RT 26.09.09 Pietrele Albe din Muntii Latoritei (Voineasa)

Simbata

Am plecat din Bucuresti putin cam tirzior (aproape de ora , pina am gasit pensiunea (Montania din Voineasa), ne-am cazat si, in sfirsit, am plecat s-a facut ora 12.
Am mai mers si pe sosea pina la bifurcatia drumurilor, am intrebat in stinga si in dreapta, si Diana s-a intors cu succes din cercetare, cineva i-a spus sa cautam un drum forestier "mai incolo", pe stinga, care ne va scoate din soseaua spre Vidra... in sus, la circa 50m de creasta/drumul strategic.
Zis si facut, drumul forestier clar se afla la borna "39km Obirsia Lotrului". In serpentine scurte, destul de inclinat, am urcat sustinut pe ceea ce parea varianta potrivita (acolo unde existau optiuni) si dupa vreo ora si jumatate aproape, am ajuns intr-un loc unde creasta parea aproape si drumul o lua mult in stinga, deviind de directia dorita de noi. O alta ramura facea dreapta dar se infunda, sub o defrisare- dar pe directia aceea in padure mai sus se zarea o casa, ceva.
Acolo am cautat o varianta de urcare pe marginea "defrisata"(ragalii, crengi) si curind am iesit la gol, pe o pajiste situata in dreapta virfului Boltur, sub un stilp de inalta tensiune(dreapta) si drumul strategic.
Am facut pauza la umbra a doua palarii ale sarpelui imense, apreciate de Diana seara la gratar!(cu sarpele nu ne-am intilnit! daca n-a fost acasa, a ramas fara palarii...)
Am luat-o de acolo spre dreapta, pe drumul strategic, comentind ca la noi doar imperialistii -romanii si Austro-Ungaria- au facut drumuri care "au ramas"... iata si acesta care ajunge in Paring.

Curind am trecut pe linga o gospodarie unde doua femei adunau finul, le-am intrebat de Pietrele Albe si ni le-au aratat in zare. Ne-au avertizat in legatura cu cei 8 ciini de la stina Corni, ele avind doar 2 latratori, mai mult jucausi decit fiorosi. Nic a avut cel mai mult de suferit de pe urma prezentelor canine, nu i-o fi fost usor, dar a trecut, mai legat, mai in brate, fara nici un incident. Si ciobanii ne-au mai dat o indicatie-doua, le-am inteles evident "dupa".
Am depasit stina, am trecut printr-o zona cu copaci ocolind urmatorul virf inierbat si am tinut drumul lat inierbat pina la padurea din zare.

Aici ne-am uitat noi sa vedem ceva "spre stinga", dar eu am luat-o pe drum in continuare, pentru ca mi se paruse ca pietrele acelea aratate de la primele case ar fi trebuit sa fie mai incolo. Am tropait ceva pe sub munte in padure, devenise mai pietros/calcaros, am trecut si de un fel de peretel pe linga care urca o potecuta spre creasta- poate era si pe acolo de balaurit la o adica. Cineva a gasit o descriere intr-una din carti- Ilinca m-a sunat si m-a chemat inapoi, se decisese ca totusi acolo undeva inainte de intrarea in padure trebuie cautat prin stinga, ca de la ciobani citire.
Si intr-adevar, la scurt timp dupa ce am urcat din sa, am gasit ceva potecute mai vagi si am iesit la stinci. Sub noi, valea Rudareasa si Ciungetu departe privind in urma, spre aval. Drum clar pe vale, ceva clontani rasarind din padure. Am urmat creasta stincoasa, cit s-a putut, cucerind "inaltimile" Pietrelor Albe, pina la o ruptura (de panta). Acolo am dat si de o borna topo, am facut o pauza deasupra prapastiilor si am mai admirat un al doilea grup de stincarii, mai mic, ceva mai in amonte.



Ne-am intors aproximativ pe acelasi drum. Totusi, la stilpul de inalta tensiune am zis sa incercam o poteca pe sub virful Boltur, pe acolo trecusera si niste motorizati mai devreme. Poteca - buna (de picior, cal, nu moto!), dar ne-a dus cam departe de drumul nostru forestier de urcare, asa ca ideea initiala ca poate ne racordam cumva la acel drum a ramas un vis... Am sperat totusi sa nimerim o poteca de coborire buna spre Voineasa (femeile de la case spusesera ca ele coboara pe undeva pe acolo spre Voineasa...)
Am tinut directia pe care o credeam potrivita si ne-am indepartat un pic de poteca cea mai calcata, care mi s-a parut ca ocoleste prea la dreapta fata de ce doream noi. Am ajuns pe o fineata, de jos ne latrau 2 ciini, era o casa, dar nu am reusit sa nimerim nimic care sa ne inspire 'in jos". Parea prea abrupt si salbatic orice sub noi...
Asa ca din ultima sa de pe directia dorita de noi am luat o potecuta inapoi spre casa cu ciini, ca idee mai buna nu am avut. Nu am gasit pe nimeni acolo, dar pe un picior paralel am zarit un om, si in coborire pe potecuta ce pleca de la casa in jos, am cerut informatii. Ne-a spus sa continuam in jos "pe vale". Am urmat acea poteca, ne-au mai hamait alti catei (poate Nic era totusi principala atractie, nu noi), si trecind pe linga alte gospodarii "de vara"- mere bune, am ajuns la o poteca (in continuare) care a intrat in padure si a inceput sa coboare in serpentine, mai rasfirindu-se, dar adunindu-se in final cam tot acolo... parea ca nu se mai termina, dar un cetatean care ne-a ajuns din urma (acelasi?), ne-a "linistit" ca eram pe drumul cel bun, si ca daca am fi stiut am fi putut nimeri si o direttissima "spre biserica", mai avantajos fata de unde locuiam, dar mai bine e pe aici, pe drumul calcat. A fost destul de inclinat si asa, si lung... am iesit jos pe linga o casa, un fel de sopron si un cotet de ciine... pe "sopron" scria Str. Decindea (aproape ora 7). De acolo am facut la stinga, am ajuns la un podet peste piriu (din lemn, podetul!) care ne-a trecut pe strada principala din Voineasa-in centru! Ne-am oprit in fata complexului, pentru inghetata sau alte bunatati, pe o banca in parc. De acolo am luat-o lipa-lipa pina la pensiunea noastra, si ne-a prins intunericul pina la ea.

Frumoasa plimbarea. Si se pare ca ati balaurit ceva prin locuri care deocamdata pentru mine sunt doar pe harta.
Multumesc mult pentru poze si descrieri.

Cezar Partheniu

si noi am profitat de balaureala ta in Balta Cerbului... care si pentru noi a fost "pe harta" inainte de a merge incolo!
Cred ca merita sa mai revenim in zona. E doar un pic mai complicat de ajuns decit in muntii nostri de casa...

Am pus si niste "indicatii bibliografice" la info montan, poate ai vazut deja.
Excursii frumoase!