RT de 6-8 iunie 2009: din nou la rododendronii Bucsei/Padina

Ne repetam: anul trecut am "descoperit" sezonul de rododendroni in Leaota si recidivam, ne-am dus iar "de ziua Ancai" la Padina. De data asta am fost de 2 camere, venind si familia ... Ancai (o parte , de fapt sora ei cu familia - cu mic cu mare si cu o masina!) Noi "ceilalti", am fost dupa posibilitati si disponibilitati: Eugen, Rodica, Jeni, Tina, Virgil, Paul, Otilia si reporterul de serviciu.
Am plecat simbata cu P3001- de fapt pe Paul l-am cooptat pe drum, iar el a 'avertizat-o' pe Otilia telefonic de plan. Doar ca ei aveau doar 2 zile, pe cind noi... 3.
Ne-am intilnit la Sinaia, in gara, ne-am dus la maxi-taxi de Furnica, am urcat contra 1 leu la gondola si cu ea la cota(10 lei). Din Gondola am vazut o caprioara cu Bambi-sugar. Impresionant! Bravo Tina, ca ai fost vigilenta si ne-ai atras atentia!!

De la Cota per-pedes pe oarecum dezolantul drum (peisaj industrial) de vara spre Vf cu Dor, apoi Valea Dorului- saua Laptici- Padina, cu baie la picioare la piriu. Unii dintre noi, ca Paul si Otilia ne-au fentat. :mrgreen:
Nu ne-am grabit prea tare, asa ca nu am ajuns la ora 2... dar tot devreme era, asa ca dupa descarcarea bagajelor ne-am dus la plimbare impreuna cu echipa masinista.
S-a propus sa mergem sa vedem orarul pesterii (pentru kinderime), dar mi-am bagat eu coada :evil: , si pe drum i-am deviat spre Horoaba.
Asa am aflat si eu ca exista o varianta cu cruce verde pe vale- pe care n-o stiam- iar ei au aflat(unii) ca exista o varianta de acces de la Turnul Seciului si au vizitat (majoritatea in premiera!) Gangul Horoabei si Turnul. Apa era mare, no surprise here! asa ca nu am putut merge pe niciuna din variante prea departe, dar a fost frumos sa vedem ape involburate si cascade, salbaticie si stincarii.
La revenire am ajuns si pina la pestera Ialomitei si schit, iar dizidentii de noi (Daria, Jeni si cu mine-care am fost la schit) am auzit si ragetele fioroase ale unei ursoaice deranjate de un grup de copii/tineri care au rupt-o la fuga in urma noastra... ne-am uitat inapoi si am vazut pentru o clipa... ursoaica cu 2 pui (Jeni si Daria), eu am vazut doar 2 ursi (unul ursulet)... poate din cauza ca nu am avut ochelarii de distanta?? asa ca spun ce am vazut eu: 2 ursi traversind drumul auto in urma noastra dinspre Horoaba spre munte/padure/directia platou, cam in dreptul panoului cu rezervatia Horoaba. Ursuletul era pufos si ca o jucarie, urechi rotunde... O jucarie cam maricica!(maro inchis spre negru). Clar: vineri a fost ziua animalelor familiste!
