Episodul 14 Terra SICULORUM-2 si SAXONUM-1: De la ODORHEI la SIGHISOARA

27 aprilie – 5 mai 2024

Am plecat vineri dimineata cu TAZ in directia Odorhei, in echipa de 5: la cirma Valentin, pasageri-participanti: Andra, Dana, Mihai si eu.
Pe drum ne-am oprit sa mincam peste la Corabia Doripesco (cumparat si o cutiuta de icre, dar am regretat ca a trebuit sa o lichidez singura cam fortat in 2 mese (seara si dim urmatoare). Concluzie: eu nu le am cu mincarea de peste! No surprise here! Cazare la o casa/via Booking.~50lei/caciula.
D1: Odorhei -Martinis- Rares (Nagy Homorod), S 27.04.2024
Plecam de la Fay pe la 8.35 cu TAZ, care ne duce pret de 2 borne (pe zona pe care am fost data trecuta in recunoastere, o urcare anosta pe strazi inghesuite)... si iese un pic si de pe asfalt
De acolo, cam pe vale, pe drum de pamint, apoi DF destul de comod, cu mici zone de noroi, dar nu groaznice. Padure (Kerekerdö), dealuri cu ceva pajiste mai incolo spre Calugareni, un fel de catun, o margine, mai exact. Drum de macadam o bucata, apoi asfalt. Ghipes (Gyepes) -un sat mic si dragut (mult liliac inflorit, casa pictata), pacat ca sint multe case parasite. Luam apa de la o teava/robinet, Mai incolo ne latra un ciine si iese stapina si daca tot intreb de apa aia, o schimba (de la fintina ei din curte), ca cica nu e buna la teava.
In padure ne-am intilnit cu padurarul care le-a dat mere celor din grup (am profitat si eu ulterior de ele), eu eram mai in fata si ne-am conversat abia ulterior. Am mers binisor si dupa Ghipes spre Martinis, pe asfalt, pe linga ciresii de linga drum – inca nu e vremea lor.
In Martinis centru l-am revazut pe TAZ si pe cei cu raliul auto din zona. Am vorbit cu dna Ildiko la telefon pentru stampila, a zis ca o gasim la nr 52, in cutia postala. Nr 52 este insa in Bükkfalva, linga casa de creatie+muzeul de sculptura Roman Viktor etc. Are accesul auto din alta parte (intre Rares si Martinis), de la noi e doar cu pejosul, peste ceva poteca si vreo 3 podete, cum ne-a lamurit un baiat care vorbea cam cu accent secuiesc. Cind ne stampilam noi de zor carnetele, a aparut si doamna Ildiko si am discutat ceva vreme de una de alta. I-ar placea sa mearga si dinsa pe Via, dar inca nu se considera pregatita psihic. Ar vrea pe valea Cernei, sau macar pina la Sighisoara. Cica o inspiram (deh, baba... de mine!)
Am continuat drept inainte dupa drumul de iesire la sosea, pret de vreo inca 2-3 borne pina la Rares, dar greu, ca oboseala se acumulase si abia m-am tirit pina la pensiunea Nagy Homorod (din Rares), unde urma sa stam 2 nopti, pentru ca urmatoarea etapa o impartim in doua, fiind prea lunga, de 30km. Cazare buna, o camera de 2 si una de 3. (130lei/p/2 zile pt noi in camera de 3)

