Via Transilvanica, a treia excursie: Terra Romana

Terra Romana a treia mea excursie pe Via Transilvanica
Solo. Octombrie. In mare parte la cort. Optimizat.
Joi, plecare 6.06, escala la Orsova gara, asteptat la stampila pina la 16.

1. Crusovat, 13 octombrie 2022, joi:
Cobor la Crusovat (CS) si cu un nene merg pina in sat, pe scurtatura pietonala (podet), apoi pe stradute pina la biserica si aflu si care e magazinul cu stampila, dar are program 7-10(sau 11?) si dupa 16. Ma duc sa caut marcajele Via T "la 50 m"... si ajung la prima borna la podul peste Mehadica. Apoi ma intorc si stau la soare de vorba cu tanti Maria despre... genunchi si doctori, si ce mai e pe acolo prin sat - pina se deschide magazinul. (Temele apar in aceste discutii dupa ce initiaza desigur cei cu care stau de vorba, daca sint altele decit intrebarile mele despre traseu si locuri.)
Cei care il tin vin de la Caransebes.
Voi lua si o sticla de apa de 2l (nu mai sint fintini, exista aductiune in sat, hidrofor etc) Se oferise tanti Maria sa imi dea apa, dar era complicat cu burduful, asa ca am luat de la magazin. Dorna 4lei. 2l. Sticla goala va ramine la Ioana Talpes in Prisacina.
Apoi am pornit pe Via T, drum, asfalt, sosea, apoi deal pe drum de pamint. Evident, discutii cu unii ca incotro la ora asta, ca nu am unde dormi, am zis ca spre Plugova... si am bagat textul cu prietenii cu care trebuie sa ne regasim
La 18.30 am pus cortul. Noaptea OK, ceva zgomot de la sosea (DN/DJ) si o pasare care 'cinta' mai ciudatel asa. (nu stiu cum face cucuveaua, cine stie?) Ceva ciini latra dimineata si seara, la distanta nu foarte mare.

photos.app.goo.gl/CWs5rwMicm2pEBRYA

2. Spre Prisacina, 14 octombrie 2022, vineri.
Ceata din vale m-a facut sa adun cortul umed la 8.15 si sa o iau din loc, ca nu avea de gind sa se ridice prea repede.
Drumul se vedea suficient, totusi era prudent sa te feresti cind mai trecea ceva masina (nu ca pe un DN). Marcajul 'nou' (deviat de la track) era destul de bun, evident in locul unde parasea DJ lipsea sageata! Era prima varianta posibila la stinga si lipsa de marcaje dupa era un indiciu ca instinctul meu a fost corect, zicindu-mi ca asta ar fi trebuit sa fie! Am mai continuat totusi un pic, pina la niste linii HV, unde am zis ca nu se mai justifica, prin comparatia Locus cu poza vazuta pe FB, captura google earth.
M-am intors si am cautat urmatorul marcaj pe drumul lateral. Culmea, mai sus gasisera stilpi sa ii planteze si in cimp... Deh. Am urcat o vreme si dupa vreo 2 gospodarii in deal am iesit deasupra cetii, la soare.
Cot la 90 grade, pasune, hamac... vaci plus taur, oi, cioban de HD + o haita de ciini. Am schimbat citeva cuvinte. Mi-am vazut de drum, dupa o vreme m-am trezit ca ma urmareau. Ciinii. Si oile o luasera in sus.
Apoi drumul a intrat in padure si a fost destul de dificil, mai drept, mai jos, pietros. Apoi a coborit si trecut valea Bolvasnita, pe care era un DF bun dar foarte lung. Nu se mai termina. Am dat de un izvor firav, l-am marcat pe tracker. Apoi o cotitura cu exploatari de lemn si noroi, 2 padurari (forestieri ), alt izvor amenajat de ei, mai bogat. Drumul meu s-a despartit de DF si a inceput sa urce, sa tot urce pina la poieni. A fost oarecum derutanta apropierea de Biliana-Arjana si nu a urmat marcajul turistic cum m-am asteptat dupa track.
Ca atare, am mers pina la biserica Dobraia pe un drum necunoscut de 4x4, mai jos considerabil, fara izvoarele cunoscute.
In fine, dupa lungi coboriri si mai si ceva urcari, am ajuns la ora 5 la biserica Dobraia. Era liber, dar vintos - cum ma avertizasera si cei 2 ciclisti la plimbare (din Craiova) cu care am stat de vorba mult, dupa ce m-au intrebat daca nu-s cumva doamna Mititeanu!!! Nu eram
Le-am spus ca probabil peste vreo 2 zile vor trece pe aici. (aiurea, peste vreo saptamina, dar nu stiu ce am calculat eu cindva si ramasesem cu ideea ca vor fi 'aproape' si s-ar putea sa ma ajunga.
La Dobraia m-am lasat 'momita' de reclama casutei lui Nea Talpes, ca peste 30 min! dada... am facut o ora pina acolo. Si am trecut pe linga un izvor OK. Stiam deja ca va fi maraton a doua zi.
Am ajuns la familia Talpes la ora 6, am sunat la clopotel si doamna Ioana mi-a deschis.
Mi-a spus ca astepta un grup de voluntari la maraton, cu copii mici, si c‌ind i-am zis ca am sac de dormit, a zis sa stau in casuta. Casuta (din lemn) are 2 paturi duble jos si poate si ceva la mansarda (acolo nu am fost, nu stiu - era o scara pe afara, care ducea sus). Are curent electric. Papuci la intrare, pe veranda.
Va fi mai uscat decit in cort, sint si paturi in plus.
La 7 dimineata ma voi infatisa la micul dejun.
Am primit o ciorba calda si lapte cu malai la cuptor cu brinza (ei ii zic altfel, coles... ceva- stie google: COLEASA). Dimineata tot brinza si lapte am cerut si sa iau si la pachet 1/2l
Culmea, am dat si de 4G! asa ca am facut prezenta pe FB. Nani!

