunsesem la nivelul intrarii in BMC- am recunoscut locul mai tirziu. Asa ca mai aveam de urcat si tineretul nostru revolutionar incepea sa isi piarda rabdarea si poate increderea ca vom nimeri brina cu care ii batream la cap(Brina vaii Albe, sa iesim la Cruce pe ea). Desi 2 mai fusesera pe acolo, dar niciunul nu stia intrarea dinspre valea Alba.
Am gasit prima momiie, inainte de a veni ceturile, ca au inceput sa bintuie prin zona superioara a Caraimanului/Costilei.
Pe brina am ajuns usor si repede in saua Carimanului, unde, la ora 3, am pus de pauz/masa si poze. Pozaritul ni l-a stricat ceata, insa. ne-am despartit de inca o coechipiera care a plecat spre Omu-pe marcaj, iar noi am luat-o "lipa-lipa" pe Brina mare a Caraimanului spre cabana Caraiman si coborirea pe Jepi, unde am ajuns la ora 4. In 3 ore am fost jos, cu 2 mici pauze, una de alimentare la ultima trecere a vaii, si una de baut si luat apa, la izvorul Tamaduirii. Poteca pe Jepi este degradata si ultra-cablata, mai nou. Cablarea este utila, chiar si pe uscat cum am avut noi.
Spre surprinderea noastra, simbata asta cabina nu a circulat dupa 4 (sau 5), ceea ce evident ca s-a tradus in stiri cu interventii Salvamont la TV a doua zi. Culmea a fost ca eu am incurajat un grup -pe brina- sa mearga la Babele la cabina, stiind ca weekendurile anterioare circulase pina tirziu, pina "au dat jos toti turistii"... hmm, ma gindeam daca ii am "pe constiinta" pe aceia... dar decit sa ii fi avut pe constiita ca i-am bagat eu pe Jepi, parca tot mai bine ca i-am trimis la Babele la cabina.
Pe masini, am pornit pe la 7.45-8 spre casa.