RT 27.09.09 v. Repedea-Stina TirnovuMic,sub PiatraTirnovului

Petrecareti de felul "nostru" si super-mocaiti diminetile (doar?), la 8.30 cind am zis eu ca plec in traseu... nu am plecat. Iar ne-a prins prinzul, de ziceam ca oamenii astia chiar nu vroiau sa mearga niciunde!
Greu l-am convins pe Bogdan sa plecam odata! sa gasim valea Repedea. sa nu se deduca de aici ca el era capul rautatilor in ale mocaielii!

Pina s-o gasim au aparut toti in par, in spatele nostru, doar ca ne-am ciciit cu drumul ala interzis circulatiei auto, si am renuntat la prima balta de noroi mai serioasa. Pacat, ca am fi facut economie de macar 1h ... daca intram pina la Vataselu.
Asa, am parcat si am luat-o la trap pe drumul vaii, care parea interminabil... S-a facut ora 1 pina am trecut apa de cele 3 ori cit era nevoie(am mers dupa descrierea lui Emi Cristea, floristul de BV, de pe alpinet). Asa ca si referintele apropo cote sint sub influenta afirmatiilor lui, care avea GPS/altimetru plus ceva harta de club Vinturarita.
El nu a vazut nici un marcaj, dar culmea, in teren am gasit totusi citeva marcaje sterse, desi toata literatura mai recenta alpinetistica si IIC afirma ca ele exista doar pe hirtie (in carti "expirate", etc).
De ex. la intrarea in drumul forestier care urca la stina Tirnovu Mic este un punct galben(?) si un text, sageata chiar cu o estimare orara spre "Piatra Tirnovului".(pictate cindva pe o stinca)
Oricum important este de retinut ca acest drum este foarte evident si apare intr-o zona mai larga a vaii, este clar si destul de inclinat la pornire, orientat in unghi obtuz fata de vale cum am urcat, si este in zona a doua cind se merge pe malul sting geografic al vaii, la relativ scurt timp dupa ultima trecere, prin vad. Trecerile anterioare s-a facut pe poduri!


Pina acolo am gasit citeva case forestiere mai mult sau mai putin darapanate, sau ruine. Mai pe la inceputul vaii am vazut si ceva aparent locuit- un podet care ducea spre un drum spre pasuni (se pare sa fie drumul spre Matalana-mentionat in IIC 55/febr.2006), doua casute mai izolate, pe malul sting si evident casa de la punctul Vataselu (km 3). Izvor acolo si mai la deal unul, mai prost.
Apa am gasit destula, si in locurile descrise de Emi, iar izvorul dinainte de stina Tirnovu Mic este bogat si bun.
Vreo ora si ceva am "alergat" pe vale- am cam tras... Pe drumul forestier (altfel destul de placut, desi mai avea si portiuni mai abrupte si variante de "scurtatura" tot de tractor) am urcat circa 1h si jumatate pina la izvor, si inca un pic spre stinga, la stina.


Drumul nostru forestier il identific ca cel in serpentine notat cu 17 in schita lui Dinu Boghez (fig. 2 din articolul lui Ovidiu Serban: Circuit peste Tarnov, IIC 55/februarie 2006, p 62). O alta harta utila + o descriere a zonei Pietrei sint date in IIC 70, dec 2006, articolul lui D. Boghez "Peste creasta rar umblata" harta 2, p 56 sau D. Boghez, articolul "Nedeia", in IIC 58 mai 2006, p. 45.
Presupun ca stiti ca IIC este Invitatie in Carpati e-zine-ul de baza alpinetistic... si ca il gasiti cu google!!/ca si pe alpineti... (alpinet.org)
Bibliografia la care nu am avut din pacate acces este ghidul Capatinii a lui Nae Popescu, in colectia Muntii Nostri 15, in schimb am avut MN al muntilor Latoritei de Gh. Ploaie...care arata un pic din zona de interes.


Am ajuns destul de obositi, dar aveam cel putin o jumatate de ora de rezerva pentru explorari loco. Ma gindisem ca as merge "o jumatate de ora" pentru belvederea cu capul de dac, mentionata de D. Boghez in IIC 70.
Initial as fi fost tentata sa refacem circuitul clubului Vinturarita descrisa de Emi pe alpinet.
La ora 3 insa mi s-a parut hazardat sa mai propun altceva decit intoarcerea pe acelasi drum, nu vroiam sa balauresc noaptea pe drum, prin locuri necunoscute, paduri, defrisari sau ce or mai fi fost.
Liviu s-a gindit ca ar urca pina in creasta, ceilalti hop si noi, dar au luat-o asa de vioi, ca eu m-am razgindit imediat. Andreea si Ina vroiau alte aventuri, le-am descurajat ... doar verbal (!), dar nu au tinut cont de "vocea ratiunii". Ele stiu cum au ajuns pe intuneric inapoi in valea Repedea la masini. Am sperat sa nu reuseasca sa ii corupa si pe ceilalti, ca era un pic (?) inconstienta... :x

Pina la urma eu m-am oprit un pic mai sus pe iarba, la o piatra si am stat la soare/odihna circa o ora. I-am vazut pe ceilalti cum urcau spre creasta, apoi nu i-am mai vazut. Dupa o ora am zis ca mi-a ajuns si am luat-o in jos, fara graba, cu ideea sa ajung pe la 5 in vale si in vreo ora si jumatate la masini.
probabil cit eu m-am uitat in sus cautind sa ii vad, au trecut prin zona Diana, Maria si Dana-care initial renuntasera sa urce cu noi la stina. Nu le-am vazut, nici ele pe mine, in schimb s-au "haulit" cu cei de sus... se pare fara sa se stie cine cu cine se haulea.
Eu le-am ajuns in urma pe Valea Repedea, mai jos de pod.
Diana si Dana, cu Nic, au plecat spre Bucuresti, scurtind un pic drumul si cu un autostop- noi am refuzat, ca mai aveam de asteptat si nu avea rost- se lasa seara si ar fi fost frig, desi puteam sa ne adapostim in masina la Maria.
Putin dupa 7 a aparut prima Ilinca, apoi si ceilalti si ne-am pus pe mincat "resturi". Am aflat si ca fetele erau undeva spre niste finete/case, au reusit sa vorbeasca cu Ilinca pe mobil. Emotiile au mai scazut... ca de altfel nu ne-a prea priit aventura lor.
Ne-am impachetat, prima a plecat Maria, apoi si noi, cu Bogdan, lasindu-i pe Florin si Ilinca sa le astepte pe fete. La faza asta cica erau deja undeva pe vale, dar nu stiau sa spuna unde.
Dupa circa jumatate de ora de la plecarea noastra, a sunat Ilinca sa spuna ca au aparut. Noi inca nu ajunsesem in soseaua de valea Oltului, care ne-a intimpinat cu ceva TIRuri dragute si... dese :roll: .
Eu m-am bucurat ca am reusit sa ajung in scutece inainte de miezul noptii, ca incepe o noua saptamina de ... la munca, nu la intins mina...

Toamna a cam venit, zilele sint tot mai scurte...