RT:Cheile Nerei si valea Cernei/ Herculane

Cheile Nerei si valea Cernei/ Herculane in vacanta de vara (18-26 iulie 2009)

De ceva vreme discutam intre noi ca ar trebui mers in Nera, despre care doar auzisem si vazusem poze, dar niciunul nu calcasem pe acolo.(grupul de initiativa, adica!)
Cum de 1 mai a fost un grup mare de floristi (sau mai multe, depinde de cum privesti) pe acolo, aveam si teaser in plus... si am inceput sa facem planuri. Pe parcurs compozitia echipei s-a mai modificat, Andrei si Biri nu au putut veni, si am incercat sa completam locurile in cele 2 masini inscrise in expeditie, yarisul si matizel. Am profitat de excursia organizata de dl Petrescu ceva mai devreme in vara asta- la Herculane- unde m-am documentat pe teren cu ajutorul lui Dorin Gherman in principal- descoperind astfel o zona de interes deosebit, care mi s-a parut un "must" dupa ce am vazut un pic cum se pune problema. Si am inceput sa caut materiale/documentatie, pregatind astfel expeditia noastra in zona.

Dragii mei coechipieri nu au prea catadicsit macar sa citeasca materialele adunate de mine, asa ca vrind-nevrind m-am
trezit "iresponsabila" de logistica. Au fost prea ocupati...
Am beneficiat in planificare si de colaborarea celor care au fost deja pe acolo: Florin, Anca, Ilinca, Diana- ca sa ii mentionez pe cei mai implicati direct! cu sfaturi, sau indirect, care merita o mentiune speciala: Ina, cea care descoperise varianta din Ponicova pentru ocolirea lacului- varianta pe care ne-am intors si noi.
De baza au fost articolele de pe Alpinet si eterna "IIC"! Descrierile D-lui Dinu Mititeanu, Cezar si altora, de ex. ale unor baieti din Brasov (alpin club), pe care nu-i cunosc, dar care ne-au fost utile. Multumiri tuturor!
Am avut parte de o vreme excelenta (de la ploaie torentiala la cod galben de canicula), dar si de peripetii.
In cele din urma, echipa a fost de 8 in prima parte si 7, dupa ziua de marti.
Toti au fost "de baza": si caii nostri putere - atitia citi au fost!
Au participat la ostilitati: Roxi, Jeni, Rodica, Corina, Anca, Virgil, Eugen (part-time) si cu mine.

Ziua 1- drumul spre Nera
Am plecat pe 2 variante, urmind a ne regrupa pe la Craiova sau dupa. Noi am pornit la 5.30 de la piciorul Academiei
(militare) prin Alexandria-Rosiori-Caracal-Craiova. Ceilalti o idee mai tirziu via A1-Pitesti-Slatina-Craiova. Dupa Craiova, drumul a fost comun, dar ne-a luat ceva sa ne regrupam... dupa Drobeta Tr. Severin (unde ne-am realimentat "bidivii'
inainte de a intra in "salbaticie"!) A urmat Clisura Dunarii, Cazane, Tabula Traiana (zarita din goana cailor, pe malul sirbesc), Decebalus al lui Dragan, Trikule. Pauza de la Dubova, cu excursia in Pestera Ponicova a fost cireasa de pe tort, ceva mai devreme. Ceilalti au fost si la masa la Orsova, motiv pentru care au ajuns la Dubova cind noi deja ne intorceam de la Ponicova.

