RT 5.06.2010 in cautare de rodo

Simbata 5 iunie 2010
O simbata cu mult nor si mai multe grupuri doritoare de frumos si miscare.
Mai multe grupuri, ca de obicei - unii motorizati sau cu acceleratul, cu intentii de a prinde ultimele narcise (asteptam pozele de la Diana si altii), un grup mare a urcat Piciorul Pietrei Arse in platou... sa vada rododendronii din Furnica si care a coborit pe Schiel la Busteni-am vazut poze de la Doina Dragomir, altii au facut Brina ursilor, si un alt grup, cu Virgil, Gogu, Gabi, Roxi si Anca au ales valea Morarului cu dormit la cabana Omu (nu cine stie ce dormit!) si coborit pe Ciubotea (sper ca am retinut bine!)... De data asta nu m-am potrivit cu ceilalti si am mers cu o prietena -culmea!- cam pe aceleasi locuri cu o buna parte de floristi. Si astfel s-a dovedit ca, independent, "gindim la fel"!!!
Am plecat de acasa (Magurele,IF) calare pe matizache la 6.30, la 7.01 ieseam din Bucuresti si pe la ora 9 intram in traseu la Stincile Sf. Ana. Am ocolit stincile si am prins potecuta alpinistilor din spatele lor (pe acolo se retrag cataratorii dupa urcare, care nu fac rapel). In urcare sustinuta, dar nu foarte dificila, ajungem intr-o mica sa, alta urcare si ajungem la drumul/poteca de schit (Sf. Ana). La schit luam apa de la izvor (sint doua izvoare amenajate). Apoi pornim spre cota 1400.
Alegerea a fost inspirata de norii mai grosi inspre Piciorul Pietrei Arse, fata de Coltii lui Barbes unde arata mai curatel. Soare si destul de cald, am transpirat destul pe drumul de vara, urit, dezolant (de evitat) pina sub Virful cu Dor. Doar mici insulite de rododendron ne mai inveseleau ziua.
Dupa o mica pauza la vechea statie de telescaun, o luam spre Curmatura Vf. cu Dor si babele locale. Le vizitam, si urcam virful. Privim spre Vinturis, nu pare sa fie inca rododendronul la maxim - poate peste vreo saptamina. Dincolo de virf mersul e lejer spre sa, apoi o luam la dreapta si ne intoarcem spre Curmatura. De acolo urcam usor spre Miorita, dar cotim la varianta drumului de sub Furnica. Ba e soare, ba mai umbros, si dam si de vreo 2 pante roz bine sub noi. Pauza de masa o luam pe un virf de unde zboara 2 corbi imensi, care se muta mai incolo (pe alt virf spre vale).
Citeva poze, vedem vreo 2x2 turisti urcatori pe Piciorul Pietrei Arse, si cam atit. Dinspre cota am vazut tot cam slaba miscare, citiva au urcat cu telecabina si au coborit pe picioare. Doar 2 biciclisti au parut mai exotici - pareau incepatori.
Noi am continuat spre Piatra Arsa. Am coborit Piciorul Pietrei Arse, am constatat ca nu era atita rodo cit am sperat la Coltul lui Nicodim si am savurat verdele crud al zadelor si bogatia de irisi de linga poteca. Podetul era OK, doar o traversa rupta. In dreptul Brinei Ursilor am decis sa o luam pe acolo, zis si facut. Am avut surpriza sa gasim inca zapada destula pe vreo 2 traversee. De la schit am coborit mai mult pe drum, nu prea mai aveam dispozitie de scurtaturi.
Inainte de a pleca acasa ne-am dus sa mincam "de seara" la stinci(era ora 6+ deja), unde se catarau/rapelau niste tineri, si pe la ora 7 am luat drumul spre casa.

Update: duminica pe un timp splendid un alt grup mare a facut traseul de rodo (piciorul Pietrei Arse- Cota 1400... dar mai inspirat au ales sa mearga pe drumul de iarna prin padure, nu pe Drumul de vara cel urit). Poze am vazut la Vali G.