Via Transilvanica, episodul 8: De la Brancovenesti (Mures) la Odorheiul Secuiesc

07 Iun 2023 10:25 - 15 Iun 2023 16:07 #4604 de angela
Via Transilvanica, episodul 8: De la Brancovenesti (Mures) la Odorheiul Secuiesc a fost scris de angela
De la BRANCOVENESTI (MS) spre TERRA SICULORUM pina la ODORHEIUL SECUIESC (HR)
Organizare cazari: Andra
Echipa largita la 6, cu Andra, Valentini, Artemiza, Dana si Mihai.
Plecarea 26 mai seara 21.01, IRN (Baia Mare/Bistrita) deja arhicunoscut de mine, pina la Deda, apoi R spre Brancovenesti, MS.
Trenul a facut ~ 30 min intirziere pina la Gheorgheni, pastrat si mai departe, asa ca am mers direct la varianta 2 de legatura cu R. In Deda nu a fost horror asteptarea, iar pe al doilea tren nu a aparut niciun controlor pina am coborit noi (aveam bilete luate dinainte/unii online, altii dinainte). Cum dl Pataki nu putea fi deranjat pina la 7.15, ceilalti au hotarit sa renunte la stampila si sa o ia cu alta ocazie, si am pornit imediat la drum pe Via.
Ziua 1, simbata: Brancovenesti- Casva, 27.05.2023
Destul de cald, nu foarte rau, ceva tintari au fost si ceva marcaje puse cu furca in prima padure... Mai multe serii de dealuri de trecut – nu foarte greu, dar era si devreme, abia rasarise soarele. Pe la 7.10 m-am oprit pe coama primului deal sa maninc (eram mai in fata), ceilalti facusera o pauza mai devreme, mai jos.
Apoi deal-vale, spre Deleni, unde ne-am proptit la 8+ dimineata la magazin (deschis de la 6!). Aveau deja clienti la bere :)
Noi inghetata sau sana... iaurt. Unii cafea. Boierie.
Si dai mai departe, sa prindem cit mai tirziu ploile din prognoza.
Am gasit un izvor la un moment dat, bine venit pe caldura mare cind si urcusurile erau neplacute.
Cel mai interesant in prima zi: niste irisi pe o coborire, in iarba, pe o poiana.
Prima ploaie a venit la intrare in Adrian. Am stat cit am stat sub un nuc, Miza s-a dus spre o casa, apoi am continuat. Dupa ploaie nu a fost chiar grozav pe bucata de cimp si podul suspendat de traversat- eu am cam bombanit. Ne-au intrecut citeva grupulete de turisti pe Via. - ar fi fost mai direct fara intrarea in Gurghiu, unde nu am vazut mai nimic, si ne-am adapostit vreo 1/2h si intr-o statie de autobuz in centru, cam prafuita, dar binevenita pe ploaia torentiala care a venit. Dupa ce s-a oprit ploaia, 3 am plecat pe jos mai departe, 3 au mers cu gazda noastra de la “poiana lui Ionut”, cu masina (s-a oferit sa ne ia pe toti in 2 transporturi, dar ceilalti 3 nu am vrut). Cu Misulicii, noi am mai mers pret de 2 borne pe asfalt. La ce ploaie am prins, pelerina mea a fost cam slabuta... poate si-a trait traiul?
Nu a fost urit, dar nu m-a prea impresionat, drept sa zic,  prima zi. Urmatoarea va fi mai grea. Locus a estimat vreo 18.5km, dar a pornit aiurea (vina mea), dupa corectie, distanta parcursa este 21.1km.
Cazarea este in dezvoltare, o cabana separata, dar cu o singura baie/dus, inghesuita, apa calda la boiler- OK, si cam racorica inauntru.
Ceilalti vor merge la masa la 5- 5.30. Eu sper sa ma odihnesc si sa nu regret ca nu am luat haine mai groase (pe caldurile astea!)
foto: d1: Brancovenesti- Gurghiu/Casva
photos.app.goo.gl/bsiBG3mhWZMBvAC1A
Ziua 2, duminica: Casva (km 28) – Bradetelu, 28.05.2023 (Happy Bday 2 meee!)
Am plecat la 7.15, solo, ca ceilalti au mers la MD. Toata ziua am facut multe pauze lungi, dar ceilalti m-au ajuns abia la Blidireasa, spre sfirsitul calatoriei.
Primul deal a inceput cu un urcus cam alunecos dupa ploile de ieri/in padure. Padurea OK, doar 2 urme de urs, apoi coborire spre Mirigioaia (un catun). M-am oprit la casa unei doamne care mi-a oferit apa rece- cosea iarba in fata casei cind am ajuns si, desi mai aveam apa, m-am bucurat de oferta cu apa. Am stat de vorba peste 1/2h, am cunoscut-o pe mama doamnei, in virsta, peste 80 de ani, am povestit mult... pina a aparut un grup de tineri studenti ieseni, de la care am aflat si update despre echipa mea. Ii lasasera sus in deal, la pauza.
Am pornit si eu dupa ei, ne-am mai petrecut de vreo 2 ori, la pauze consecutive. Si zilele urmatoare aveam sa mergem 'in paralel'. Probabil ca ei au fost echipa mai mare pe care am vazut-o trecind in Adrian, cind noi stateam sub nuc.