Practic pina la Sasca nu ne-am regrupat, noi am avut cel putin o ora avans, dar am reusit sa pierdem vremea si drumul
cu succes prin cotloanele de linga Moldova Veche si Noua. Ne-au ajutat si indicatiile loco... am ajuns din greseala pe un
drum foarte aerian spre un catun numit Padina Matei. Ne-am intors, am luat alt drum la recomandarea altor localnici, si
ne-am chinuit pe el destul (harta zice 17km)... fara sa ne fie clar daca sintem pe drumul "cel bun" decit spre sfirsit... Norocul celor intirziati, ca intretimp aflasem noi cum se punea problema si ei au fost expediati pe ocolire spre Oravita. Am reusit sa comunicam pe mobil tocmai la timp, ca in general au fost probleme cu semnalul... cam inexistent.
Am stabilit sa ne intilnim in sfirsit la intersectia cu drumul spre Potoc: se insera cind am ajuns acolo... Prea tirziu
pentru aventura drumurilor forestiere, dar nu prea aveam de ales- asa ca da-i inainte. Surpriza: drumul pina la bariera
parcului era proaspat asfaltat, cum ne surprinsese si drumul Carbunari-Sasca! dupa orele de chin anterior.
Am ajuns la Podul Bei cind se mai vedea un pic parcarea, si citiva excursionisti intirziati in tura. Aici trebuia luata hotarirea repede: i-am intrebat pe cei de acolo daca intrasera altii cu masinile la Damian, si cum raspunsul a fost ca e destul de aglomerat si pentru ca era simbata seara, am hotarit pe loc (eu) ca incolo mergem, ca e cu 1 km mai scurt decit celalalt drum (Bei) spre locul de campare. Mai scurt dar MUUUULT mai prost, s-a dovedit. Am luat-o inainte si m-am dus, ceilalti m-au urmat intr-un tirziu cu multe nemultumiri si neplacere pe drumul rau si ingust, pe intuneric de acum. (reclamatiile au fost ulterioare... fapta era comisa!)
Am ajuns la cantonul Damian, abia am gasit loc sa punem corturile, si dupa ce ne-am instalat, a venit potopul! Exact la timp am apucat sa intram in corturi. A plouat mult - si a fost si cu artificii. Somn asa si asa.

Ziua 2 - Tunele, Sasca, Susara si retur
Spre dimineata totul era foarte ud, dar noi scapasem cu bine. Majoritatea turistilor de weekend au inceput pregatirile de
plecare, deja de dimineata. Noi abia venisem, doar ca nu stiam ce sa facem, abia descopeream locul, unde e izvor etc.
Socul cultural cu drumul si campingul a lasat ceva urme pe buna noastra dispozitie, nu eram prea fericiti la inceputul aventurii Nera. Am plecat totusi in tura, si, ca sa folosim ziua de dupa ploaie, am ales sa mergem la Podul Bei si spre Sasca prin tuneluri. De o fi vreme/timp, tinta ultima era cheile Susara, despre care stiam doar ca exista pe undeva in zona. Intoarcerea pe acelasi drum. Zis si facut. Pe drum am vizitat si al doilea izvor, care era inecat in Nera, deci inutilizabil.
Nera era mare, umflata si nivelul apei a crescut inca si mai mult in cursul zilei, probabil drenind afluentii din intregul sau
bazin. Ne uitam cam cu neincredere la ea si ne indoiam ca vom reusi sa trecem Nera prin vad, pentru a merge in cealalta parte a traseului, ziua urmatoare. Era exclus sa ne fitiim cu masinile, nu eram dispusi sa ne mai miscam de acolo pina la plecare, altfel decit pe jos. Partea de tunele o stiam din pozele celor de la 1 mai. Ne-a placut, dar o foarte placuta surpriza a fost valea Susara si cascada. Am cam tropait vitejeste pe poteca, dar cred ca nu a durat drumul decit vreo ora pina la ea prin padure.
Intre cele doua Sasca am trecut un deal, la indicatiile unor localnici si am iesit chiar linga pensiunea la care a stat unul din grupurile de la 1 mai.
Pe drumul de intoarcere am pierdut-o pe Rodica, care o luase inainte sa ma prinda din urma... doar ca eu nu eram "inainte" cind a trecut ea, si nu am stiut de plecarea ei. Am pierdut vreo ora cautind-o, pina cind detectivii nostri au aflat ca trecuse - doua echipe diferite au dat de 'urma' ei in doua locuri diferite. Asa ca am renuntat la cautari si am tropait spre corturi, unde am gasit-o asteptind pe o banca.

