FYI Cheia martie 2010 (RT si nu prea)

O mica incursiune de weekend la cheia si pot sa va dau niste update-uri, daca sinteti curiosi.
Zapada este inca multa, chiar si jos, dar daca nu mai ninge, macar potecile vor ramine deschise dupa weekend.
Simbata dimineata era deschis drumul spre Muntele Rosu doar pe o latime de masina, dar practic era inghetat si impracticabil... asa ca am "ramas in drum" intr-un mal si am urcat per pedes. La ora 9 eram la cabana MR (am urcat 4 turisti pina la ora aia, ca sa batem urma- pe niste urme vechi-cam gauri... spre fosta cabana Ciucas).
Simbata.
Coborirea in valea Berii a fost cam cu peripetii, de parca erai in vreun traseu alpin!!, dincolo drumul mai umblat, probabil urcase cindva vreun ATVist, cit a putut. Fintina era la locul ei, apa curgea din plic, doar ca trebuia sa te cobori intr-o gaura sa iei.
Mai sus iar "gauri" nu poteca, asa ca pina la iesirea la gol a fost suficient de epuizant sa nu prea ai chef de tras mai departe. Cei 2 tineri cu care ne-am "petrecut" pe drum, au continuat totusi spre Tigai, dupa ce au scapat de coltii unor ciini de pasa la "cabana" Ciucas. Unul (dintre ciini) era mai nebun, si paznicul locului (mare santier mare) ne-a spus ca normal e legat in weekend, dar acum stapinul (nu el) era plecat la vale si pe el nu il asculta ciinele. Totusi nu ne-a mincat pe niciunii, am mai mers un pic pina la prima bifurcatie pentru citeva poze si am renuntat.
Cald soare, zapada tot mai uda cum coboram, nu e de mirare. In schimb au inceput sa apara grupuri grupuri in urcare, cu sau fara ciini. "capac la toate" a fost un grup de vreo 100, intilniti pe la belvedere... astia ar fi trebuit sa vina cu citeva ore mai devreme, asa am fi avut si noi poteca! (parca eram noi la Narcise... cu ani in urma. Nu i-am intrebat de unde erau, dar probabil brasoveni ca mai toti vizitatorii de Ciucas care se aventureaza iarna "cu picioarele")
Drumul in jos era riuri-riuri de topeala, acum erau deja mai multi mazdropi masinisti urcati, buldozerasul se mai batea cu nametii pe alocuri, dar fara sa faca mari fapte de vitejie. Cind coboram ma patrunsese si pe mine aparaia in bocanci, dar tot o duceam mai bine decit diferiti urcareti (care isi abandonasera masinile in drum...) incaltati cu adidasi, tenisi sau... balerini!(NU GLUMESC!)
Dupa-masa am tras o raita (in ghete si alte sosete uscate) pina in poiana Gropsoare, unde exista un marcaj punct albastru sai drumul era deschis de caratorii de lemne sau de ATVisti. Fleasca si noroi cit cuprinde.
Duminica dimineata am facut mici plimbareli, am intrat pe valea Cheitei pina la punctul de intrare in chei, de unde nu se mai putea merge- gheata pe versanti in padure, zapada mare pe vale. Am stat un pic la soare, am studiat vechea linie de decovil de vis-a-vis, iar dupa intoarcerea la civilizatie am mai facut un drum: am urcat prima portiune in padure inspre sosea(CA+BA). La iesirea in sosea am dat de o ruptura (mal sapat) care va necesita reparatie in mod sigur! In padure noroi, iar mai sus zapada destul de maricica. Mai era si o urma, nu cine stie ce multa circulatie pe acolo. Nu am apucat sa merg sa inspectez cascadele venind de sus pe TA (pe afluentul Cheitei), dar nici mare chef de munca la urme nu aveam.