Alt deal, apoi coborite in Toaca. Prima ploaie am petrecut-o in fata magazinului satesc (inchis), pe banca, unde am si mincat (era adapost de ploaie si oricum ploaia a fost nesemnificativa, abia a stropit asfaltul). Cind au venit ceilalti, au aflat si vesti despre mine, fusesem remarcata, si lor le-a deschis magazinul! Desi parca nu era program duminica...
Sat instarit, comunitate legata de termopanisti... parea :)
A doua ploaie am prins-o dupa alt deal, la... 'ciresi'. In vale, la Tisieu ne-am reintilnit, unde stateam de vorba cu o tinara localnica din Ibanesti (parca), cu bicicleta), care ne-a spus multe despre locurile acelea. La ora 7 eram la Casa Balacianu. La cazarea 'elvetiana', ca sa citesc din ceva 'clasic' … prieten/influencer in spe cu Miza (era sa ne certam pe tema prietenului, dar mai mult ea a fost nemultumita de 'toate' in ziua respectiva. :) Nu i-a placut deloc cazarea, masa, doamna Balacianu etc)
Mie mi s-a parut cazarea OK, si masa, desi initial eu nu am vrut sa maninc acolo, doamna atita a insistat, ca m-a convins pina la urma. Am cerut daca se poate si o sticla de vin extra, sa ma serbez de ziua mea – am primit-o, dar dimineata cind am vrut sa o platesc mi-a dat-o cadou. (as fi preferat sa o platesc, dar parea ca intind coarda inutil refuzind, asa ca am acceptat cu gratie pina la urma. Nu mi s-a parut 'mita electorala'...)
Aici era cu mic dejun si pachetel... nu obligatoriu, dar am vazut cit de insistenta era doamna, si am acceptat sa intru in joc, treaca de la mine, desi as fi vrut sa imi maninc din mincarea mea, carata cu efort! (alegerea mea)
Eu zic ca a fost decenta cazarea/masa. Unii s-au plins ca nu exista sapun ci doar 2 pliculete de gel de dus la baie. Pentru mine nu a fost problema, oricum nu plec in traseu de distanta fara trusa mea personala in care am si sapun.
foto: d2: Casva- Bradetelu
photos.app.goo.gl/iFnsVJyhsXy3g1vV7
Ziua 3, luni: 29.05.2023 Bradetelu – Campul Cetatii (Varmezo) (eu ziceam, dupa ghid ca aici e granita Tinutului de sus spre Terra Siculorum – dar inca sintem in judetul Mures)
Pina la urma, cum ziceam, dna Balacianu (care are nepoti in Elvetia, in zona Lucerna) nu s-a lasat si m-a convins sa maninc la ei. Not half bad.. Sticla de vin era 15 lei, cum ziceam, teoretic, ca am primit-o cadou. Miza s-a tot razboit cu dna Balacianu pe toate planurile. Poate si pentru ca i-a spus ca dinsa e catolica si ca nu putea sa ma lase sa nu maninc, asa de Rusalii? (Intreb, nu dau cu parul... :D) Numele mic era Smaranda, deci nu era unguroaica aparent doamna, eliminam motivul etnic deci. Ca... de exemplu... Gulyas-ul de acolo nu era gulasul asteptat de cei de la masa- era un fel de gulyas insa, mie nu mi s-a parut ca nu e, nu era cu carne de vita, e drept, dar semana oarecum cu ce facea mama – un fel de supa cu carne multa si cartofi, aici era mai cremoasa si avea cirnaciori si carne de pasare, bucatele mici.
Crima :) cea mai mare a fost ca a intrebat doamna despre cazarea de la Poiana lui Ionut, cum a fost si ca a spus ca alti turisti au fost nemultumiti... si a dat si exemple. Cum a pomenit-o pe Orsi (pe care o stiam de pe facebook si care mi s-a parut o persoana sincera in relatari si echilibrata), am inclinat sa o cred ca a avut parte de adevarat de o experienta care a dezamagit-o. Da, uneori ne asteptam la altceva, dar asa e pe Via... Totul e sa accepti cu seninatate ca vor fi si dezamagiri. Miza a fost insa incintata de prima cazare/oferta de bautura la liber... Pretul a fost modic, e si asta adevarat... nu ma pling nici eu;  am dormit f bine de fapt in ambele locuri.
Am plecat la ora 7.20, si ceilati m-au ajuns din urma abia 'la gol'. De acolo am continuat impreuna pina la 'stina cu WIFI', wifiul nu era acasa, probabil plecat cu oile. Era doar un catel legat linga un vagonet. Nu apa, nu jintita :)
Iar intilniri cu tinerii ieseni.
Pe coborire am prins o ploaie urita rau, din fericire intr-o zona acceptabila altfel, nu ca iesenii care au luat-o in cap pe bucata cea mai urita de padure/cu defrisare, se pare ca i-a si afectat ca le-a separat grupul- unii au plecat acasa sau mai departe 'motorizat' spre Sovata, cum aveam sa aflam ulterior de la 'supravietuitori'.