D2: Rares (Nagy Homorod) – Sinpaul – Daia (secuiasca)(Szekelydalya) - drum Ighiu (Ege), D 28.04.2024
Pornit solo ~8.40, ceilalti la MD. Ceva roua pe cimp, berze multe, si cam atit. Ultimele balti secate, asfalt, sat, inapoi putin si urcat la biserica unitariana. Vizitat, povesti cu doamna care se ocupa de biserica. Sotul - clopotar 'electric' -  era suparat ca ceasul o tot ia inainte si trebuie sa il tot regleze - din cauza pasarilor care intra in clopotnita. Povesti despre sat, preoteasa tinara, cantor-organist, copiii din sat, si crucile din curtea bisericii. Nu mai sint osemintele acolo, au fost deshumate si luate in Germania- apartinusera unei echipe de motociclisti care ar fi trebuit sa arunce in aer podul de la sosea, dar au fost impuscati de aparatorii locali... si au murit acolo prin hemoragie (raniti, ascunsi). 1940. Era si un monument pentru eroii locali in curtea bisericii.
De acolo continui pe o straduta si ies pe un drum peste cimp pe linga o vale- bun drumul, doar ca deja e soare. Curind ma ajung din urma si ceilalti (la o pauza de mar). Drumul se termina, o portiune pe iarba, fara drum, apoi coborire in drumul local 'cel nereparat' spre Szekelydalya. Ar fi trebuit sa fie gata reabilitat drumul de 2 ani, citim noi pe o tabla, dar e plin de cratere. Sat f 'rustic', biserica cu zid, dar poarta inchisa, asa ca  stam la masa de prinz in curtea exterioara, pe bancute, ora 13. Borna wifi. Apoi urcam in soare la deal, ceva ciini- Mihai testeaza aparatul cu US. Urcus mai pronuntat, ingraditura pentru vaci cu coarne imense si tauri- ocolim mai larg spre padurea de sus. Alte garduri, alta padure, pe linga si prin. Ajungem la un loc de picnic/maial, cu picnicari masinisti, si coborim in soseaua Daia-Ighiu, unde il asteptam un pic pe TAZ, ca a gresit drumul spre noi initial! Miine reluam din acelasi loc traseul spre Ulies- Dirjiu. Speram sa prindem deschisa biserica de acolo, ca este mai deosebita!

D3: Drum Ighiu- Ulies- Dirjiu L 29.04.2024
La 9.30 sintem in traseu. Pajiste, blind, usor la vale. Ulies= intram sa vedem borna centrala. Pina acolo am bijbiit un pic drumul, unde era cam indiferent pe care parte a unor tufe/noroaie mergem. Din Ulies ne intoarcem un pic la drum spre cimitir. Urcus placut, pajiste, apoi padure alternativ pajisti. Final deal cu antene si coborire lunga spre Dirjiu. Biserica, 10 lei bilet. Fain. Stampila. Noi am pus tot atita in 'cutia milei', se echivaleaza.
Apoi mergem la cazare, casa mica a pensiunii Orban. Casuta draguta, mincarea buna, gazda a venit de la Odorhei si pleaca seara inapoi, dupa ce lasa si MD in frigider. Cam racoare noaptea, dupa ce apune soarele. La sugestia gazdei urcam prin gradina si apoi mai sus la Arpad Kö (belvedere) (monument  secuiesc local), in 3, cu Dana si Mihai. Eu am mincat un pic de supa, ceilalti sarmale, prajituri etc. Plus ceva cas si urda proaspat aduse de un cioban... de degustat. Bune. Doar 11.1km de Via azi, zice mapy.