Simbata era ziua pentru tura mare si vroiam sa ajungem si la rodo si sa ii punem pe coborire pe Otilia si Paul(initial a fost un plan mai sucit, cu coborire si urcare via Moeciu, apoi m-am mai rasucit, tipic Angela- dar a iesit bine! si lumea a fost multumita la sfirsitul zilei). Am dat desteptarea la 6... sau ar fi trebuit, dar lumea s-a miscat greu, asa ca am plecat mai tirziu decit planuisem pentru varianta condus Otilia la Moeciu (fara Paul, care ar fi putut sa mai stea cu noi). Asa ca am plecat cu totii spre saua Strunga, pe directa de la Salvamont, dupa ce m-am consultat cu Sandu Sipeteanu, gazda noastra. Am interceptat drumul marcat mai sus... dupa ce ne-am adus aminte ca am uitat-o pe Rodica!!(iar ea si-a uitat betele)
Saua Strunga- si spre Strungulita, ca aveam de ce! Cam pe fuga am coborit putin inspre Bucsa, am facut o mica pauza acolo cu poze si admirat peisaje, dar nu am vrut sa "pierdem" mai mult de o ora dus-intors din strunga pe motiv ca ai nostri trebuiau sa ajunga la Brasov la tren cumva. Apoi am luat-o la trap pe sub Grohotisu. Nu stiam cit de lung este, ma uitasem pe harta si avema idee de portiuni si zone, dar nu de tot traseul de urmat de acolo, nici de ei, nici de noi care urmam sa ne intoarcem la Padina via Saua Batrina, Valea Doamnei si Pestera.
Asta a fost ziua soarelui necrutator care ne-a racuit si intimidat pe portiunile de urcare mai ales!
Aici era circulatie turistica din greu (grup mare de belgieni, vaci, altii). Ne-am despartit nu foarte hotariti spre ora 12-1?? de Paul si Otilia ei urmind a cobori spre Simon (ca pentru autobuz din Moeciu de sus era tirziu). Pe triunghiul rosu-galben(ca e nehotarit triunghiul ala! sau nu e)- le-am spus sa mearga pina la casa Bingaleasa si de acolo in poiana Gutanu (de jos, i-am zis eu) unde este un stilp si sa urmeze culmea pina la Simon, nu marcajul spre Moeciu! Si in doi aveau sanse de ia-ma nene poate pentru a ajunge la Codreanu! Figura a iesit mai bine decit s-a sperat, nu IC a scris pe ei, ci au prins chiar acceleratul din Bv.
noi am cam cautat drumul in sus, ca marcajul triunghi rosu e destul de prost, decolorat sau... nu prea.(desi stiam de la Virgil ca echipa dlui Boboc, Salvamont Bran s-a ocupat recent de 'reparare'... acu un an sau doi?) se pare ca vopseaua a fost proasta si s-a spalat... a ramas doar albul in multe locuri si ca atare e cam 'invizibil'.
Dar cum sintem buni si mai ales modesti, ne-am descurcat ca niste 'baieti mari'! Am ajuns sus, dupa ce ne-a batut soarele in cap, ne-a mai si vinturit-ceea ce n-a fost chiar rau... si ne-am angajat pe Valea Doamnei. Harta mea zice ca ar fi Tapului in partea de sus (valea), abia dupa ce ii mai vine un afluent din stinga si incep mici cascade devine Doamnei.(sau doar cascadele se cheama Doamnei??) Prima parte a vaii este destul de "anosta", tot mergi pe o poteca mai mult sau mai putin poteciforma, de-a coasta, deasupra firului, care avea zapada. Mai jos apare apa si zapada ramine in pete. Si apoi, incepe distractia!!
noi am tinut-o intr-un sir de O-uri si A-uri, si poze care nu prea arata maretia vazuta pe viu. Cascada dupa cascada, treptele stincoase si poteca catarabila pe bucati, si tot asa, timp destul de mult ca sa tii minte excursia. Si din lateral curgeau fire cu cascade mai mici, pe una am si coborit intr-o mica catarare un pic uda. Un deliciu, dar cireasa de pe tort abia a urmat!!
Parasim cascadele si iesim la "pascut" intr-o zona blinda si verde. Trecem firul apei, mai un tapsan... si dam de Ialomita(Obirsia)! Eh... acu-i acu, cum ziceam: cireasa! este mare, involburata si unde s-o continua drumul? chiar trebuie s-o trecem! Stam pe ginduri, nu prea ne vine a crede, dar descopar triunghiul rosu dincolo pe copac, asa ca ne adunam, ne descaltam si ne facem curaj si trecem 2 cite 2, de minuta, dincolo. Jeni a trecut solo, ca eram impari, si avea 2 bete. Cu udatura la pantaloni, un pic peste genunchi, cu tipete ca apa e cam rece, dar ajungem fara evenimente dincolo (prin vad a trecut apa de genunchi, mai de speriat era viteza cu care curgea). Dincolo reechipare, Tina si-a stors pantalonii mai absorbanti... si urcam printr-un pilc de padure ca sa iesim la un tarc de vite(gol) si la alta pajiste spre drumul Obirsiei/Sugarilor. De aici drumul la Padina e cunoscut si nu merita mentionata atmosfera manelista de la Pestera, poate doar intilnirea de gradul 3 cu oile, praful si jeepurile in mijlocul turmei, in dreptul schitului.
Luni (cind veneau furtunile)-ziua plecarii- am dat de data asta desteptarea la 6 si am fost gata de start la 7.30 cum ne-am propus. Am lasat-o pe Jeni cu Eugen si masinistii, si am plecat in echipa de 5, cu Anca, Tina, Rodica si Virgil (+ eu) in sus pe valea Obirsiei spre Omu. Am cam fugit de nori negri si tunete si fulgere care au aparut inspre sud, pe Leaota, apoi trecind spre platoul Bucegilor. Arata urit, ne tot uitam dupa eventuale adaposturi de o fi sa fie, dar am zis ca e mai sigur pe vale decit pe Piciorul Babelor si platou. Am avut noroc, eram la marginea norului, in afara de vreo 2 reprize scurte cu citeva picaturi, am scapat fara ploi. Una inainte de treapta cascadei, una dupa.
Sus, sub Omu ne-a intimpinat un vint foarte dusmanos, motiv pentru care mi-am amintit de sugestia lui eugen sa coborim direct in Valea Cerbului fara a trece pe la Omu. Pe traverseu era zapada, asa ca m-am dus sa explorez un pic zona, neconvinsa ca se poate trece in siguranta in jos si sa interceptam poteca mai jos. Fiind patita, am preferat sa merg singura si abia dupa ce m-am convins ca se poate, sa ii chem si pe ceilalti. La faza asta iar am pierdut-o pe Rodica din echipa- ea s-a dus pe la cabana si a luat traseul cinstit si corect spre vale.
Am coborit cu grija, evitind ripele care mai pastrau zapada si gasind un singur pasaj scurt de catarare in jos, pe un horn destul de sigur. La 12 si un pic o asteptam pe Rodica in poteca dupa o mica pauza, si ne regrupam. putin mai jos e tabla care zice 3/4h pina la cabana Omu, asa ca ne-a dat sperante ca avem sanse sa prindem chiar P3006...
Asa ca Virgil ne-a cam alergat spre vale, si am facut o cursa contra cronometru pe valea Cerbului/plaiul Finului. In poiana Vaii Cerbului am facut o ultima estimare a sanselor de a prinde trenul, am verificat ora de plecare si am decis ca se poate daca ne grabim. S-a putut, cu ceva emotii, e drept. Ne-am organizat, Virgil s-a dus sa ia berea, eu la bilete. Fetele au venit mai grupat, Rodica avind bagajul cam mare. Cind am ajuns in gara s-a anuntat o intirziere de circa 10-15 minute, ceea ce ne-a dat o marja de siguranta. Rodica a aparut pe peron la ora plecarii(oficiale) asa ca am avut timp sa ne regrupam si tragem sufletul pina a aparut trenul. Ne-am cam lafait pina la Bucuresti, aproape singuri in vagonul nostru! Bucurestiul "devastat de furtuni", adica... (ei nu chiar, dar ne asteptam la asemenea stiri la TV, vazind stilul recent).
Eu am prins o ploaie+descarcari electrice intre Academie si podul de la centura, la mine in parcare nu mai ploua, dar a inceput dupa ce am ajuns acasa. Cine sa ne creada ca noi am scapat fara a fi udati???!