La Hanul Pescaresc am ajuns seara, cei care mincau la restaurant s-au dus la masa- le-a placut, eu am ramas la casuta- cazare f buna, dar clar locul e specializat pe alt tip de turisti, ca MD (inclus) era dupa 8. Bun, cu meniu la alegere, mai multe variante.
Abia venea personalul la ora aia!
foto: d3: Bradetelu - Campu Cetatii
photos.app.goo.gl/y6rQonEcpg3mGVpZ7
Ziua 4, marti: Campul Cetatii – Sovata, 30.05.2023
MD la 8, si s-a facut 9 pina am plecat la drum, cu Miza, ceilalti au mai zabovit. Relativ usor ca efort, ceva noroaie, dar s-a mai aranjat dupa ploaia de ieri (nu arata asa de rau cum vazusem in poze de la antemergatori care au postat pe FB pe grup) – am recunoscut unele dintre locuri, si aratau mai pasabile!
Am dat si de un izvor, dupa ce am trecut dealul, au venit si cei “x negri mititei”, supravietuitorii din grupul iesean, initial de 9... se cam injumatasise numarul , dar nu am retinut de fapt citi mai erau.
La coborirea din Capeti ne-am regrupat si cu ai nostri, chiar inainte de trecerea riului Sovata – mizerabil loc, mirosea a mortaciune... si nu te tenta deloc sa intri in apa aia cu picioarele, iar pe pietre era prea mare pasul si alunecos. Misu a si facut o baie partiala nedorita.
Apoi str Caprioarei (asfalt), Linistii... si am ramas 4, ca M&V au plecat cu taxiul la cazare. Noi 4 am continuat la Belvedere/turn, Lacul Ursu si ne-am regrupat cu ceilalti la Kicsi Gomba, la masa. Eu am luat cartofi prajiti+ salata de varza + o bere la halba. 11+9+16? Apoi o granita pe strada, si o inghetata ulterior, la alt chiosc. Mi-am cam facut de cap. Cazare la Tivoli, castelani :)
foto: d4: Campu Cetatii - Sovata
photos.app.goo.gl/8hYx2T2PHWFd3D8T9
Ziua 5, miercuri: Sovata – Praid, 31.05.2023, LMA Valentini!!! si ziua mea de nume
Am plecat solo iar, de la Tivoli, putin dupa ora 7. Am mers cu 'succes' pina sub capela 14 Cruci, dar nu am urcat acolo- ca ceva retinusem eu aiurea din Ghid... nu era obligatoriu! Pe tabla scria doar ca e incolo o capela catolica, mi s-a parut ca nu merita efortul neaparat, eu visam sa merg sa vad canionul de sare!
In primul sat, Sasveres am intrat in magazin si am luat o inghetat de iaurt cu pere, care mi-a placut si am mincat-o acolo, pe loc. si la pachet un Csiki chips paprika, pt prinz.
Am ajuns greu la Praid, ca a urmat o zona cu noroaie si balti, dupa ce la Hochland am descoperit ca mi s-au crapat minunile de ghete Columbia- mama lor de chinezi!!! si a trebuit sa le pun petic, dar din pacate nu rezista in timp peticul de decathlon pe ele :(    si am mers in adidasi ca sa se lipeasca ca lumea, sacrificind adidasii!
Cu adidasii, la inceput praf in zona carierei de piatra, deh, la sacrificiu, apoi a urmat DF, si pe urma poteca prin padure, umeda, iarba mare in poieni, si dupa cotitura a venit cosmarul. Numai balti si noroaie, de neevitat. Aproape de cabana Phoenix, dar pe partea opusa a riului local, am intrat in riu cu totul sa imi spal cit de cit adidasii- am scos sosetele si le-am stors, dar finalul a fost ca am ajuns sa ii spal cu furtunul in curte la cabana Phoenix si i-am pus sa se scurga pe rastel. A venit ploaia si nu am mai mers la canion, ca scria ca e interzisa intrarea solo si in afara unor anumite ore (orele ar fi fost, dar nu aveam cu cine!). La intrarea in Praid m-am conversat scurt cu niste tigani locali, isi parcasera masina tocmai- am aflat ulterior ca localnicii erau destul de adaptati in comunitate, munceau si erau mai seriosi / de cuvint - ca atitudine- decit conationalii lor de prin alte parti. Totusi aveau aparent o zona a lor acolo, in acel capat de sat.(case tipice). Informatia este de la gazda noastra, mama 'stapinei casei', venita de la Sibiu – cu care am stat ceva de vorba pina au venit ceilalti.
Casa de oaspeti avea mobilier tipic unguresc, pictat cu flori (eu il stiam din copilarie, ca am avut o mobila pentru papusi in acel stil). Proprietara era la Reghin si venea din cind in cind. Probabil sotul proprietarei era maghiar, dupa nume. Mi-a placut mobilierul si proprietatea.
Mama doamnei era o persoana cu probleme de sanatate, ne-a rugat sa ii cumparam o piine, si avea doar sa pregateasca la cerere MD pentru doritori, din ce avea prin gospodarie.
