Iezer Papusa 20-21 august 2009

Am plecat 2 "fete cucuiete' calare pe matizel pe la 6 dimineata din Magurele spre Cimpulung-Leresti-Voina.
Ne-am echipat, cu rucsacii cam greuti, cortul la spinare spre drumul pe valea Batrina (punct albastru). La Gura Catunului am gasit podetul despre a carui existenta auzisem doar din povesti. De cite ori am fost pe acolo, nu exista, dar acum -uraa! era.
Pe valea piriului Iezer am urcat lipa-lipa... pe drumul bine cunoscut (de mine, de Andra-nu), am vazut podetele de anul trecut mai rau si altele mai bine... iar mai apoi am profitat de pauzele oferite de traseu la afine si zmeura. In zmeura Andra nu se mai lasa dusa, dar cum nu ne grabeam chiar atit de tare, am 'pascut' in zmeuris cam o ora.
La o cotitura umeda a drumului am intilnit o pereche(pauza de masa) si am constatat ca erau straini si veneau de la refugiul Iezer. De la ei am aflat ca in fata noastra era un grup mare (vreo 20 au zis ei).
Au urmat jepii si caldarile de sus ale vaii.
Vremea a fost prietenoasa, dar cum ne apropiam de lac si refugiu, au inceput sa vina perdele de ceata atit de tipice muntilor Iezer-Papusa.
Chiar la locul unde se intilnesc cele 2 variante de vara(PA)/iarna(CA) a drumului Voina-refugiul Iezer am ajuns din urma grupul "mare"- ne-au si cerut sfaturi in legatura cu planurile lor de traseu, dupa ce ne-au intrebat daca sintem
de pe aici si stim cum e treaba. Spuneau (dupa cum am si banuit de la inceput, vazind ca sint straini- vorbeau o limba slava pe care nu am reusit s-o identific- am aflat mai tirziu, intrebind direct: erau lituanieni) ca mergeau spre Fagaras, prin culmea Mezea-Oticu.
Era ora 3 cind am ajuns la refugiu, si ei ar fi vrut sa continue, dar mergeau foarte greu. Vroiau sa stie daca gasesc loc de campare in drum, eu i-am sfatuit sa se opreasca la lacul Iezer, in cazul ca erau obositi si nu credeau ca pot parcurge inca o portiune destul de lunga pentru ca in prima parte poteca trece printr-o zona stincoasa (Vf Iezer/Rosu), si stiam ca un izvor serios este cam pe la Oticu.
Cind au ajuns la lac si au vazut locul, au fost incintati si au ramas.
Noi am deschis refugiul - am lasat usa deschisa sa se aeriseasca. Am mers la lac, am mincat, iar apoi ne-am aranjat culcusul in refugiu- nu avea sens sa punem cortul avind un intreg refugiu numai pentru noi! Dupa aerisire, locul a fost placut, suficient de cald. Refugiul arata acceptabil, usa interioara a camerei de dormit nu se poate insa inchide. De asemenea au ramas doar citeva saltele de burete, fara de care ar fi cam greu de dormit pe priciurile retea din platbanda.
am acoperit 2 saltele pe nivelul de mijloc(priciul de jos) cu footprint-ul cortului, am pus izoprenele si sacii de dormit si ne-am facut o 'casa' pe cinste.
Am mai iesit la o mica plimbarica pe drumul de iarna, sperind sa vedem ceva printre ceturile care veneau valuri-valuri, dar nu am avut noroc. In sus nu vroia sa se mai lumineze muntele.
Vecinii nostri au fost harnici, au carat lemne de foc, au facut foc si si-au vazut de gatit etc. Noi am intrat inauntru si nani.
Noaptea au fost succesiv cer cu stele, cer semi-stele si nor(stele doar spre vale), iar ulterior s-a pornit un vint destul de fioros care facea sa zangane tablele refugiului (usi). Dar frig nu a fost.
Dimineata ne-am sculat odata cu venirea zorilor, mare de nori si rasarit. Frumos.
Andra topaia de bucurie ca o caprita.
Am impachetat si plecat- pe la 8 fara 10 eram pe urcarea spre Crucea Ateneului. Apoi urma creasta spre vf Iezerul Mare, Rosu, Piscanu, Batrina, Fracea, Tambura- Papusa, si coborirea pe Gradisteanu, daca 'incapea' in zi. Inca nu stiam cit de bine vom merge, speram sa ajungem jos la Cuca sau Voina pina seara, dar daca nu, atunci ma gideam ca am pune cortul sub Spintecatura Papusii.
Vecinii nostri au ramas destul de mult in urma, o parte a grupului a pornit la scurt timp dupa noi, apoi au plecat si ceilalti - de pe la Vf Iezer nu prea i-am mai zarit, la ultima "vedere" mi se parea ca se indreptau spre Vf Iezerul Mic, ceea ce nu prea corespundea cu ideea de mers in Fagaras, dupa parerea mea.
Am cotit dupa Vf Rosu, de vazut la distanta prea mare insa nu am avut noroc. Nu vedeam nici macar pina la Papusa, mai degraba puteam ghici cam in care plan ar fi- asta la inceput, ca apoi nu mai vedeam decit pina spre Batrina/Plaiul lui Patru. Am tropait, ba era cald (unde nu batea vintul), ba ne era frig cind ne lua vintul in primire.
Cam pustiu pe creasta, am intilnit un cuplu la masa cam pe la varianta spre Plaiul lui Patru, si am vazut o stina de oi, ceva ciini si ciobani(?) in zare pe la vf Batrina. De fapt a fost un baiat si o fata (ardeleni dupa accent) care veneau dinspre Dracsin si mergeau spre Curmatura Bratilei cu care ne-am conversat. Erau bucurosi sa intilneasca oameni cu care sa poate schimba o vorba!
Oile erau in 'plimbare', insotite de mai multi ciini si un singur cioban cu care de asemenea ne-am conversat indelung. Din pacate nu am avut baterii in plus pentru ciobanul care asculta radio si ne-a spus ca are o fata prin Berceni.

Am continuat spre Spintecatura Papusii dupa o pauza mica, pe acolo ne-am intilnit cu 2 cetateni, cu un aparat de masura- poate faceau ceva prospectiuni? Nu erau echipati de munte si banuiesc ca erau "de serviciu". Pe la saua Gradisteanu am vazut o masina de serviciu (dar nu am putut citi ce scria pe ea). Pe virful Papusa am facut pauza mare de masa- ora 2.
Devenise clar ca terminam tura pina seara si in functie de ora ne gindeam daca punem cortul la Cuca sau Voina, pentru ca nu ne era clar cind vom fi jos. Coborirea de pe Papusa (unde din pacate nu am putut vedea nimic doar CEATA deasa spre Piatra Craiului), am avut si emotii cu ceata si orientarea. Dar am mers si mers, am gasit un camion ciudat: caruto-camion care i-a placut foarte mult Andrei. Apoi am dat de un izvor si de masina "geologilor"(am decretat ca erau probabil geologi!). Si am tot coborit si coborit spre limita padurii pe piciorul Gradisteanu. Acolo erau si cai, apoi au venit si nsite culegatori de afine. Alta pauza - ca ne ardeau picioarele de atita tropait.
Si apoi in jos prin padure, la Cuca si drumul forestier pina la Voina.
Am ajuns la masina putin dupa ora 6, asa ca puteam pleca de acolo fie inspre Dragoslavele sau in alta parte... am fi avut timp sa ajungem si la Bucuresti. Dar mai aveam ziua de simbata si asa vroiam sa mai facem o tura pe undeva.

Cum Eugen ne sunase cind eram la refugiul Iezer si ne propusese o iesire la Plaiu Foii pentru a merge in Calinet sau Vilcelul cu Fereastra. Atunci il cam refuzasem, dar acum parea posibil- pina la Plaiu Foii puteam ajunge si pune cortul si pe intuneric, daca ei erau fermi ca vin simbata de la Busteni (Caminul Alpin), altfel ma gindisem sa campam pe la Dragoslavele/Leaota. Din pacate cind am dat de Anca, pe la marginea satului Leresti, ea inca nu plecase din Bucuresti si mi-a promis sa sune cind ajunge la Busteni si are confirmarea ca vine si "vreun baiat" - din echipa lui Dan - in Piatra Craiului.