photos.app.goo.gl/u2zfs3QrCtAQwq386


3. De la Prisacina la Valea Cernei. Simbata, 15 octombrie 2022
Desi in prognoze nu aparea, noaptea a plouat zdravan si a batut si vintul, asa ca nici vorba sa plec cu noaptea in cap!
A plouat si dimineata, cit am fost la masa si abia dupa ce am adunat toate cele, s-a oprit.
Am mincat ardei umpluti cu brinza, care au fost excelenti-miammm- deci un nou fel de mincare... am si reteta
Am plecat in traseu abia la 9.41. Inca picura din copaci (de pe frunze) si se inmuiase binisor terenul, spre placerea maratonistilor. I-am intilnit pe toti semimaratonistii pe drum (cu galben) si citiva maratonisti mai spre Inelet (cu rosu). Pe baba Icoana nu am gasit-o acasa, era vandra... cica cu purceii. Am intilnit-o in drum, pe la scoala (desfiintata de acum). Nici banci/masa nu mai sint. M-a intristat schimbarea pe acolo. Izvorul s-a mutat mai jos in curte la Avramica, sub drum. Baba Icoana mai uscata si mai batrina, dar inca vioaie. Culesese nuci, mi-a dat si mie vreo 4 la buzunar. Am schimbat citeva vorbe, apoi mi-am vazut de drum. Dupa ce am trecut de biserica, lumea s-a rarit, practic am intilnit un singur grup care urca, cineva a minat citeva capre- si dupa traversarea unei vai frumoase (Iutii?) avea casa nasa Ioanei Talpes, de care stiam de la ea, de aceeasi virsta cu baba Icoana.
Am vazut-o si salutat-o.
Apoi a urmat un drum lung cu intermezzo cu citiva ciini timpitei, vreo 2 serii, si pere in drum. A fost ziua fructelor si nucilor, scuturate de vint (mere, pere, gutuie la casa Talpes in fata)
Pe la 4 am trecut pe linga un potential loc de cort fain, speram sa nu regret ca nu am ramas acolo mai tirziu si am continuat la vale la sosea. Inainte de podetul peste Cerna era 'un baiat' cu o gospodarie - acolo aveam sa campez in final, dar inca nu stiam ca ma va trimite cel de la pensiune, cu stampila, inapoi acolo. "Gazonul" era mentinut de citeva oi. M-a intrebat omul de casuta lui nea Talpes si ca se gindea sa faca si el poate ceva casute in curte pentru a primi turisti.(apropo, nea Talpes este de aceeasi virsta cu mine)
La Nea Talpes am platit 70 lei cazarea, plus am mincat si dimineata si seara supa (diferite), am baut lapte, mincat malai cu smintina/ brinza de vaca, si excelentii ardei umpluti! un fel de all you can eat, la fiecare masa... pt ~20-30 de lei parca.
Miine ma asteapta vreo 12 km de sosea... brrr! pina unde incepe urcusul pe deal spre Obirsia Closani. Azi au fost multe izvoare pe traseul de coborire -portiunea asta se poate face fara a cara prea multa apa.