Ceilalti au venit plouati de pe drum, si am plecat ulterior 'in statiune', sa il serbam pe Valentini de ziua lui- el avind probleme cu bocancii/talpile, in ciuda branturilor salvatoare capatate de la dl Balacianu, de la Sovata a venit cu taxiul si a vizitat Salina si a venit la cabana Phoenix. (era plecat cind am ajuns eu).
Miza si-a pierdut bratara de fitness pe undeva, s-a dedus dupa lungi cercetari ca probabil prin curte... si spera ca, daca se va gasi cumva, sa o primeasca inapoi prin curier. (mai neplacut a fost ca ne-a sunat gazda dupa ce am plecat, ca nu ar fi gasit niste prosoape, eu nu stiu ce prosoape au fost, poate uitase sa le puna – noi am avut in camera noastra si au ramas tot acolo, si sigur nici unii dintre noi nu am fi plecat cu ele in spinare!!!)
Este a doua oara cind ni se intimpla pe Via la o cazare, unde proprietara a lasat parinti sa primeasca oaspetii, ca au fost ceva probleme – ca una am vorbit si alta la fata locului, cum a fost din pacate si la Secasel. Nu as fi reamintit asta, dar am aflat (abia acum …) ca nu a recuperat banii platiti in plus nici in ziua de azi Valentini, cum promisese ca ii trimite imediat Maria Bumb dupa intimplarea respectiva cu banii de cazare ceruti in plus dimineata, fata de ce se stabilise initial. Nici la Praid nu s-a respectat suma agreata la rezervare.
La Praid am vizitat bornele ramase pina in centru, am fost la brutaria locala (piine, produse dulci si sarate, baigli, etc, functie de preferinte), la magazin (fructe/rosii...) si am fost invitati de Valentini la Telegdy... Serbat inautru,  ploaie afara.
Seara am revenit si asta a fost!
LMA! (ca pret, la Praid am retinut: Csiki sor 11, Gulyas leves 23 – a facut cinste sarbatoritul)
foto: d5: Sovata - Praid
photos.app.goo.gl/2FCg7bNeHAgYHgKTA
Ziua 6, joi: Praid – Atia, 1.06.2023
Am plecat iar solo, ca ceilalti erau la masa -parea foarte bogata, asa de la distanta, cit am vazut eu... ca nu eram chiar curioasa :) ~ora 7, deci in afara programului permis si SOLO sa vad canionul de sare, macar un pic! (deci dublu ilegal, dar nu am mai avut de ales) De unde sa iau companion si sa respect programul 10-18?? Acolo era pustiu, doar un ciine m-a hamait neconvins.
Infractoarea de mine era supravegheata video cica... ASTA E.
Nu aveam de gind sa zabovesc, doar sa imi bag un pic nasul de curiozitate. Laudabil efortul de amenajare a traseului 'educativ', cu panouri si alei de lemn, dar cam neterminat sau degradat in timp? Am mers o bucata, vreo 1/2h, dar ce am vazut era sub Meledic, de departe, care este mult mai spectaculos. Nu aveam timp de mai mult, belvedere etc, poate ca mai incolo era ceva de vazut, eu am vazut doar ceva noroi sarat la asa zisul izvor cam secat, un pic de sare la vedere...
bifat canion/vale, ~1h in total.
Teoretic, urma sa ne intilnim pe drum cu ceilalti, dupa ce ies eu din canion, dar s-au eternizat si nu au raspuns nici la telefon, asa ca am luat-o la deal pe Via tot solo, pina la urma. Forestier in urcare si am iesit la gol, unde am stat o multime, sa fac insolatie nu alta, si ei tot nu apareau, Am vorbit la telefon, si am plecat mai departe, temporizind cu multe pauze pina cind in sfirsit ne-am intilnit. F cald, soare mult, prea mult chiar.
Pasuni/luminisuri, alternativ padurici, apoi o vacarie, dar nu chiar in drum, ci la ceva distanta. Cautam umbra... M-a hamait un ciine de la distanta, vacile erau si mai departe.
Cu pauze de 1/2-1h, pina la urma am inceput sa ii zaresc si pe ceilalti in urma. (Prima pauza am facut-o la cca 800m alt, acolo aproape ca mi s-au uscat la soare toate cele... chiar si adidasii.)
Multe urcari, citeva coboriri, deal-vale... Am ajuns neplouati, doar cu o echipare/dezechipare de ploaie iminenta la popasul de linga crucea din deal, spre antene, de deasupta Atiei. Ploile au fost la distanta, si au tot fost. Am ajuns la o capela si alta 'calvaria' cu cruci de lemn si la cimitirul satului, si apoi la casa Lovas (cu cai) unde ne-a asteptat doamna Julianna si sotul, Mihaly (parca), cu o casa foarte frumoasa si utilata (IKEA partial), reconditionata... masa f buna (cei care au mincat), gulyasul asteptat... Doamna este invatatoare in sat si vorbeste foarte bine romaneste, pentru ca provine dintr-o alta zona a Ardealului, cu populatie amestecata, si a crescut prin zona Blajului. Am pus multe intrebari poate putin indiscrete(?) despre secuime, si am profitat de momentul meu de curiozitate sa ma informez si de pe net cu ce am gasit despre Secui, Originea lor, Alfabetul secuiesc, etc.
Ca abia ma contrazisesem cu Miza ca eu sustineam ca secuii nu sint unguri, chiar daca vorbesc maghiara.