Ziua 3 - Cheile- la Cirlige- Poiana Alunilor- Lacul Dracului si retur (plus Valea Rea)
Dimineata, noi trei, cu Jeni si Rodica eram pregatite de drum, Nera mai scazuse, dar nimeni nu ne incuraja ca vom reusi sa o trecem si sa facem tura. Ceilalti erau fara chef, fara convingere, gasisera niste cunoscatori care i-au dezumflat si mai si, ziceau ca sint nebuna (cel putin!) si abia s-au urnit in ideea ca mergem sa vedem daca se poate trece si daca nu, ne intoarcem si mergem la Bei-Beusnita. Urmind sa renuntam la idee, si sa abordam sectiunea respectiva in alta zi, dinspre Carbunari sau Sasca.
Pregatite pentru orice eventualitate am luat-o cu hotarire inainte, echipa de 3, ca imi pierdusem orice urma de rabdare si depasisem orice limita orara "propusa"! Noi aveam si apa si mincare la noi, costume de baie si sandale si haine de schimb, si am plecat. Ceilalti s-au trezit cam "aiurea", unii fara mincare sau apa, ca niciunul nu credea ca vom face tura, doar le spusesera specialistii!
Am mers spre amonte pe Nera, mare si maro. La Cirlige ne-a placut mult, am facut poze. Am ajuns la "vad", care nu arata prea imbietor. Am zis ca incerc, am lasat rucsacul si am luat un "ciomag" de sprijin - si am intrat in apa, dupa ce ma lamurisem ca "peninsula" cu urzici nu era utila de nici un fel la traversare. Cam jumatate distanta se mergea usor, apa pina la genunchi, mai incolo insa am intrat pina la briu si curentul era puternic, cel putin vreo 2m de traversare. mai rau era ca erau si niste bolovani mai mari pe fundul apei, trebuiau evitati. Dar am reusit - am iesit pe malul opus, m-am intors dupa rucsac... (si am uitat de bocanci!) Le-am spus celorlalti sa ma urmareasca si sa vina si ei dupa mine. Au venit unul dupa altul, cu sau fara vreun sprijin moral sau mai o mina de ajutor. am trecut cu totii Nera si dupa ce ne-am incaltat cu bocanci si eventual schimbat (unii am ramas in costumele de baie, ca era cald), am pus bastoanele la pastrare (cei care nu erau cu bete telescopice) si am mers mai departe.
A meritat tot efortul, partea aceasta a cheilor Nerei fiind deosebit de spectaculoasa. Iar la final, Lacul Dracului o minunatie albastra in stinca(pestera prabusita). Am intilnit niste Cehi, prin zona, plus destui altii campati sau la plaja pe acolo. Fiind ora 2, ne-am permis si ceva pauza si apoi am luat-o inapoi. Am facut 4h pe sens. Pe la 6 eram trecuti de vad, ne-am schimbat. Eugen nu venise cu noi- asa ca unii s-au grabit sa il reintilneasca la corturi, iar 4 am mers pina la Valea Rea. valea ca valea, prea rea nu-i, doar la varsare are un coridor ingust cu marmite in mai multe etaje prin care "se varsa"(era seaca!) in Nera.
Cind am revenit de acolo ne-am intilnit cu un tip cu 2 fete(adolescente, 12-14 ani?) si tare ne-am mirat ca ne intilniseram cu ei si mai devreme pe partea cealalta a apei. Am intrebat cum au trecut copiii apa? am aflat ca erau unguri si ca fetele au trecut pe propriile picioare! Bravo lor! Facusera acelasi traseu cu noi, doar ca venisera mai tirziu, si de la Podul Bei. Spre tristetea noastra, nu ne-am mirat ca singurele echipe care faceau ture cu copii erau nemtii si ... alti straini.

Ziua 4 - Bei- Beusnita
Am strins calabalicul, am incarcat caii si am plecat spre Pastravarie. Eugen fusese in recunoastere cit am fost noi la lacul Dracului si daduse verdictul, drumul e fezabil cu masina in conditii bune. asa ca ne-am dus cu masinile, le-am lasat parcate linga camping, ne-am dus la Ochiul Beu si Beusnite(2 cascade) si ne-am intors. Pina la pastravarie, am oprit si la cascada "la Vaioaga", foarte frumoasa!
Si cu asta am parasit valea Nerei si ne-am indreptat spre alte zari: Herculane/valea Cernei.