D4: Dirjiu – Archita M 30.04.2024
Plec inainte de la pensiunea Orban spre Mujna. La iesirea din Dirjiu, o doamna ma atentioneaza ca in fata este stina cu oi si ciini multi, rai, cam dupa un pod... la care nu ajung, ca Via o ia in sus la deal mai devreme. Placut, apoi schimbare de directie la o bifurcatie cu urma de urs in noroi. Traseul urca usor si ajunge pe pasuni, aproape curba de nivel, unde fac o pauza mare de tot, pe un ciot de copac taiat. Apoi urmeaza un culoar de padure cu poienite alocuri, in care dau de un ciine legat pe stinga care pazeste o... 'stina', dar nu e nimeni acolo. Pe dreapta drumului paste un cal in poiana. Dupa un timp scurt apare un stilp cu sageata spre stinga, dar nu gasesc directia corecta a drumului... nu se vede poteca asa ca o iau spre drumul asfaltat cumva intermediar fata de ce arata trackul pe mapy si ies mai jos in asfalt. Nu e pe acolo, clar, voi reveni la traseu mai jos dupa ce tai o serpentina (sau mai multe) din drum, peste o zona de finat ,spre o borna intr-o alta curba mult mai jos. Mai mult ghicesc pe unde ar fi trebuit sa vin- nici ceilalti cind ajung in zona nu nimeresc mai bine, dar macar le spun pontul cu scurtatura urmata de mine, la telefon, si ei ma vad de sus din sosea unde sint. Merg spre sat, si ne vom regrupa la biserica pe care o vizitam, cu o tanti care trage clopotele acolo. Biserica in renovare, goala, f veche, dar doamna cu cheia totusi ne-o arata ca vrea sa faca reclama fiului ei care are un barulet in sat, abia deschis si ar putea fi un loc util drumetilor de Via, pentru o pauza, cafea sau suc, sau chiar la loc de pauza peste noapte. Baiatul vrea sa amenajeze ceva (campare)  in gradina lui, poate mai mult pe viitor si ar putea fi un contact util pentru a oferi o legatura cu localnici doritori sa gazduiasca la nevoie. Baruletul este la 500 m de podul din centrul localitatii, lateral de via. E si o tabla acolo de 'reclama' discreta. Proprietarul a lucrat in Germania si Elvetia si acum s-a intors acasa ca sa mearga copilul la scoala, a deschis o mica afacere. Dupa un suc sau o inghetata continuam spre Mujna, luindu-ne ramas bun de la Manci neni, care se duce sa traga clopotele . Mi-a descris o parte din traseul care urmeaza pina la un lac (pina acolo stia) care nu apare pe harta. De acolo mai e putin pina la granita 'imperiala', apoi ar fi stina de ciini rai de care auzisem de la Dinu M, pe care nu ii gasim (dupa un deal si o vale). La asfalt ne asteapta TAZ, in Archita. Grupul merge pe noua varianta marcata - pe sub linia ferata/santier- spre biserica, eu cu TAZ pe cea veche, care ocoleste un pic. Ma invirt in jurul bisericii, poze, apoi mergem la Alexandra si Luci Opris care ne asteapta. Maninc o ciorba de salata excelenta, mai mult insa nu pot- ceilalti maninca niste bunatati care arata excelent... Au si un vin extra. Alexandra a fost 17 ani in Spania si a lucrat si ca bucatareasa... se vede! Vorbeste cu accent... dar amindoi sint foarte simpatici, plini de viata, iar fetita lor foarte draguta. Tocmai a primit o bicicleta. Casa este mostenita de Lucian si el isi doreste sa faca agricultura si sint in santier cu amenajarile pentru calatorii de Via. Peste 2 zile au un grup mare, si inca nu e gata zona respectiva de cazare. Entuziasmul lor este molipsitor! Luam stampila si stam la povesti, ne arata poze cu cei care le-au trecut pragul.(vom face si noi obligatoriu poza inainte sa plecam).  Deocamdata au 2 camere, de 2p, rustic, si eu am capatat o saltea ca pat suplimentar- pe care a vrut sa doarma Valentin neaparat! Vor sa faca si o zona in regim  hostel.
Si asa s-a terminat TERRA SICULORUM, de miine intram pe TERRA SAXONUM.

D5: Archita - drum Bunesti-Viscri, cu cazare 2 nopti la Motel Tranzit de TIRisti. Mi, 1.05.2024
Cum etapa urmatoare este iar prea lunga... este impartita in doua de drumul Bunesti-Viscri.
S-a facut ora 9 pina am plecat la drum. Spre primul deal al zilei, nu prea chinuit la inceput si am parcurs relativ usor portiunea pina la intrarea in judetul Brasov. De acolo... mai cu cintec! Mai ales dupa Roades (cam de tigani satul... dar se poate mult mai rau!) Destul de curatel, OK. Apoi drumul tot mai prost marcat si ne-a scos peri albi . Mai ales o bucata dupa varianta spre manastire (unde eu nu am mai mers, doar ceilalti). Ne-am despartit temporar, eu , la dreapta, am avut de trecut de o cireada de …  tauri, inainte de a incepe un urcus pe linga un gard, la deal. I-am asteptat pe deal, linga o borna si un stilp HV, inainte de a coti spre niste cirezi de vaci si o turma de oi cu ciini care ne-au latrat destul, in 2 reprize, ca ne-au iesit in cale si dupa un cot al VieiT. Cit am asteptat s-a mai ascuns si soarele si a batut si ceva vint, de m-am imbracat... cind au aparut ceilalti, m-am dezechipat si am continuat mai departe la mineca scurta. A urmat o padure (nebuna) cam in batjocura. Copaci cazuti, marcaj aiurea, apoi un 'cimp' in panta. De toata jena marcajul in judetul Bv! Fara nervi tari si GPS greu am fi iesit la liman. Apoi drum clar de caruta sau de 4x4. Care avea marcaje dese desigur! Inca un intermezzo ierbos, vedere spre munti (ce vad eu, probabil Iezer-Papusa si/sau limita Fagarasilor), iar padure, iar cimp si soseaua Viscri-Bunesti. TAZ la datorie.
Babgulyas 23 excelent, salata de varza 5, camera 'single' 100/noapte (de fapt camera de 2 paturi twin, din care am folosit 1 pat). Acceptabil, dar apa/baia asa si asa.