Se pare ca este complicata situatia si chiar si specialistii lor se contrazic, si sint mai multe ipoteze, unele mai 'patriotice', altele mai sceptice, plus insuficienta argumentare de-a lungul istoriei. Si in sursele documentare istorice. Asa ca mai bine sa ii intreb direct pe oameni, ce se simt.
A fost interesant si instructiv. Si merita sa fii cu mintea deschisa si sa ii asculti pe oameni si sa vrei sa intelegi cum vad ei viata.
Mie mi se pare ca este de netagaduit/vizibil ca zona este/ a fost mereu neglijata de conducerea tarii si politicienii din Romania s-au folosit destul de mult de coarda nationalista (ca de cei de la Budapesta este evident! Chiar si doamna Julianna a spus ca nu ii place ce a facut/spus... nu stiu ce(?) recent, presedinta Ungariei, ca ea nu e de acord cu nationalismul exacerbat- asta e interpretarea mea, nu ii pun vorbe in gura! Chiar si in situatia lor, adica: copiii nu au vrut/nu vor- si daca adolescentii nu vor, poate stiti cum e!- sa vorbeasca limba romana, ca se orienteaza spre invatamintul in limba materna si ca nu se cred handicapati in Romania pentru viitor, ca probabil se vor duce spre vest, nu sud, daca nu ar fi sa fie pentru joburi- acum invatau la liceu in Odorhei si stateau la internat, si urmeaza Babes- Bolyai, poate- la Cluj). Plus ca nu au o problema cu a intelege un formular sau a scrie o cerere, la o adica.
Daca in Mures am intilnit mult mai multi romani sau maghiari care vorbesc limba romana, in Harghita in mod evident 'enclavizarea' lingvistica ( si culturala poate) este mult mai accentuata, cel putin in satele prin care am trecut. Dovada de profunda neintelegere a firii omenesti si a istoriei as zice de catre majoritatea minoritara acolo- si nu este vina oamenilor care traiesc acolo, daca e sa cautam vreo vina!
Dus si nani... cite 3 in camere de 4. Ceilalti au admirat si caii, cind au venit seara acasa; eu doar modul in care era amenajata casa. Era de admirat!
Cred ca a fost locul care ne-a impresionat cel mai tare pe toti- in fond, eram intr-un 'fund de lume'... un sat nu prea mare, unde oamenii sint foarte gospodari, muncesc mult- ca peste tot pe unde am trecut noi prin Harghita!- este curatenie exemplara, chiar daca pare ca nu sint cine stie ce perspective... si clar nu sint fonduri (de undeva … nu LI SE DA nimic) nici macar pentru asfaltarea DJ... Munca cu animalele (tot mai putine, ca) nu renteaza... depopulare partiala, te miri din ce reusesc sa traiasca si sa traiasca frumos aceste comunitati. Asta am vazut noi.
Probabil ca reusesc ceva din turism.
Defrisari am vazut, dar nu la fel de multe si de salbatice ca in alte parti, parca.
In unele zone ai compara cu un fel de “elvetie”, dar foarte harghiteana,  zona. Am vazut multe remorci transportoare de cai. Nu prea am vazut gunoaiele atit de tipice in Romania, aruncate, la care devenim imuni dupa o vreme si nu le mai remarcam – nu vreau sa exagerez, dar sarea in ochi lipsa lor. Chiar de au fost (ca de ex riul Sovata, si nu numai), mai mult NU erau decit erau.
Miine avem zi lunga pina la Lupeni!!!
foto: d6: Praid - Atia
photos.app.goo.gl/i8r91wcboegJTFVe9
Ziua 7, vineri: Atia- Lupeni, 2.06.2023
Gazdele noastre l-au luat pe Valentini  (tot inapt pentru tropait, din pacate) cu masina pina la Lupeni, ca mergeau la Odorhei pentru fetele lor. Noi ceilalti avem in fata o zi lunga si 'usoara', dar atit de lunga ca te termina, mai ales sub soarele nemilos. 27+ km am mers, zice Locus! DJ este neasfaltat, nu ne-a venit sa credem! (ghidul 'promitea' mult asfalt, prin sate, daca citez corect. Apoi drum de caruta/cimp/padure pina la Inlaceni, la intrare am intilnit un cuplu de moldoveni din Roman, care s-au descoperit vecini cu Artemiza. Inghetata, radler, vizita la biserica, pe dinafara.
Apoi alt DJ in reparatii/largire (cindva, dar nu anul acesta, si afaltare, cum ne-a spus cineva care se ocupa de topografie) spre Firtusu. Lucra la el o firma locala, mica, dar toti cei prezenti munceau, cu tot soarele si caldura de afara.
Am ramas fara apa, am luat apa la Pauleni si pauza la magazin care nu era deschis dupa program, dar era acolo domnul, si ne-a dat alte inghetate si radlere, dupa dorinta. Isi repara masina in curte. De la Pauleni, asfalt... apoi scurtatura la DN, pamint. DN rau, (cu zone cu asfalt decopertat/reparatii) si apoi asfalt si iar praf pe drum local -intrare in Lupeni. Pante destule prin sat pina ajungem la casa Balazs.7 seara. Nu am gasit o borna in sat... Dinainte de Pauleni am trecut la adidasi ca nu mai suportam ghetele, parca ma ardeau picioarele si nu aveam timp de pauze mai lungi.