Ziua (tot) 4 - drumul spre Herculane
Am mers spre Oravita (pauza de inghetata), apoi Bozovici. In Cheile Minisului am oprit la cascada Bigar si am mers si pina la izbuc. de acolo celelalte 2 masini au intins-o... cam fara explicatii, asa ca noi cu matizache am ramas de caruta...
si ne-am "suparat" si ne-am dus si pina la rezervatia mulinologica din Cheile Rudariei. Fiind totusi tirzior nu ne-am prea intins la vizitat, si am luat-o la goana spre Herc. Am ratat alimentarea propusa la Petrom, ca a venit "prea repede". Cind
treceam pe drumul "de sus" prin Herculane am fost contactati de Virgil si Eugen, care veneau in calea noastra sa ne conduca la locul de campare, unde urma sa stam de acum incolo. Toata zona Herculane era full, campingurile la 7 Izvoare de cosmar. Noi am stat la coada lacului Prisacina intr-un camping particular, relativ linistit. Conditii modeste dar ... all-inclusive, baie in lac la liber, separeu cu vita la noi... minz ca distractie, gaini etc. Se puteau cumpara lapte/brinza/oua. Informatii despre trasee la gazda.

Ziua 5 - cascada Vinturatoarea si plecarea lui Eugen
Gazdoiul nostru ne-a explicat cum ajungem la intrarea in traseu, pe jos de unde locuiam, aproape. Pod peste Cerna, marcaj CR. Circa 1 h de urcat, cam anevoios pe caldura mare care era, mai ales pentru cei veniti in sandale a fost distractiv (nu zic de intors!). Ne-am dus sa facem dus la "pomul laudat", care merita sa fie laudat. Ne-am relaxat destul de mult timp, am facut poze, baie. Corina si Anca s-au dus si spre Cicilovete un pic, ceilalti am lenevit la cascada. Apoi ne-am intors "acasa". Jeni, Rodica si cu mine am ales sa facem baie in Prisacina, ceilalti s-au dus la strand in Herculane
(sau la 7 Izvoare?).
I-am tot asteptat sa revina, dar, cum nu au aparut pina spre ora 6, am plecat dupa benzina (la Mehadia!!), cumparaturi si piata (in Herc). Eugen a plecat cam tirzior spre Bucuresti, nu-i prea venea...

Ziua 6 - Cheile Tasnei- Balta Cerbului- 7 Izvoare(CA+BA)
Am avut ceva emotii apropo de logistica, trebuia sa lasam o masina la iesirea din traseul TA, de care nu eram sigura ca il vom nimeri, daca Cezar se ratacise cu brio dupa indicatii ciobanesti. Cheile le cunosteam, ne pregatisem sufleteste de vizita la stina si cumparaturi. Zi f calda, de cod galben.
De la Dumbrava ne-am ales cu un tovaras patruped, care mirosea groaznic a peste si care s-a tinut scai de noi in ciuda descurajarilor noastre 'directe' si hotarite.
In Chei ne-am intilnit cu ciobanul in virsta, tatal Mariei, care ne-a "incintat urechile" povestind despre o muscatura de vipera de cu vreo zi inainte: victima- un profesor. Toata lumea s-a grabit sa isi puna parazapezile lungi... cine avea. Noi nu am intilnit nici o vipera in Tasnea.
In schimb am vizitat de data aceasta canionul, am deschis si moara ca sa admiram noua roata cu cupe, am coborit la cascada din spatele morii. Asa ca ciobanul a apucat sa ne anunte vizita din timp, cind am ajuns, masa era gata- ne astepta Maria cu mamaligutele si toate brinzele. Maria se gatise cu margele, ca sa... nu faca rosu in git! Nu-i lipseau decit cerceii, Roxi i-a pus urgent cerceii ei.
Am mincat cu totii, am cumparat brinza/urda/cas si condusi de cioban (inca cu amintirea ratacelii lui Cezar! sau a altora) am depasit jungla din zona de sub Inalatul mare si am ajuns in poteca deja clara in padure, unde marcajul TA era OK.
Eu intelesesem ca Cezar de fapt a avut probleme dupa Balta Cerbului, noi pentru zona aia nu am primit nici o indicatie, urma sa cautam marcajul. In general a fost Ok, am gasit drumul, am mai bijbiit un pic -mai sus/mai multe drumuri- apoi nu au mai fost probleme de orientare. Dar noi venisem pe marcaj si am parasit poiana pe marcaj!
Caldura ne cam molesise, cind a venit un mic urcus nu ne-a prea placut, dar am mai pus de o mica pauza si tot asa, in cele din urma, trecind si pe la un izvoras am ajuns cu bine jos la masina care ne astepta. Am luat o parte din grup si pe Roxi, ea a recuperat masina de dincolo si s-a dus sa ii ia pe ceilalti.
Dupa regrupare a urmat pepenele zilei! si baie in lac.