photos.app.goo.gl/Zi43YYVTfzQp8UWE6

4. Din Valea Cernei spre Podisul Mehedinti/Obarsia Closani. Duminica, 16 octombrie 2022
Desi am plecat cit s-a putut de devreme, cu cortul ud, dupa ora 8, traseul este MUUUUULT prea luuuuung! Putin probabil sa ajung la Obarsia Closani intr-o zi.
Asfaltul a fost suportabil pe DN, era racorica bine, inca putine masini. Partea spre Cerna sat este f lung. Frig rau, la un moment dat am stat de vorba cu niste biciclisti (unul prieten cu Gigi L, rangerul din zona care este pe Cale acum), si un tinar din grup a spus ca sint 2.5C pe senzorul lui de temperatura. Mergeau cu Ebike-uri si faceau un traseu cu o urcare pe un munte si intoarcere pe valea Iauna. Au zis ei mai multe, dar 'all greek 2 me', nu am retinut.
Eu- poze, si dai si tropaie. Nu am vazut mareata cascada anuntata de ghid, nici izvorul de la prima casa...Si pretind ca am fost cu ochii-n patru! Am gasit alt izvor insa. Am mai luat 1l de apa, ca apoi sa injur toata urcarea, ca erau mai multe izvoare pe forestier pina aproape sus in deal.
Inainte sa ies la prima poiana mi se cam luase, era si un urcus mai inclinat si umed si intunecos, si cobora un nene cu o masina la vale. A incercat sa ma convinga ca e tirziu si sa ma intorc cu el, sa dorm la ei, ca nu mai e timp sa ajung undeva -dar i-am spus ca am cort si NO way! o fi vreun luminis undeva sa pun si eu cortul, n-o fi doar padure si padure peste tot. Cica sotia lui era cea care incercase sa ma invite la ceai/cafea cind eram la intersectia cu DF si eu am refuzat ca era tiziu. ERA tirziu la 13.30 sa incep urcarea aia. Sigur ca nu ma asteptam sa ajung la Obirsia Closani intr-o zi.
DF a fost frumos multa vreme, apoi o ultima parte a fost mai abrupt si era trecut de ora 4 cind am iesit la soare. Pauza mare la un luminis pe niste bucati de lemne taiate. Inspectia locului, am gasit un nuc. Nu era prea frumos locul, mai incolo la citeva minute, era o casuta-adapost de ploaie, linga drum. Fara usa. O banca inauntru si atit. Acoperis Ok la ploaie probabil. As mai fi putut continua un pic, dar daca era tot padure?
Am avut timp sa usuc la soare cortul pina seara, apoi am mincat. Acum clantan cu mina pe pix, asa ca voi intra la loc in sacul de dormit.
Au mai trecut niste ATVisti, 2 serii. Noaptea va fi liniste si pace...

photos.app.goo.gl/DBKPUMB4WXBdu6ST7

5. Obarsia Closani si spre Isverna, pina sub Vf Paharnicul. Luni, 17 octombrie 2022
Si noaptea (seara) se mai circula motorizat pe aici. Pe la 22, resp la 2 dimineata am auzit ceva motor trecind pe drum.
Dimineata am incercat sa scutur cit de bine cortul, ca soarele vine mai greu la mine- a venit la 9 fara 10, cind am pornit la drum.
E mai bine sa nu astept si sa ma opresc mai devreme sa se usuce toate dupa-masa.
La capatul poienii ar mai fi fost un loc de campare similar, alta casuta, priveliste mai frumoasa. Oricum am vazut-o doar dimineata, si m-a surprins, se vedeau muntii! spre apus.
Aceeasi pasare pe care o auzisem anterior pe la Crusovat mi-a 'fornait'/tipat pe inserat, Apoi s-a potolit.
Doar ca noaptea este prea lunga in perioada asta, cit poate omul sa doarma??!!!
La drum, OK, padure, in cca 35-40 min o noua poiana pe linga care trec si unde s-ar fi putut campa- de acolo venea un drum si mai bun de masina pina la poiana mare (Ovazului?) din virful dealului deasupra Obirsiei Closani (tot ceva casa, aparent parasita) si de acolo asfalt! Vreo 3 km si jumatate. Am trecut la pantofi.
Coborirea continua pina in vale la DN. Multa! Teren mai 'calcaros', pe margine. Padure, ceva.
La primarie dupa stampila, apoi pauza mare pe banca, in parcarea lor, unde am devorat un iaurt cu fructe PILOS de la magazinul mixt/primul intilnit pe DN, unde am lasat tot maruntul, plus 5 lei/costa 5.50...(am lasat probabil 5.90) A fost cel mai bun iaurt cu fructe mincat ever!
Apoi am primit de la primar(?) o punga mare cu struguri. Am umplut paharul de 0.5 cu boabe si restul le-am mincat. ~13.30.
Prima parte a zilei a fost mars de 10.3km in 4h 14min.
La 13.38 incep urcusul spre Isverna. Fac aproape 3h inca, cca 4km la deal. Incepe dur de tot, asfaltat, dar continuu si cu panta mare. Spre un castel de apa. Mergeam f greu.
Apa nu era unde era mentionat in ghid, dar am gasit chiar mai sus un robinet la o casa- unde nu era nimeni. Am mai luat ~400ml. Si am baut.
Inca la deal! Apoi mai pasnic. Pe jos castane comestibile- dar cine poate sa adune aici si ca le ia? Crude nu-s bune.
Intr-un loc erau oameni la o alta casa, mai departe de drum- se auzea muzica la radioul auto. Apoi a coborit un nene cu masina la vale. Si mi-a zis ca spre Isverna trebuie sa fac la dreapta in deal (eu credeam ca va fi stilp, nu era). Pasune. Doar o borna si 2 ciini, oi (la ceva distanta) si o ciobanita cu care m-am conversat. Nu stia ce e cu Via si bornele. Am mai mers pina spre ora 5 si m-am oprit linga niste stine 'parasite', inainte a trece pe la antena din deal. Acolo se intilnea Via cu E8, traseu de bicicleta, E8 urca virful, Via ocolea, cf hartii.
Am pus cortul la uscat, apoi m-am instalat.
Si aici se aud niste pasari mai galagioase o vreme. Altfel.
Sper sa fie liniste si pace noaptea, soare nu mai e la cort, dar va fi dimineata. Azi dimineata a fost bruma, dincolo.