Epuizanta zi!
foto: d7: Atia - Lupeni
photos.app.goo.gl/iDWHFh7mpY1m16jr9
Ziua 8, simbata, Lupeni... Dealu sau ce a mai fost , dupa alegerea fiecaruia.
Eu am ales dealul Gordon spre Dealu si vazind si facind intoarcerea pe jos. Pe via pina la un DJ neterminat, cu peisaje frumoase si revenire prin sate: Bulgareni (Bogarfalva) – Bisericani (Szekelyszentlelek). (te apuca risul la aceste traduceri de denumiri de localitate!!! bogar= gindac, falu=sat; szentlelek=sfintul duh)
Andra si Misulicii au mers cu masina la Dealu cu dl Jeno (Eugen) si au venit invers pe Dealul Gordon la Lupeni.
Cazarea so-so, dar OK; comparat cu Atia sau Bradetelu... mai modest. Masa seara- s-au cam plins colegii, nu le-a placut; primul MD inclus... modest, eu am gasit ce sa maninc, gem de prune acrisor, slaninute, ochiuri eu nu am vrut. Bundas kenyer=friganele. Cine e mai sensibil (ca Dana) nu prea avut ce alege. Am cedat salamul altora, am mincat mai mult bundi. Brinza nu era, lumea ar fi vrut macar o rosie sau castravete... sau macar ceapa! dar eu cred ca nici nu le-a trecut prin cap ca am dori asa ceva. Margarina... cam exclus sa mincam noi.
Ceai fara gust, eu i-am pus gem si a fost excelent. Drept pt care... au renuntat la masa de seara de a doua zi si am mincat la Kotyogo, un restaurant fancy din Lupeni, pe DN.(nu va traduc numele, dar sigur pe mine m-a distrat!)
Dupa ploaia care m-a trezit la ora 4, am pornit cu Miza pe ViaT spre puctele de belvedere de pe Dealul Gordon – deja la ora 9 era soare tare, noroc ca urcusul a fost destul de omenesc... Cind sa trecem pe partea cealalta a dealului, telefonul Mizei incepe sa roalerteze a urs... in Odorhei, pe strada! Nu pe dealuri unde colcaie turistii veniti cu masina la statuia Inima lui Isus (cea metalurgica) sau la belvederea turn de la cruce(a vieneza) de pe Oroszhegy (ce o fi rus pe acolo, nu am aflat, ca nu stie nimeni!! orosz=rus, hegy= deal, munte) de mai incolo, cu loc de picnic amenajat (si FOARTE curat si ingrijit! Parca nu am fi in RO)
(btw, nu gasesc nicio denumire pe vreo harta, doar ca Oroszhegy in romana este Dealu!! foarte inspirat! :D)
Dana, Mihai si Andra au pornit de frica ploilor anuntate dinspre Dealu... spre noi. Noi ne cam 'lafaim' la statuie, cind ei sint la celalalt capat al platoului la turn. Miza urca sus, eu nu vreau pe scarile din interiorul statuii metalice. Nu e frumoasa fieratania (e din otel) dupa mine, dar nu ma pricep eu la statui sa imi dau cu parerea, dar mie nu imi place. Este insa o realizare impresionanta. E clar ca nu poate sa fi fost finantata doar de satenii locali, dar nu imi pun intrebari. Pina la ea a fost si o bucata de calvaria (golgota) cu sculpturi in piatra (am trecut pe la vreo 3 statii, cred). Aflu, daca intreb!- a doua zi- de la dl Jeno, ca au fost sponsorizari si locale (o fabrica de lapte, dar si din Ungaria)
Cum veneau multi cu masina fiind simbata, se cam ridica praful pe platou.
Linga parcarea de la statuie era si un chiosc cu diverse (bauturi racoritoare, etc).
Ploaia de ora 10 -prognozata- nu am vazut-o nici macar in zonele deschise.
Ne-am intilnit cu ceilalti undeva pe drum, am schimbat impresii. Am decis, pentru ca prea erau multe masini pe sus, sa evitam drumul de masina in coborire la care ma gindisem initial si sa mergem 'mai lung', prin Dealu pe Via pina la intersectia cu acel DJ 'misterios' neterminat aparent care aparea pe harta, spre Bulgareni/Bisericani. Desi nici pe via nu a fost urit, acel DJ mi se pare de o frumusete rara ca peisaje. Ploaia de la prinz am petrecut-o la locul de picnic, sub 'ciuperca' si apoi am pornit in padure la vale pe poteca spre Dealu. Am urcat in turn, ne-am conversat cu vizitatorii veniti cu masinile acolo, cu familia. Am aflat asa denumirile unguresti ale satelor de jos. Si ei au aflat despre Via de la noi.(am vorbit eu cu ei, in limba maghiara, apoi i-am facut rezumatul si Mizei). Abia se mai obisnuise dupa ziua precedenta cu traducerile mele :P - cind am tot citit tablitele cu informatii (mult mai detaliate in limba maghiara) in satele prin care am trecut, inclusiv cu legende locale... incepind de la Inlaceni... in Firtusu etc- acolo unde era vizibil scrisul, ca erau cam jerpelite din pacate.