Ziua 7 - valea Ferigari-Domogled-Herculane (BG)
Nici de data asta nu am fost gata la ora propusa si am schimbat planul initial cu autobuzul... am mers cu masinile pina la
intrarea in traseu, urmind ca la intoarcere sa recuperam masinile noi, soferitele, mergind cu autobuzul.
Tot cod galben. Mai galben. Si traseu fara apa.
Dar n-a fot rau si nu mi-a parut deloc rau pentru repetare. Am fost rasplatiti cu umbra pe urcare (padure/versant vestic),
briza pe sus la gol, binevenita. Flori... frumoase. La coborire am bagat si o pestera (a lui Serban), tot cu scop racoritor si
nu numai. La ora 5 bausem -Roxi si cu mine- apa de la sursa domogled si tropaiam spre statia de autobuz, la 5.01 eram
in autobuz spre masini. Ne-am dus sa ia Roxi benzina la Mehadia, apoi ne-am intors si regrupat cu ceilalti la piata Hercule. Inghetata si harta la chioscul din statie. Pepeni de la 7 Izvoare.

Ziua 8 - cheile Prisacinei (BG) si drumul mai departe
Am impachetat sa plecam, ca era simbata si se aglomerase peste poate campingul deja, cu toata selectia dura a proprietarului. La indicatiile lui am mers in Cheile Prisacina si apoi urma sa o luam spre Cerna Sat sa vedem Cheile Corcoaia. Si sa campam acolo.
Cheile Prisacinei sint foarte salbatice, marcajul este banda galbena, si apare impreuna cu PG pe podul de peste Cerna, din lemn, dupa coborirea de la motel Dumbrava.(cam 1 km?) La Motel Dumbrava este limita de judete.
Drumul se urmeaza la dreapta, prin padure, trece pe la o casa, ceva garduri, in general destul de bun pina la intrarea in vale. inainte se traverseaza si valea Drastanicului. Se pare ca era si o moara la intrarea in vale, eu nu am vazut-o, a gasit-o Virgil la intoarcere, ca il furase peisajul un pic.
Pe vale marcaj si poteca asa si asa... dar interesant. mai o trecere de apa, mai o cascada mica- nu am urcat initial pe poteca pe grohotis, ci am continuat pe fir, spre canion si cascada mare unde pe perete urca o scara si era un generator stricat si fire electrice. Virgil s-a dus sus pe scara, dar a venit sa raporteze ca nu se poate continua, asa ca ne-am intors si am luat poteca de urcare. Am mers pe ea o vreme, destula, pe sus, deasupra cheilor/canionului si vaii. Ne-am oprit cind marcajul incepuse sa urce si mai tare pe coasta, am coborit la apa, alta cascada simpatica si pe vale salbaticie tot mai mare. Aici Virgil a zarit un sarpe, mai vazuse si pe traversarea stincoasa, anterior, unul, asa ca i-a cam ajuns. Am dat sa ne intoarcem cind au aparut si ceilalti. Anca a mai avut chef sa urce un pic in recunoastere, ceilalti am renuntat si am inceput coborirea. Am mai adaugat o pauza de baie, cu bai separate de doamne si domni...
La moara de jos a fost o mica bilbiiala, Anca a gresit drumul si am "pierdut-o". Drept pentru care ne-am cam insirat pe ultima parte, eu ajungind prima la izvor (la pod), peste citeva minute a venit si Roxi. Intretimp Anca se "regasise" si au venit si ceilalti. La pod era o pereche simpatica din Vinga care pregatisera masa mare, cu cartofi prajiti si ardei copti, mai ales ultimii aratau extraordinar de imbietor! Ne-au ospatat pe rind si pe mine si pe Roxi, asa ca de acu' soferitele erau gata de drum. Draguti oameni si mincarea excelenta! Si kaizerul si piinea au fost extra. Nu prea de regim, e drept...
Am plecat la drum. Derivatia de Cerna sat a fost lunga si foarte degradata/peste asteptari. 14km de drum cindva asfaltat,
acum gropi si vai si dealuri si praf. un sat uitat de lume, dar care atrage totusi turisti. Erau destul de multi acolo, campati - intr-un final nu s-a aprobat raminerea acolo... Am vizitat Cheile Corcoaia, sint deosebite, dar f scurte. Cu Anca am depasit limita vizitabila oficial, ceilalti ne-au asteptat la "bara", ca li s-a parut putin periculos un punct de catarare umed.
Noi am mers inca un pic, am mai facut niste poze si ne-am oprit la coborirea unui prag stincos al vaii- ar fi trebuit sa coborim pe un copac sprijinit "cu tepe". Cheile practic nu mai erau, se largise deja valea. Dar raminea foarte salbatica in
continuare.
Ne-am intors, am avut o mica aventura cu o batrinica pe care am derutat-o fara sa vrem, care mergea pe jos in stil Vitoria Lipan. Cu treaba. M-am intors sa ne reparam greseala si am luat-o inapoi, pina la bifurcatia unui drum forestier care ducea spre catunul unde avea ea treaba. Era ca o figura din alta lume.
Nu am gasit loc de cort in Cheile Bobotului, am inceput sa urcam muntele spre creasta Mehedinti. Citeva "parcari" nu au trecut testul exigentelor noastre, iar in cele din urma ne-am oprit undeva pe la Obirsia Closani, intr-un loc de picnic. Avea piriu, nu era finete particulara si -surpriza placuta descoperita mai tirziu, vis-a-vis era si un izvor. Putin zgomotos si nu foarte curat, dar peste noapte a fost OK, circulatia pe DN s-a incheiat spre miezul noptii si a reinceput dupa ora 5 dimineata.