photos.app.goo.gl/MPDYAy65x72wpbhk8

6. De sub Vf Paharnicului (stina 'fortificata') - Isverna - Gornovita, marti, 18 octombrie 2022
A fost cea mai uscata noapte, si calda, pina acum. Un rasarit frumos si am uscat putinul necesar la soare, si am putut porni pe la ora 9 la drum. Am inspectat stina' fortificata', cu sicana si zid, dar nu m-am prins cum s-ar fi deschis usa. mai erau doua mai incolo, mai noi, alea nu era interesante.
Dincolo de vf Paharnicul am ajuns la un catun frumos - portiunea asta de drum este chiar la superlativ fata de orice am intilnit pina acum. Cum nu se poate sa fie totul mereu uau, pina la urma s-a terminat si splendoarea si a urmat un drum OK, la vale spre Isverna. Pe la 12 eram la asfalt, am intrat in primul magazin si am cumparat un kefir mic (tot tip Lidl! ) o bucata de kaiser (s-a dovedit a fi extraordinar de bun! Daca mai vad, mai iau.) Marca locala. Si o piine. Total 14 lei.
Peste 1km primaria, acolo am capatat si o stampila, dar nu de VT! cum am crezut eu din ghid (cica nu aveau). Am baut o ciocolata calda la automatul lor si kefirul meu, dupa care am intrebat de apa in drum mai sus- asa am aflat ca mai am 1 km pe asfalt.
La capatul asfaltului era o fintina si am luat inca un pahar de apa, de 0.5l si sticluta de kefir (pe care se pare ca am pierdut-o insa ulterior) Aveam sa constat asta la Gornovita abia.
Am urcat un deal, nu f greu, nu f mult si au urmat drumuri si intilniri cu vreo 2 serii de ciini (cu oi), unii mai normali, altii mai rai, care m-au derutat de a trebuit sa revin printre ferigi inapoi la drum dupa ce mi-am dat seama de deviere. Am ales gresit la o bifurcatie, desi nu e exclus sa fi ajuns tot acolo oricum...
In final, pe coborire spre Gornovita, am speriat o caprioara - asa am vazut si singurul animal salbatic din tura asta!
In sat (care nu e amarit deloc cum imi parea din ce citisem) am inceput sa intreb de cazare - la oameni, de pe linga biserica.
2 femei in virsta m-au refuzat, ca nu pot, ca vin copiii, ca e casa deranjata. Case mari.
Apoi am trecut pe linga un magazin (firma nu am vazut-o) unde erau niste oameni intr-o curte la o bere si ei mi-au zis ca au pensiuni in sat!!!
Ca ia sa vada, daca se poate la Petrica secretaru'... au sunat, cica OK, da. Sa fac dreapta la asfalt, a treia casa pe dreapta...
Asfaltul era la colt, dar nu urmau decit... 2 case pe dreapta! Iar am intrebat, nu prea aveai pe cine, m-am intors la colt, am intrat intr-o alta curte sa intreb. Am dat de tanti Maria (75 de ani) care a fost bucuroasa sa ma descoase si sa povesteasca cu mine. Mi-a dat si o supa de pui excelenta! si un ardei iute, foarte iute! mi-a aratat poze de la nunta de aur. Era frig ca sa ma ia la ea sa dorm, a zis, ca nu avea centrala pe care si-o dorea inca, am zis ca nu am probleme, am sac bun, dar cum se vorbise deja la pensiune, l-a sunat pe fiul ei mai mare (alte povesti interesante), care a vorbit si el cu Petrica (sau cu cine o fi vorbit) si urma sa ma duca cu masina pina acolo mai tirziu, sa stau linistita.
Eh, pe aici toti erau un fel de rude in sat
In fine, a venit fiul cu masina, avea pe cineva de dus care fusese la munca la lemne pentru tanti Maria, si pe drum ma lasa si pe mine la pensiune. Nu e chiar pe Via, dar e bine de stiut ca exista si aici cazari. La Balta cica nu sint, desi e comuna, mai mare.
Sotia lui Petrica, Lenuta e o draguta si ne-am conversat ceva.
Camera e cica 100 lei, cu masa 120, dar eu nu am vrut mincare, dupa ce m-a hranit tanti Maria. Insista ca dimineata sa bem o cafea impreuna (eu nu beau cafea), asa ca am zis poate o cana de lapte nu refuz. Cicoare? Ea bea cicoare. Mi-a cerut sa ii povestesc de Via. Alte teme: tensiune arteriala marita/pastile etc... (daca a zis de cafea, discutie de 'babe'- genunchi, tensiune, doctori Sau despre nepoti, copii, familie. Ca doar nu o sa vorbim politica sau despre astrofizica! Eu despre muzica populara si artistii lor locali cu care se mindresc sint tufa de Venetia) M-am simtit foarte inadecvata.
A trebuit sa beau un pic de tuica (eu nu beau!) cit am stat la povesti afara.
Acum insa imi fac de cap, miine la drum spre Ciresu (am facut un dus cald).

photos.app.goo.gl/hCbk227txkhnSif6A

7. Gornovita- Balta - Geoparc Ciresu, miercuri 19.10.2022
Am vrut eu sa plec la ora 8, Lenuta a zis 8.30, pina la urma s-a facut 9.20 cind am plecat de acolo, ca avea chef de vorba...
Mi-a promis ca imi trimite numarul de telefon al lui tanti Maria, era ziua ei miine si am vrut sa ii spun la multi ani!
Ziua a inceput cu multa ceata si bruma/chiciura si ideea VT de a te baga pe islaz, ca sa nu mergi tot timpul pe asfalt spre Balta, s-a soldat cu o mica rataceala in noroaie si bocanci si sosete ude... de prin balarii. M-am schimbat la intrarea in Balta, ca era prea frig sa ma opresc pe asfalt, pe sosea, cind am revenit din rataciri.
In sfirsit am mers pina in Balta la primarie, monument cu banca in fata, acolo m-am schimbat iar pe bocanci, cu alte sosete (de melana) si alte branturi. Incepea un drum lung de pamint, f lung, ocolea un deal, apoi podis. Epuizant. A iesit soarele si s-a facut prea cald, fara vint. Mai incolo a fost si un pic de vint, temporar. Prea putine zone de padure. Intr-una din ele, m-am intilnit cu o masina cu nr de AR ( ai mei!!) cu o familie de tigani care ma bateau la cap, cu insistenta lor tipica, sa le dau haine vechi. Greu am scapat - asta imi mai lipsea, se faceau ca nu pricep sau chiar nu pricepeau, pina cind le-am zis ca nu stau aici, stau la Bucuresti si ma grabesc, ca am treaba la Ciresu. Ca ma duc ei... In sfirsit!
Mi s-a luat tot cheful de traseu cu aceasta intilnire. La intrarea in Balta mincasem un mar bun de la marginea drumului, pe podis aproape ca nu era nimic. Ceva macese, citeva boabe de porumbe. Cald, sete. Peisajul la distanta nu ar fi fost el urit, dar era o intindere nesfirsita si un drum prea lung! Am mai facut pauze, mi-am schimbat iar sosetele si branturile, dupa ce primele s-au uscat la soare. Ma gindeam la cum s-o fi mergind prin desert. In the desert... cu o melodie in cap ceva ca nu iti mai amintesti cum te cheama, ca oricum nu e nevoie, in sens ca nu te intreaba nimeni... Fata Morgana inca nu vdeam
Dupa ore lungi a aparut asfaltul, unde am trecut la pantofi.
Erau niste case, un par era sa ma pocneasca cu pere in cap. Am luat una.
Tropa-trop, borna cu cirese. Dar Ciresu era inca foarte departe, la km multi! Nu era inca Jupinesti macar.
Apoi au aparut nume de strazi, eram pe strada Pestera Epuran. Apoi a venit o coborire f rea pentru genunchi. La vale era poteca marcata la stinga spre Topolnita (galeria Prosac) si loc de pauza pe dreapta/parcare. Si ceva gunoaie. Cam gata cu idilicul. Mi-ar fi placut sa pot merge pe poteca turistica...
Apoi urcus, de acum tot pe asfalt, spre Jupinesti. Jos de la Jupinesti, cica doar 1 km, dar era infinit. Pina la o intersectie cu drumul de acces auto la Topolnita.
Borna.
Si un lung urcus spre Ciresu. Si la stinga.
Am intrebat pe cineva unde e Geoparcul- mi-a aratat mai sus o masina si mi-a zis ca acolo e cineva care lucreaza la parc. M-am dus direct la el - era de-al casei, dar descurajant, mi-a spus ca ei nu cazeaza, ca am vorbit cu directorul? Nu am vorbit. A sunat el, a cautat o solutie pentru mine. Eu am vrut de fapt stampila, restul in limita posibilului, daca nu, sa pun cortul undeva. A spus ca au inceput sa se mai faca locuri de cazare, dar cel cu containerul era plecat... nu remarcasem containerul pe drum? NU
Poate nu ar fi rau ca cei de la suportul local Via sa semnalizeze cumva in teren spatiile de cazare!
I-am spus ca in Bucovina erau deja pensiuni multe inchise, ca nu mai erau turisti si nu erau dispusi oamenii sa le incalzeasca. Preferau sa le declare ocupate.
In fine, pina la urma, m-a ajutat, si urma sa ne revedem dimineata, pe la 7.30-8. El locuia la Ciresu, facuse alpinism la Herculane, i se parea ca ne mai intilnisem cindva. Nu e exclus, dar la Alba Iulia eu nu am fost, la deschidere.
Am mers 7h 40 de minute si eram cam obosita, deci, la odihna! Cica doar 18.6km, zice Locus.

photos.app.goo.gl/3GcEUghbafApqpZQ6


8. Ciresu - Cetatea Gradetului, joi, 20 octombrie 2022
Magazinul din colt deschidea la 7.30, dar nu aveam nevoie de nimic si de ce sa car in plus. Dimineata am stat de vorba cu oamenii de la geoparc, si despre traseu si altele, toate interesante. Am cerut si indicatii pentru o zi mai relaxata si mai frumoasa, pe Via, si am si capatat sfaturi utile, la cerere. Speologul/alpinist Gica Predoni (parca) mi-a spus de borna cu 'cioara' ca reper pentru belvedere si cum e drumul mai deoparte. Mi-a aratat un film pe youtube cu statuia lui Decebal, la sculptarea careia a participat si el, cu echipa lui de alpinisti la vremea respectiva -am spus ca il voi cauta pe youtube acasa sa il vad in intregime. Am vorbit despre speologii pe care i-am cunoscut pe vremea inceputurilor mele la Floarea de Colt. ( www.youtube.com/watch?v=I4jO3lf8iKY )
Dimineata a fost vintoasa si rece, am plecat -ca niciodata- cu jaegeri pe sub pantaloni. Ii voi scoate abia la Cioara
De la Ciresu am pornit in bocanci, ca era frig, dar s-ar fi putut merge inca destul de mult pe asfalt in sus cu pantofii. Vintul rece s-a mai potolit dupa ce a iesit soarele. Am tot mers inainte pina am parasit drumul asfaltat si apoi, dupa o coborire, am ajuns la Cioara! Nu o ratasem A urmat o portiune frumoasa a traseului pina am iesit la a doua belvedere si am coborit la soseaua spre Marga. Era si marcaj turistic pe aici, TR.
Soseaua noua, inca se mai lucra pe margini la santuri pe alocuri, cu muncitori asiatici(ten gri metalic). Satul Marga mi s-a parut ca si inexistent, doar drumul in soare si in urcare nesfirsita mi s-a parut cumplit de suportat. Dupa ce s-a terminat, am iesit in alta sosea si am urcat spre Godeanu. La colt, la pauza, am sunat la tanti Maria si i-am urat la multi ani! S-a bucurat tare.
De acum preocuparea mea era legata de locul de unde voi completa apa pentru drumul in continuare. In apropiere era un deal unde am parasit asfaltul ca sa urc pe un drum de pamint pe virful dealului. Cruce/cruci... santier abandonat, fiare ... in fine, cam ciudat loc. Si niste cruci pe care eu le gaseam sinistre/macabre, cu cap de mort dedesubt. Sa fie vreo semnificatie?
Mai incolo se profileaza pe cer o cruce noua imensa, cind te apropii vezi ca este pe o cladire rotunda mica. Sa fie schitul Godeanu? Drumul trece la mica distanta si iese la sosea din nou la o alta cruce din aceea sinistra, in dreptul intrarii unui drum spre satul Godeanu. Tot acolo apare si drumul spre Paunesti, pe care merge Via.
Relativ plat, nu prea circulat, au trecut doar citeva masini si un microbuz scolar, care ducea acasa copii de la scoala din Balvanesti. Paunesti arata a sat mult mai 'normal' decit Marga! Cind m-am apropiat de case, am intrebat o femeie de apa si de magazin. Ca... ce vreau de la magazin? un iaurt... am zis, la care ea: Va e foame? nu... Ca iaurt nu au, e un fel de circiuma magazinul, si e mai departe pe drum. Despre fintina a dat explicatii prea multe si detalii care mai mult m-au incurcat, de o curte in fata careia se vedea un tractor, in care am intrat ca asa am inteles, ca... scari, ca... fintina cu ciutura... a fost un pic aventuros, eu cu pantofi albi... urme de vite... nu era nimeni acolo, doar ceva grajd si casa abandonata, o fintina era ceva mai sus, cu scari! dar pe strada. Cum arata cam abandonata, nu m-a atras si uitindu-ma mai in fata am vazut un om cu 2 galeti. Se ducea sa ia apa... de la alta 'fintina' pe partea opusa a drumului, un pic mai in fata. Omul mi-a zis sa nu iau apa de acolo, ca nu e buna, vine pe teava de mai sus, el o ia pentru animale, de baut bea din alta, care e chiar visavis de casa lui... vreo 25m mai la deal! Cu ciutura. Ca sa stau sa imi dea si o bucata de brinza, eu ca ... nu vreau sa car, multumesc, insista, iti dau doar o bucatica sa ai pentru diseara. Cit ajung in dreptul fintinii si el pleaca, si rasar 4 copii, dintre care fata cea mare e cu o bucata de brinza in mina, si se repede sa ma ajute la scos apa, ca ea e specialista, nu ca mine... cam lenta in opinia lor probabil. Vorbim despre drumul mai departe, despre manastirea Topolnita si despre cetate, ca nu pot sa le vizitez pe amindoua azi ca e prea mult, drumurile fiind separate, imi dau indicatii. Si fetita stie tot.
Apoi dispar in curte, dar dupa ce pornesc ca mi-am aranjat apa si bagajul o vad pe cea mica in poarta si o intreb cum o cheama, Diana. Citi ani ai? aici se fisticeste, 8 avea, am si eu un nepot de 7 ani, clasa 1... Iese fata cea mare si o cam cearta ca s-a fisticit, intreb de scoala, zice ca acum au venit cu microbuzul scolar pe care il vazusem si eu. Asa sint in tema cu subiectul.
Am mai intrebat si de transport de la Balotesti la Turnu Severin, cica ar fi autobuze, mai bine de la Balotesti decit de la Schitul Topolnitei. (Mie nu mi-e clar daca nu este acelasi microbuz visiniu... pe care l-am vazut ulterior a doua zi si de care am auzit de la dl de la pensiunea Happy.)
Am terminat cu asfaltul la capatul satului, drumul era in lucru aici, faceau rigole. Nu asiatici de data asta.
Am ramas o vreme in pantofi pe drumul spre Gradet, un drum tare neplacut la mers, cu praf si pietris miscator, un chin la mers. Si in bocanci era rau.
Plus ca se apropia si inserarea si erau si niste muste enervante-era dupa ora 5. Mai rau decit pe asfaltul de la Marga, dar macar era plat.
Am ajuns in cele din urma si la locul unde era poteca spre cetate. Un fel de foisor(erau mai multe, dar devastate) si TA la dreapta, in urcus abrupt peste un sant, apoi poteca pe culme, intr-o padurice tinara. In boscheti, adica
Am urcat, cu rucsacul mare in spate, daca asta imi propusesem. Era cazul sa ma hotarasc ce fac, daca ma opresc sa pun cortul, sa vad daca am unde.
Am tot urcat pina la ruine, le-am inspectat pe toate partile, si cu multa bunavointa abia am gasit citeva resturi de ziduri, ca sa nu zic ca nu e nimic acolo.
Am explorat tot ce se putea, gata, inapoi! Am ales un locsor si am instalat cortul. de jos razbatea cite un latrat de ciini, erau ceva case sub deal- parea ca e aproape Taverna Gradetului pe harta, de fapt dimineata imi dau seama ca eram deasupra satului Schitul Topolnitei.
Am scris jurnalul dimineata la lumina lanternei. Probabil azi ajung la Turnu Severin si plec spre casa.