Finalul zilei a fost la Kotyogo. Colegii nostri ne luasera si noua stampila pe carnete, de la Barangolo, ca noi am avut traseu mai lung. Intr-unul din sate ne-am oprit la un magazin, la o sana si am socializat cu localnicii, in altul am fost intrebata daca venim de la pelerinajul de la Sumuleu Ciuc.
A fost fain la restaurantul Kotyogo. Mai avem o zi miine si o jumatate de etapa- dar ploaia ne va incurca un pic socotelile. Spre Odorhei, de unde avem tren seara spre Sighisoara, si apoi Bucuresti.
foto: d8: Lupeni - Gordon - Dealu
photos.app.goo.gl/wPRX5ZsnKf1Pyuak9
Ziua 9, duminica: noi - Ulcani (Uelke) – Odorhei, 4.06.2023.
ceilalti reiau de la Dealu (nu incapeam toti intr-o masina, a trebuit sa ne impartim.)
In ultima zi am avut parte de o prognoza proasta- adica a plouat cind nu trebuia :)
Am plecat totusi cu dl Jeno cu Loganul la Uelke, cum mi-am propus, impreuna cu M, pe o ploaie marunta care a devenit torentiala, redevenind mocaneasca ulterior. Ceilalti urmau sa plece mai tirziu, sa coboare de la Dealu pe ViaT, portiunea facuta de noi si in plus, in afara de Valentin, care mergea la Odorhei cu masina.
MD de a doua zi a fost mai bogat, un fel de bulz (mamaliga cu brinza, la cuptor) si brinza si omleta (eu tot nu am mincat ou), pe linga celelalte de pina acum, dar piine simpla. Brinza mi-a placut cel mai mult.
Noi am asteptat in Ulcani o vreme sa se potoleasca ploaia, dar daca am vazut ca degeaba, am luat-o la picior pe asfalt la vale (dar au fost si urcari!). Andra a cumparat bilete online pentru tren si mi-a scris si mie la ce vagon a luat- asa ca din Ulcani am cumparat si noi, cam greu, ca semnalul era cam slab- dar am reusit sa luam in acelasi vagon.
Ba ploua, ba nu... apoi am ajuns pe un cimp unde am facut talpi de noroi si am intrat intr-o ultima padure.
La iesire din ea, am dat de iarba mare... pina la briu, necosita – uda dupa ploaie, deci baie in toata regula. Capac la toate, marcajul disparea, un stilp cu sageata arata perpendicular pe poteca pe care venisem si se pierdea in iarba mare. Nu se vedea nici urma de poteca.
Nu am avut inspiratia sa ma uit de acolo la track, si am inceput la ghici o coborire pe directia indicata, incercind insa sa ocolesc boschetii care pareau de nepatruns. GRESEALA! Vedeam jos soseaua, dupa citeva injuraturi in gind la adresa marcatorilor care au dat un chix in stil mare aici!!! am zis ca ajungem noi cumva la sosea, ca nu era nicio alta varianta decit la ghici. Am coborit o prima panta, am cazut in iarba pe terenul denivelat aiurea, plin de capcane. Nu mai trecuse nimeni pe acolo decit poate 1-2 dar nu se stie cind si cind, ca nu era urma doar uneori niste iarba data mai la o parte un pic.
Era o linie de IT in zona. Mai jos am scos trackul, acum coborisem prea jos fata de unde parea ca s-ar fi intors trackul inspre Seiche (Szejke)... ar fi trebuit cindva sa traversam acea poteca, dar nu am vazut-o, nu era. Era un singur loc unde era ceva ce parea ca intra in boscheti- poate chiar acolo era, dar nu parea sa fie nimic dincolo de boscheti. Nu am insistat, ca semne ioc! Ne luasem deja gindul sa gasim drumul, eram pe balaureala cap compas DN. Am incercat sa evitam cit se poate boschetii, sa mergem pe o panta acceptabila, ca de udeala deja nu mai conta, eram ude!