Ziua 9 - Spre casa: Ponoare, Runcu, Baia de Fier
Dupa pregatirea bagajelor si micul dejun am plecat iar la drum. Urmatoarea oprire: Baia de Arama, cit sa intrebam de drumul spre Ponoare. Ideea de la clubistii brasoveni- ne-am dus sa vedem si noi Podul lui Dumnezeu, arcul natural carstic. Acolo am gasit mai multe de vazut! asa ca am petrecut vreo 2h vizitind zona: podul, pestera de la Pod, spre lacul fantoma Zaton (acum se vedea doar o mare de flori violete ca intr-o dolina... iesirea din pestera de la Pod, cimpul de lapiezuri (cimpul Afroditei). Am vazut si un indicator spre niste chei si altul pentru pestera Bulba. Inapoi la drum, urmatoarea oprire Runcu- Cheile Sohodolului. Aici e ceva organizat, taxa 5 lei de masina si capeti si o punga pentru gunoi, dar nu ti se spune unde sa lasi gunoiul dupa!
Am vizitat scurt cheile, am mai ras un pepene si la drum spre Baia de Fier.
Am ajuns la Pestera Muierii pe ultimii metri la 4 fara 5 minute si am trimis doritorii in trap saltat la pestera.
La 5 ne-am despartit pe masini(am dat bagajele extra inapoi apropitarilor), ca unii mai vroiau pauza si am plecat cit de repede se putea spre Rimnic-Pitesti-Bucuresti. Pe la ora 9 eram la intrarea in Bucuresti. ceilalti au ajuns dupa 11.
Ilustrarea foto (cel putin pentru o vreme) o gasiti aici (12 albume)

doar citeva poze:
drumul (ziua 1):

ziua 2/Nera:

ziua 3/Nera:

ziua 4/Nera:

Pe valea Cernei:
ziua 1:

ziua 2:

ziua 3:

ziua 4:

Pe drumul spre casa: