RT Busteni-V Alba-BMC-V Priponului-V Cerb-Busteni 15.11.08

Simbata 15 noiembrie 2008
Ora – 6,00. Trenul -3001. Vagonul – 2. Loja centrala. Locuri rezervate.
Incepe spectacolul.
Ca o mica paranteza, nu e chiar lejer de ajuns acolo la acea ora, cind te trezesti, aproape totul din tine sufera si te indeamna sa renunti, cind insa ajungi in gara si intilnesti tovarasii de drumetie, simti aproape acelasi lucru numai ca la celalalt capat al scalei, se schimba doar semnul, aproape sigur ca Einstein mergea si el la munte, si asa a putut formula teoria relativitatii. Paranteza inchisa.
Sintem in tren, in alt spatiu si timp. Ne simtim bine. Trecem de Cimpina si ne aflam in plin soare, asa ca discutiile despre trasee au libertate maxima, putem merge oriunde. Ne jucam putin de-a oamenii mari ce planuiesc excursii, incep negocierile, aproape se iau ostatici, se promit recompense, apar negociatori, se face apel la intreg arsenalul de seductie din dotare pentru a se impune o idee. Efort maxim, dar si eventualul cistig e pe masura.
In ceea ce ma priveste sint de gheata, vorbisem cu Diana cu o zi inainte, asa ca negocierea initiala era intre noi doi.
Propunerea mea a fost Piatra Mare, ea a plusat cu Valea Alba si intrarea pe Brina Mare a Costilei, moment in care am aruncat cartile si am capitulat, destul de glorios, dupa parerea mea. Cind am propus si altora traseul, bun-inteles ca reactiile au acoperit toata plaja posibila, de la nu se poate, nu e anotimp potrivit, va prinde noaptea, pina la firavul, se poate. Pina la Busteni, unii s-au gindit si razgindit de citeva ori. Pentru Paul, de pilda, imboldul final a fost faptul ca mergea Anca, daca ea se incumeta sa merga, merge si el. (barbatii sint tipi curajosi).
In fine, ajungem la Busteni. Incepe urcusul. Inamicul nostru numarul 1 era timpul, asa ca incercam sa ne miscam cit mai repede. Ajungem in Valea Alba, o vale la inceput larga, generoasa, pe partea ei stinga putind merge oamenii evoluati, rationali, si pe dreapta ei (in sensul urcarii), cei ce vor sa se maimutareasca pe pietre. Asta pina la Saritoarea Cirnului, toti cei care merg mai departe facind pe maimutoii. Pe vale, bogatie de forme, culori, un aranjament ce denota o imaginatie din alta dimensiune. Ma bucur din plin de ce e in jur, urc, urc, urc si tot urcind as fi ratat intrarea in brina daca nu i-as fi vazut pe ceilalti. Sint pe iarba, in plin soare. Ne regrupam, apoi mergem mai departe, concentrati, pentru ca nu se admit pasi gresiti, si euforici, pentru ca rezolvam in acelasi timp un exercitiu de admiratie, si echilibristica asta concentrare-euforie o facem pe intrega brina. Sintem escortati de capre, care in perioada asta sint negre. Trecem prin blidul uriasilor, Nic face la inceput ceva fite, dar se convinge singur ca nu are incotro. Mergem in continuare si ajungem parca prea repede la Hornul lui Gelepeanu si dupa o scurta urcare ajungem in platou. Sintem sub releul de pe Costila. Totul in jur are culori de toamna tirzie. Avem vizibilitate si claritate, cred ca vedem mai mult de jumatate din tara. Mircea e omul responsabil din excursie, asa ca trage de noi sa mergem. Noi intindem cit putem de clipele astea irepetabile. Mergem in continuare pina la Valea Priponului, ocolind toate iesirile vailor din abruptul Bucegilor, dintre Valea Alba si Valea Cerbului.(ce sa ma ascund upa corcodus, inca nu le stiu bine pe toate, dar promit sa le invat).