D6: Drum Bunesti- Crit (zi scurta) La Multi Ani, Dana! J 2.05.2024
MD intirzie mult, asa ca plecam la 10! La inceput urcus pe iarba pina la o stina, de acolo padure, iar fara drum cu marcaje mai imbirligate unde nu e poteca, in urcare. Apoi devine drum de tractor si DF, poienita, o pinda. Dupa o zona de padure OK, defrisare in dusmanie, si drum pe margine. Noroc ca se termina dupa o vreme si mersul devine uman, pe la marginea padurii. La inceput vint, apoi nu, si e prea cald. Peisajul din nou arata pasnic, se vad Crit si Meschendorf in vale.
O alta stina se anunta dupa miros, drum degradat si ceva gunoaie. Trecem pe linga un 'pilc' de oi, pe stinga, pe dreapta ciini la umbra si ciobanul iese dintr-o casuta sa ii potoleasca. Trecem cu ceva hamaieli si de data aceasta. Coborim in sosea si intram in sat pe 'aleea AURarilor'(zlatari se cheama parca! ) din Crit. Acolo este zi de tomberoane in strada si masina de gunoi, asa ca mergem pe trotuar- altfel ar fi praf din cauza ca e drumul doar cu pietris.
Mergem la biserica fortificata si ajungem la casa Kraus (cam de fite), unde au stampila. Casa Kraus a fost a unui preot paroh aici, din curtea lor se intra in fortificatie. Vizitam tot, dupa tratatia de la Kraus- incercam un 'lichiu', se serveste cald, ceva placinta cu brinza saseasca. Dulce. Face cinste sarbatorita: La Multi Ani, Dana!
Andra a uitat carnetele, il suna pe V sa le aduca. Va veni aici sa ne ia la Motel. Pe strada pe care am venit aproape la fiecare casa era un banner reclama AUR, aflam ca au candidat local si toata suflarea s-a mobilizat etnic.
Fortificatia este tipica, destul de bine conservata. Mihai cumpara si o carte de 'culoare locala'.
Ne intoarcem pe Via, mai mergem o borna si apoi, calare pe TAZ >>> Motel Tranzit.
Valentin a comandat un tort si o serbam pe Dana cu vin de la Archita si tort, dupa ce mincam. Dezmat curat!
Doar 9km azi de traseu. (nu am stiut ca pozele de azi le-am pierdut, aveam probleme cu aparatul foto si voi afla abia pe 3 mai dupa masa, dupa ce l-am pus la incarcat... ca nu mai vedea cardul de memorie!)

D7: Crit (Deutschkreuz) – Saschiz, V 3.05.2024
Am pornit de la M T putin dupa ora 9 si relativ repede am ajuns la borna de la iesirea din Crit. Drumul a inceput pe un fel de 'drum de caruta', unde ne-am intinit cu un copil ce cobora probabil de la vreo stina. Urcare usoara, fara efort.. In dreptul stinei via face dreapta si urca intr-o padure, de data aceasta 'normala la cap', cu poteca, apoi DF frumos. Bornele se succed placut o vreme, padurea este faina si racoroasa, fara emotii. Dureaza destul de mult padurea, mici urcusuri si coborisuri, aproape pe nesimtite, plimbare. Am depasit limita judetului Bv, mergem pe granita si dupa un intermezzo nu prea lung cu o defrisare la ras mai veche (tufisuri crescute, drum TAF pe linga - mai rau) mai vine o parte faina si iesim la o poiana- pasune. Aici facem pauza mai mare, ca iesim din padure si se coboara spre Cloasterf. Ne surprinde o 'haita' de ciclisti, care o sperie pe Andra prin troznetele de crengi cu care se anunta. Cind sa sarim toti in sus, apare 'ursul' (pe bicla). Apoi vin si restul, fac o pauza si valea! Mihai afla ca vin de la Lupeni si sint de 3 zile pe drum. Probabil erau cei anuntati la Archita sa manince de prinz. Continuam si noi, un pic aiurea o portiune inainte de borna de jos aproape de cimitir. Inca un pic si sintem pe sosea/strada, in Cloasterf. Cam parasit, magazinul de linga biserica inchis la prinz. Are mese si scaune de care vom profita, ca ne-a facut TAZ o surpriza: avem tort, avem serviciu de UBER-EATS! Ne delectam cu a doua jumatate a tortului Danei, rece si f bun! Ne da energie pentru urmatorul sector de urcare pe Via, pe asfalt spre Saschiz. Cei 7km sint pe asfalt, cam o banda si jumatate lat, peste citeva coame de deal, sus-jos. Mergem usor, doar cu o pauza. Intilnim un grup de 4 care vine de la Saschiz (azi) - de la Sighisoara destinatie Archita. Cu bagaj mai mare, dar fara cort. Aflam ulterior ca au plecat tot de la gazda noastra din Saschiz.
Ne revedem cu V la ceainaria Tei, unde eu beau... Csikisor! Greu, e mult 500ml! Ceailalti ceai, lichiu, suc, care cum.
Dupa Tei, biserica, gazda- e santier. Glumim ca pina diseara speram sa ii puna acoperisul!
Gazdele noastre: o familie de tineri care au aranjat o 'sura-grajd', in care sint 4 camere. Noi stam 3 (cu pat suplimentar) si 2, f frumos, nou. Sotul e din Saschiz, sotia lucreaza la proiectele locale. Au (avut) finantare EU. Au 2 copii, inca unul pe drum. Baiatul mare este la scoala, acum se joaca cu cel de la Tei. Merg la scoala germana, cu microbuz, ca pe E60 e prea periculos.
Cei 4 'magnifici' au plecat sa ia cina la Crit cu TAZ, la casa Kraus. Descopar bucuria cu aparatul foto si pozele neinregistrate de 2 zile.
Miine e zi lunga, poporul a cerut MD la 7.30.
Sint probleme cu apa in toata zona asta, si pina la Sighisoara, cum vom afla mai incolo. Aici o filtreaza. Poledna este nume cehesc.
Seara, dupa ce am incarcat bateria aparatului foto, am iesit sa mai fac citeva poze.

D8: Saschiz -Sapartoc (Sarpatak?) J, 4.05.2024
Am plecat de la Oana si Rudi Poledna ¬8.10, inaintea grupului, spre cetate. Aproape de ea m-a intrecut o masina de VS in sus, cu 4 doritori de vizitare a cetatii taranesti: este in renovare si inchisa.
Am schimbat 2 vorbe cu ei, apoi am continuat pe Via, pe linga, prin padure. Am mers cu spor – probabil cea mai lunga portiune de padure continua din aceasta excursie. Apoi o portiune de gol, si pe linga o padure cu ceva pini, pe care o tot ocolim. Intram apoi in ea, pentru o coborire mai abrupta, mai lunga, spre satul Daia (alta! MS) Eu am ceva in gheata, vreau sa o scot, asa ca ma opresc la un bustean. Andra e putin mai in fata, dintr-o data se intoarce brusc: Ursu! Apoi zice, NU, ursii! Vin spre noi! Spune ca a vazut 3, eu am vazut 2, unul mai in fata traverseaza poteca si coboara la vale, altul mai aproape, mai mic, vine spre noi initial, ne vede/aude, se sperie, da sa urce in primul copac. Apoi renunta, vede ca nu ne mai apropiem, coboara din copac si o ia si el la vale. Mai stam putin, fluieram, desi probabil ca sint deja departe ursii 'nostri', si apoi coborim spre sat. Deviem de la traseu sa cautam nu-s ce pizzerie ajungem la biserica, intrebam de brutarie, un localnic ne zice sa mai coborim pe strada. Dam de un magazin mixt (al doilea pina acum) unde luam inghetata, cafea... si ne spune vinzatoarea ca are pizza secuiasca, congelata, gata in 10 minute la cuptor. Luam una cu bacon si ciuperci, 28 lei. E buna! Din greseala doamna crede ca vrem doua, asa ca ramine Mihai cu una la pachet
Continuam prin sat (eu cer apa la o casa) si putin dupa, apoi – in soare. Apoi incepe un urcus spre o sa, apoi o alta urcare -peste un cimp, apoi padure- si o culme. Ne intilnim cu un ATV si 2 masini de teren. Ajungem la borna cu melc, de unde coborim spre sat pina la cele 3 biserici. Inapoi la prima si pe o strada cu pietris care duce spre casa lui Radu.
Am facut cam 19km azi.

