Clabucetul Azugii 08.02.09

RT Clabucetul Azugii 08.02.2009

Colegi de tura: Daniela, Cezar

Nu prea stiam ce sa facem in we ce tocmai a trecut. Majoritatea prietenilor nostri plecasera sambata pentru o zi prin munti fiindca vazusera ca duminica e vreme urata. Eu am avut ceva treburi sambata si a ramas sa iesim duminica la o plimbare. Dana m-a lasat pe mine sa aleg traseu si a ramas Clabucetul Azugii.

Duminica dimineata ne-am trezit destul de greu si abia la 11.00 am reusit sa iesim din Bucuresti. Am stabilit de seara traseul si la 13.30 eram la pastravaria de pe Valea Azugii pregatiti de traseu. Am trecut pe dupa pastravarie si am inceput sa urcam pe piciorul de munte din spatele ei pe nemarcat. Le multumesc prietenilor de la "Floare de Colt" Bucuresti pentru ca mi-au arata traseul acum aproximativ 2 ani. Tot tinand culmea, dupa vreo 2 ore si vreo 10 minute de urcat lejer am iesit la golul alpin si am facut o pauza intinsi in zapada (abia la gol am dat de zapada) cu ochii spre Bucegii innegurati. In 20 de minute trecusem de cel mai inalt punct (Clabucetul Azugii 1586m) si incepusem sa coboram peste o fosta cornisa prin poiana prelungita in padure (cca 16.00). Ne-am grabit putin fiindca venea seara si negura bucegeana ne ajungea din urma cu viteza. La intrarea in padure a inceput grindina si mi-am pus pelerina pe mine. Memoria m-a ajutat foarte mult
si am recunoscut cu usurinta locurile. Asa ca nu am avut probleme de orientare pana la coborarea intr-un paraias pe mini-picioare de munte. Aici directia de curgere ne-a obligat sa facem dreapta pana ce am ajuns urmand firul vaii la un pod ce ne-a dus in drumul forestier de pe valea Limbaselu (cca 17.15). Bucuros ca am recunoscut drumul, am facut stanga in sens opus geografic fata de drumul de dus (dus spre nord, acum spre sud). Peste vreo 15 minute am dat de o casa scufundata in pamant si apoi peste ceva ce semana cu o cabana Limbaselu (de care am auzit prima data acolo). De aici era si un marcaj PA spre Garbova. Noi am urmat drumul in stanga si la lasarea intunericului am ajuns la masina. Pana la Bucuresti am facut o singura pauza de masa la restaurantul Belvedere din Sinaia pentru masa de seara (recomand localul pentru atmosfera si aranjamente facand abstractie de nunta care acaparase cu muzica localul).
De data asta nu am facut poze pe film, camera digitala sau alt mijloc tehnic. Doar pe retina ne-au ramas sutele de peisaje si panorame intalnite.

Drumuri faine prin frumosii Carpati romanesti! Data viitoare voi veni cu o povestire de pe alte meleaguri europene!

In schimb, Clabucetul Azugii de sambata trecuta (14.02.09) a fost o tura de iarna adevarata. Trupa mare, nici nu stiu numarul...
Pina la Susai neaua era batuta, dar de aici am intrat int-o zapada pina la genunchi. Cei din fata de fapt, au tras tare, eu abia ma tineam de coada.
Cum am iesit la gol alpin, noi cele care incheiam plutonul (cu Mina, Stela, Isa si Hary) - preocupate sa biruim urcusul - am dat nasul cu vijelia care era sus. Noroc ca am dat nasul si cu Virgil care ne astepta exact in zona in care vizibilitatea scadea la ~10-20m sa ne conduca la varf. Nu stiu cum a reusit Virgil sa vada ceva pe vantul si ceata care era, dar am ajuns pe varful marcat cu crucea ingropata in zapada. Si iarasi nu stiu cum a facut, dar am prins piciorul ingust care duce la Pastravaria din Azuga. Pe picior nici o urma proaspata. Ne-am alarmat putin, unde era grosul trupei din fata... Erau pe alt picior care i-a scos cu mult inainte Pastravariei. Ne-am reunit in acceleratul de 18.

-

-

bun Virgil! a avut "mirosul" pentru poteca! Bravo. :lol: (si asa, din auzite, ati fost vreo 20!)