Cert e ca eram f aproape de Portile Secuiesti, dar nu am stiut configuratia terenului si asa nici nu am avut vreo sansa sa intelegem ce si cum. Am mai cazut o data, alunecind pe iarba/ noroi, am derapat. Am trecut prin citiva boscheti si am ajuns intr-o alta zona deschisa – mai jos un gard. Am mers pe linga el, ca parea ca alta sansa nu avem. Daca gardul nu ar fi fost intrerupt, am fi mers de-a lungul lui si nu stiu unde am fi nimerit, dar avind o gaura am continuat coborirea la vale spre sosea. Am dat de un piriu mlastinos pe care l-am trecut pina la urma calcind un pas in apa. Dincolo, gard de sirma si soseaua- a trebuit sa calarim gardul ca sa putem iesi. Dincolo de sosea era pista de promenada/biciclete dintre Seiche si oras. Ceva mai sus am vazut niste banci, acolo era de noi- ne-am dezechipat si pus la uscat echipamentul. Eram de fapt la vreo 300-400m maxim de Szejke/Seiche, am vazut ulterior... asa ca dupa o pauza mare de vreo 45 de minute am plecat incolo pe pista. Am gasit si o borna, am vizitat locurile, galeria portilor secuiesti, mormintul lui Orban Balazs... care erau pe Via. Poteca viei la capatul portilor, mai sus era foarte aproape de locurile pe unde trecuseram noi mai devreme, gresind si coborind. Primul lucru a fost sa ii avertizam pe ai nostri, cind am ajuns jos la DN sa nu faca greseala noastra, sa mearga cumva dupa GPS. Asa ai facut, dar nu au prea gasit poteca si au insistat cu balaureala prin tufisuri, nimerind in final unde trebuia. Ne-am dus la Odorhei, la Gizi Csarda unde ne astepta V cu un radler in fata. Am mai umblat apoi prin oras, am mincat, am mai gasit vreo 2 borne de Via T. Seara ne-am dus la gara si acasa! Am reintilnit pe cei 2 baieti cu care luasem MD la cazare. Si ei mergeau la Bucuresti, cu acelasi tren cu noi, in acelasi vagon! Nici ei nu nimerisera drumul spre Seiche, dar nu au mai mers la porti.
Astfel s-a incheiat si aceasta 'expeditie' secuiasca.
Ca de obicei, lungimile din ghid nu au corespuns cu ce am masurat noi... chiar si atunci cind nu am facut plimbari extra traseu propriu-zis. Drumurile la cazare, la stampile, la magazine, etc sau alte devieri si drumul la gara au mai adaugat un pic.
Abia la Gizi Csarda am aflat ca a fost o problema cu plata, dl Jeno schimbase pretul, dar dupa ce i-am spus ca ne daduse alt pret deci cel stabilit, a renuntat – totusi au fost nemultumiri legate de pretul mesei extra, cea care nu avusese deloc succes in prima seara. Asa ca, M, enervata, i-a dat un telefon si l-a cam facut cu ou si otet, de la Odorhei. Noua, celorlalti, ni s-a parut un demers inutil. Asta a fost. (nu se putea si fara aventuri si momente de tensiune, se pare)
Teoretic, am parcurs in noua zile 161.5km de Via (cf Ghidului). Pe masurate si comparatie cu Google Earth, am adunat ceva intre 185-190km.
foto: d9: Ulcani- Odorhei
photos.app.goo.gl/UQBduWdQix7fYFnG6
Statistica generala:
cu cei anteriori 725, am ajuns la 910-915km reali, in 8 excursii, si un numar total de 49 de zile pe drum.
Si am umplut si carnetelul jurnal, pentru urmatoarea tura am nevoie de altul!
Ultima editare: 15 Iun 2023 16:07 de către angela.

Vă rugăm Autentificare sau Crează un cont să participaţi la discuţie.

Mai Mult
Timp creare pagină: 0.176 secunde

Forumul respectă dreptul fiecărui membru la libera exprimare. Fiecare membru este responsabil pentru ceea ce scrie pe forum. Opiniile exprimate pe forum sunt personale şi nu reflectă poziţia Clubului Alpin Floarea de Colţ București sau a echipei de administratori / moderatori ai forumului. Citeşte aici Regulamentul forumului: floareadecolt.com/forum/despre-forum/265

NOTA BENE Unele trasee montane descrise pe site sau prezentate în albumele foto pot prezenta un risc important de accidentare gravă. Traseele pot suferi modificări în timp şi pot fi diferite faţă de cum sunt ele prezentate aici. Informaţiile oferite de autori se bazează pe propria lor experienţă; ei nu-şi pot asuma nicio răspundere dacă informațiile nu sunt exacte sau de actualitate. Folosirea oricăror informații prezentate aici se face integral pe propria răspundere. Autorii nu-şi pot asuma nicio răspundere pentru consecințele ce pot decurge din folosirea, în orice fel, a informaţiilor prezentate pe site. Deasemenea, participarea la drumeţiile propuse se face pe propria răspundere, fiecare având obligaţia să se autoevalueze corect vis-a-vis de ceea ce implică drumeţia pe munte.

HAI CU NOI Dacă iubești muntele și vrei să ieși în weekend la o drumeţie în natură, în sălbăticia Bucegilor sau în zonele învecinate, te așteptăm sâmbătă și duminică în Gara de Nord la trenul Regio 3021, ora 5:40, primele două vagoane. Nu uita bocancii, rucsacul cu mâncare pentru o zi și hainele de ploaie. Te așteptăm cu drag la o tură pe poteci cunoscute sau mai puțin cunoscute! Ai ocazia să faci mișcare, să te bucuri de natură și să întâlnești oameni noi. Potecile muntelui sunt primitoare indiferent de anotimp. Vezi Cronica săptămânală

Pentru ture mai scurte şi mai uşoare, potrivite şi pentru începători, te invităm la drumeţii alături de SENIORI vineri în gara Basarab la trenul Regio 3023, ora 7:55, vagonul 2 la etaj. Vezi Cronica seniorilor

Important

GDPR

Meteo

Drumeţii

Amănunte despre turele săptămânale şi albumele foto aferente în forum la Cronica săptămânală şi Cronica seniorilor.

Menu