D9: Sapartoc- Sighisoara  D, 5.05.2024
Dupa o noapte semidormita din cauza chiraielilor ciinesti in curte (nu Fram, care e un munte de ciine, ci Daisy, parca), mincam cu totii din bunatatile oferite de Radu la MD. 30 lei. Il intreb cum de a ajuns in Sapartoc, si imi spune ca a fost un vis din copilarie, - am banuit eu ceva.
Lor le place acolo, au amenajat totul cu foarte mult entuziasm, si este si foarte frumos totul. Pentru mine a fost poate un pic prea frumos, ca sa ma simt relaxata. Dar asa sint eu, sucita. Ma simteam ca un elefant sensibil intre portelanuri.
O iau inainte, apoi ii fac cu mina lui TAZ sa ma ia pina la colt. Ia-manene! La sugestia Frusinei V urca insa spre deal si ma lasa la borna cu melc, de unde continuam pe Via, fiecare in ritm propriu. TAZ va cobori spre manastire, noi ne revedem cu ceilalti pe traseu si urmam bornele asa cum sint ele acum. Pina la prima (borna) ma ajung din urma si ceilalti, si drumul de aici va fi aproape complet in padure; mai drept, mai cotit, mai intersectind traseele de MTB. Pe la Crucea Vulcan intilnim si biciclisti, mai incolo altii, mai moto. Pe un DF in coborire trecem de o turma de oi. Apoi motociclisti enduro -dus/intors. Mai urcam peste o culme in padure, iar poteca -mai salbatica sau nu- ne conduce prin niste ripe/santuri pina spre o gospodarie cu o capra cu 3 iezi Urmeaza un deal cu iarba, in soare, spre un stilp si apoi coborire in partea opusa, in vreo 2 trepte. Se pare ca aici am gresit poteca, dar ajungem la strada oricum, si am fentat aparent o portiune aiurea si balarioasa pe linga un cimitir. Pauza si incepem coborirea spre oras, si trecem si pe la ultima borna din aceasta excursie, cea cu 3 mere. Apoi la stampila la cafenea si la cazare cu noi!
Mai tirziu vom mai iesi sa exploram cetatea si orasul vechi. Si asa s-a incheiat si T14 de Via! Am mai intilnit si maratonisti, in ultimele doua zile. Luni plecam spre casa, calare pe TAZ- cu o pauza de inghetata la Rares.
Aceasta excursie a fost cam cu multe capuse, culese de mine.( si am avut Autan la mine... )
O selectie de poze:
photos.app.goo.gl/mGdrpCEMncx7wt2UA

Statistica:
Distanta parcursa in T14 (teoretic, dupa ghid 134): 135.2- 136.2 km (masurati, cu Mapy/Google Earth) == 136 km  nr zile:    9
in excursiile anterioare:     1263 km               77-78
TOTAL GENERAL:
  1399 km       96-97
mai am inca circa 130 ramasi nefacuti, pe noua varianta, pina la Micasasa. Poate o excursie mai lunga sau 2 mai scurte. Cei din grup pun de pauza pina la toamna, eu nu sint sigura daca vreau sa astept pina atunci, mai explorez un plan solo camping ultralight.