E inca iarna la munte!!(martie 2010)

Si primavara nu prea vrea sa vina, se pare, deocamdata.
Tura 1: 6. martie
Daca in decembrie am gasit verde la Stina Conciu, saptamina trecuta era iarna in toata regula:

Am urcat un mic grup la Stina, prin zapada pulver, si dupa o pauza cu intaritoare si ceai am atacat panta de deasupra. Ne-am luptat vreo ora cu nametii care alternau cu zone vinturite, si intr-un final am renuntat- am coborit la loc la alt ceai... si apoi alta varianta de drum in jos. Din poiana cu defrisarea am mers de-a coasta si am explorat alt drum pina deasupra vaii Oratii, la un punct de "gaze". In jos nu era de mers, sub zapada proaspata era gheata. Am gasit o poteca in sus- urmeaza sa o exploram altadata. Acum ne-am intors si am incercat niste traversari de vai spre sud- am depasit valea Conciu, am gasit o ruptura pe o vilcea, am ajuns pina la valea Naparului unde o ruptura mult mai urita ne-a determinat sa renuntam si sa coborim la sosea.
Dupa ce se ascunde soarele, nu prea mai e de trait... in halta vintoasa a Posadei.(unii nu au rezistat sa astepte eternul tren intirziat si au luat un maxitaxi pina la Comarnic).

Tura 2: 13 martie: Florei- Razoare- Stina Vasii- Valea lui Bogdan

Alta tura de iarna cu zapada mare, dar parca cea mai insorita din acest sezon. Ne-am adunat 10 combatanti si am urcat voiniceste cu bucuria "refacerii grupului" in jurul dorintei de a o serba pe Tina, care nu se serbeaza niciodata cind e ziua ei, de adevarat!(citez din clasici)
Am urcat din Posada, pe Florei, am sapat urme mai usor sau mai greu, am strabatut maracinisurile... visind la o maceta si am iesit la gol, dupa perdeaua de brazi, unde am facut o binemeritata pauza. Nu prea lunga, ca aveam de tropait si curind distractia a inceput... cu gauri in zapada mare. Ne-am tinut si noi cit am putut mai la zapada mica si efortul ne-a fost rasplatit cu albul nesfirsit si tot mai alb pe masura ce inaintam pe creasta Baiului spre N. Deasupra Conciului am avut o ezitare, era cit pe ce sa renuntam sa luam primul "drum" in jos, dar cum nu erea "niciun" drum am ramas sa urcam mai departe, ca parca era mai usor. Era exclus sa traversam in zona izvoarelor Oratii, asa ca doar pe sus a fost sa fie.


Ajunsi pe virful Razoare am ezitat un pic inainte de a alege coborirea, ca era multa zapada adunata si stina parea foarte indepartata.
Ne-am ales traiectoria si dai inainte direct in jos. Cind panta s-a mai indulcit, am rasuflat usurati, si am arat in zapada mare pina la stina. Unii am ajunsi acolo cu balamalele cam solicitate, asa ca o mica pauza cu ceva intaritoare din rucsac a fost necesara inainte de a continua coborirea spre valea lui Bogdan. Dintre cei care nu s-au alimentat si au preferat sa viziteze stina sau sa dea in gropi... unii abia au avut combustibil pina la casa de vinatoare unde s-au repezit si ei in mincare!
Pentru mine, care am luat la bord niste fructe si ceai, raminind ultima, coborirea a fost chiar frumoasa, in traseele sapate de antemergatori. Zapada mare pufoasa nu ar fi tinut, dar am avut noroc ca sub ea era una mai prietenoasa in care se tinea calciiul bocancului- altfel nu stiu cum am fi putut cobori panta inclinata, pe alocuri FOARTE inclinata.

Am mai prins un pic de soare la Casa de vinatoare, apoi am luat-o agale spre halta valea Larga, am defrisat gheata de pe scari - cit am reusit, ca altfel era chiar FOARTE rau. Bina am facut, cistigind aprecierea unor eventual mergatori pe acolo dupa trecerea noastra. (Cel putin doamna Vali a fost incurajata duminica sa ne foloseasca urmele pentru o plimbarica pe valea lui Bogdan).
trenul si-a facut "datoria", intirziind "cel putin jumatate de ora" la halta, iar in Bucuresti a ajuns cu 1h intirziere!

Tura 3: 14 martie: Busteni- Gura Diham- Poiana Izvoarelor -Diham si inapoi pe "conducta" - iarna ca in ianuarie!

Plimbarica de duminica a inceput cu un taxi "fulger" pina la Gura Diham, bine gindit, ca soseaua era acoperita cu o crusta de gheata care per pedes ne-ar fi facut sa ratam tura. Asa la 10 intram in traseu, doar cu un mic "efort" financiar- echipa de 4.
Am ales sa urcam pe drumul spre Izvoare, sperind sa gasim urme, eventual sa sapam transee doar de la Izvoare spre Diham, peste culmea inzapezita, unde speram in peisaje de vis spre munte.
Daca la Gura Diham inca se vedeau muntii imbietor(si nu prea)- studiam vaile de abrupt cu ginduri de viitor, mai sus lucrurile au devenit mai serioase.
zapada mare, urme acceptabile dar nu un vis- bine ca totusi era deschisa poteca. Ne-a luat un pic peste "program" urcusul, dar chiar inainte de a ajunge la cabana ne-am intilnit cu Stefan si am aflat ca cel putin urma lui exista "peste capatina", ca venea de la Diham(in zapada mare!). Am facut o mica pauza de imbracat/un pic de "energie" si un mar-doua (eu), si am luat-o in sus pe ume (mai multe din fericire!) pe CA. Am intilnit si un grup mic venind invers, dupa virf am inceput copborirea in zapada tot mai mare, si aproape de poteca de Pichet am intilnit alt grup urcaret. Urmele in zapada mare au fost utile chiar daca inaintarea nu a fost prea usoara. Vizibilitate nu prea a mai fost, cel putin nu spre Bucsoiu care se acoperise si vremea era destul de "zburlita". Am arat mai departe spre Diham, frumos altfel - peisajul, apoi de la intrarea in drumul Dihamului am avut sant la lumea, poteca era mai umblata. Probabil ca am prins varianta aproape cea mai buna a drumului conductei, doar un pic cam inghetata, ceea ce ne-a obligat la o viteza de coborire ceva mai mare decit ne-am fi dorit-o noi. Grupuri in urcare si unul in coborire ne-au mai obligat la mici iesiri in decor.

Soseaua se mai dezghetase un pic, si soarele ne-a mai ajutat in plimbarea inapoi spre gara Busteni.