Ajngem in Valea Priponului si incepem coborirea, o coborire care se face cam la bunul simt al fiecaruia, se stiu doar punctele de inceput si de sfirsit. In partea finala ajungem la o saritoare pe care Mircea o coboara primul, Anca si Corina il urmeaza NU cu mare entuziasm, Diana, Nic si Paul o ocolesc prin dreapta si eu o cobor ajutat de o cordelina, asa, mai mult de impresionarea cititorilor. Deja am ajuns in Valea Cerbului. Se lasa seara. Se scot lanternele si Mircea stabileste strategia de joc. Se va merge grupat, in sir indian, nu mai mult de 2 metri intre competitori. Fiind in Romania, metrii sint elastici, asa ca s-a putut respecta strategia. Paul s-a simtit obligat sa ne cinte si sa ne traduca melodia "Marina, Marina, Marina, Un aragata for bambina ..." Nu sint mare cunoscator, dar cred ca traducerea a fost mai aproape de ceea ce ar fi trebuit sa fie. Cind a ajuns cu traducerea la pasajul cu "vreau sa ma casatoresc cu tine", calca pe o piatra si ia o trinta. Sa fi fost de la Marina sau de la sotia lui? Intrebari, intrebari. Anca e cu noi, si ii acorda primul ajutor. O pilula imreuna cu sfatul, strigat de 3-4 ori de a o suge. Si acum sint curios ce culoare avea pilula si ce s-ar fi intimplat daca nu se urmau indicatiile medicului. Ramin curios. Mergem in continuare, si, ca bonus, trecem citeva poiene in care iarba era acoperita de bruma si scinteia in lumina lanternelor. Curind ajungem la civilizatie, se face poza de sfirsit de excursie, se aprinde si luna, e cam ca in Aida, si cred ca fiecare e in pielea lui Radames. Crucea e luminata asa ca o vedem asa cum am vazut-o aproape toata ziua. Ajungem la tanc pentru a urca intr-un microbuz (trenul oprea in Sinaia). Urc in microbuz si ma misc probabil ca Pierre Richard, pentru ca Diana imi striga sa nu cad pe Nic. Situatia statea cam asa, in fata nu am voie, in spate era soferul si nici el nu parea dornic de o imbratisare, in alta parte nu aveam loc, asa ca m-am asezat frumos pe un scaun, dar am simtit ca mi-a fost incalcata libertatea democratica de exprimare. (Sa stii Diana ca intre timp mi-a trecut supararea)
Ajungem in Sinaia, se discuta putin de tren si Corina ne linisteste spunind sa nu avem emotii pentru ca este ultimul tren si nu avem cum sa-l ratam. Stam in gara, trece ora probabila de venire a trenului, minutele se scurg, nu se anunta nimic si deodata Uuuu-Uuuu, vine trenul cu doar 20 minute intirziere. Pina la Bucuresti intirzierea se mai lungeste putin, dar noi eram in tren si intirzierea afara. Pina la urma nu a contat intirzierea, pentru ca metroul ne-a asteptat.
Cam asa fuse.
Echipieri:Mircea Raican (responsabil cu ideea excursiei, cu "in 2 minute plecam" si a numarat 31780 de pasi facuti (cred ca i-a numarat si pe cei facuti de microbuz)), Diana Serban (responsabila cu materializarea excursiei, liantul si forta grupului), Corina Nicolae (responsabila cu buna dispozitie si cu aducerea noastra cu picioarele pe pamint "voi nu sinteti normali"), Anca Aniusca (medicul excursiei, farmacist si terapeut ambulant), Paul Vladescu (cintaret si traducator, sau traducator si cintaret, sau nici una nici alta?, "multe excursii am facut si am uitat, dar pe asta sigur nu o voi uita"), Nic Baiatul (responsabil cu gasirea traseului "Puff, oameni, nu sint in stare sa mearga pe calea cea dreapta") si IO (cronicarul excursiei, daca aruncati cu rosii sa stiti ca ma supar si mai scriu si alta data).

PS In urma noastra a fost echipa Inei Lipcanu (Ilinca Ionescu, Andreea Varjoghe, Florin Lacatus, Bogdan ...).
Excursii frumoase.
Ceva poze aici

A fost o tura de vara in plin noiembrie. Umbra si apa inghetata pe valea Alba - pamant uscat si soare pe Brana Mare a Costilei.

-

-

-

-

Timpi : 9:45 plecare din Busteni
13:15 intrare in BMC
13:50 Blidul Uriasilor - admiram turma de capre negre si ii dam prioritate - au dat cu pietre ...
14:30 popas de masa la iesirea din Hornul lui Gelepeanu (de neuitat varza calita a Corinei)
16:45 iesim din Valea Priponului si intram in poteca marcata a Vaii Cerbului
19:00 finalizam Drumul Fanului si ajungem in soseaua care duce in Busteni
~20 in Sinaia

ma bucur sa particip macar prin "reprezentanti" la tura voastra!! :mrgreen:
Ma roade individia, desigur! Eu nu cred ca "m-"as fi riscat, ca sa ma exprim in stil modern! Bravo! Dar vremea a tinut cu cei curajosi.