photos.app.goo.gl/FYteNBrZc6pYmmF56

9. Cetatea Gradetului- Balotesti- Halanga - Turnu Severin, vineri 21 octombrie 2022 (scris pe trenul de intoarcere)
Noaptea a fost OK, cortul uscat dimineata. Din cind in cind rafale de vint. Balotesti era spre 'inainte', nu la dreapta de culmea cu cetatea.
Am adunat tot si am coborit la drum, pe care am mai mers 1 km pina la intrarea in Balotesti, la asfalt.
Putin mai inainte era pe stinga Taverna Gradetului, loc cam pustiu, dar elegant, si pe dreapta era pensiunea Happy. Era o zona de agrement dedicata acolo. La Happy era doar un catel negru care latra, nu era nimeni acasa. Abia am gasit semnal la telefon si am reusit sa vorbesc. Erau la Turnu Severin desigur, si... stampila aici. Stapinul catelului era un tinar inimos care s-a oferit sa vina si sa ne intilnim undeva sa imi puna stampila pe carnet, ceea ce mie mi s-a parut putin cam exagerat si i-am si spus, ca daca iese, bine, daca nu, nu e problema. Voi cere stampila pe email de la Tasu. Mai mult a insistat el ca stie ca oamenii isi doresc acea stampila... a ramas ca mai tinem legatura si in mai multe iteratii am reusit in final sa ne si intilnim la drumul European, la Halanga. Pina acolo am mers pe Via, el m-a luat pina in oras cu masina si m-a lasat la Turnul de apa, asa ca am avut timp destul sa vizitez pe indelete orasul si obiectivele turistice. Am aflat si multe informatii, inclusiv cele cu microbuzul, doar ca nu era la ora 11, ci doar pe la ora 13 o cursa acum, cum mi-a spus apoi o femeie din Balotesti. L-am si vazut, chiar la Halanga!
Portiunea de la Balotesti la Halanga a fost aproape toata pe asfalt, minus o parte de-a lungul riului, nu neaparat interesanta, dar buna ca variatie. Unde am ratat initial un podet suspendat ca nu era marcaj spre el- in sens invers in schimb avea marcaje si borna si tot! Cine venea insa invers??? Varianta mea m-a dus la vad, apa era insa mare asa ca m-am orientat... am vazut borna dincolo, si podetul, m-am intors si l-am gasit.
Apoi am intrat intr-un sat si de acolo doar asfalt, si in pantofi!
Am mai luat ceva apa in completare de la o fintina, si tropa-trop. Cred ca o jumatate de ora m-a invirtit drumul in jurul termocentralei de la Halanga. In oras a fost fain, am mers pe jos pe Via, cu GPSul, ca altfel era mai complicat de vazut marcaje... am stat o multime sa vad spectacolul fintinii cinetice (filmat cu telefonul, dar eu nu prea le am pe astea), apoi in port, la borna cu Coroana si la muzeu la stampila si la ultima borna la piciorul podului lui Apolodor. La intoarcere am realizat ca mai exista un tren spre Bucuresti la 15.15 si... google maps m-a anuntat ca daca o iau la trap serios am sanse sa il vad plecindu-mi de sub nas. Mi-am zis ca poate am noroc si intirzie pe drum incoace, nu stiam ca pleca de aici!! Am trecut in viteza pe linga cetatea medievala si am aterizat pe peron cautind disperata casa de bilete cu 1 minut inainte de plecare. Ce sa mai merg la casa, nu aveam cum lua bilet. Nasii m-au vazut in ce hal eram, au zis sa urc ca pleaca... am urcat, ca au spus ca imi vor da bilet in tren cu pret de casa. Pina la urma, cind au venit, au zis 140, ceea ce sigur era bilet cu suprapret/de tren- eu am miorlait un un 'pai nu ati zis ca...'. eu ma asteptam la 100 de lei, cam pe acolo era pretul. Au spus ca nu pot din Severin sa imi dea, ca e 'blocat' deja decit asa, ca a plecat trenul, apoi au venit cu solutia cu bilet de la prima, care era la Balota, peste jumatate de ora.
Si uite asa am ajuns acasa mai devreme, la 9 fara 5 eram in Gara de Nord, luind cel mai rapid si bun tren posibil! Fata de ora 0-1... era ceva!
Astfel s-a incheiat si Terra Romana.
Acasa voi face statistica.
Nu am apucat sa merg la magazinul fabricii "Bune's" (cu kaiserul), care era la Halanga pe DN, linga o benzinarie- cum imi spusese o doamna la magazinul din Balotesti, unde am baut un 'fresh' (un fel de radler) - ea lucra cu alta firma. Atita sa fie paguba!
photos.app.goo.gl/GJ8ktWc5wptrjBfR7
PS: Sa mai completez cu trackurile si statistica
Au fost niste zile total deosebite si ma voi readapta la 'cenusiul cotidian' mai greu dupa o excursie atit de... luminoasa si cu un vibe cu totul special, cum nu am mai simtit vreodata!
Cu toate corecturi;e si trackurile, cit de bine se poate, am masurat ceva intre 142 si 146km parcursi cu piciorul in Terra Romana.
Daca adunam toate cele 3 excursii de pina acum, am un modest total de 355 km.

Pentru iubitorii de trackuri, cele din acest pachet sint la:
photos.app.goo.gl/mufuXKyM53sbQerr7