Via Transilvanica, episodul 2: Putna - Vatra Dornei, cu Andra si Valentini F

Episodul
PUTNA - VATRA DORNEI 102 sau 112km , dupa diferiti autori

De aceasta data echipa este formata din 3 persoane: Andra si Valentini Francisco et moi.
Startul este cu trenul de vineri seara de Vatra Dornei, pina la Suceava, cuseta de 6. A sosit la Suceava la ~4.30 pe 1 octombrie 2022.

Simbata 1.10.2022 PUTNA - SUCEVITA
Stam pe peron ca e intuneric pina la ora 7 si ne cam incearca friguletul, asa ca ne imbracam mai gros si asteptam. In gara (cu arhitectura interesanta) dorm diversi oameni, pe o parte e mai dezolant, pe alta mai curatei. Toaleta este intr-o anexa noua, acceptabil civilizata, fara taxa. Sa nu exageram, nu e hirtie, dar este sapun lichid.
Trenul R care face naveta la Putna vine cu vreun sfert de ora intirziere, isi flendure locomotiva in fata si spatele celor 2 vagoane. S-a umplut cu copii de scoala care merg la Radauti in excursie.
La gara Putna ne asteapta Vladimir, trimis de Vali si Lia sa ne duca mai repede la manastire. Ziua e placuta si au inceput culorile de toamna. Mai tirziu iese si soarele, altfel culorile nu-s prea vii.
Luam stampila, apa (eu de la fintina) si se ofera Vali sa care el burduful de 2l. Mi-am umplut si bidonul cu ceai.
Plecam pe traseu la 10.30 si tropaim o vreme pe asfalt, apoi tot borne si locuri de popas- la ordinea zilei.
Zona cu ceva pensiuni, apoi un sir de DFuri. Sint si zone de exploatare si noroaie destule.
Tot asa km dupa km, padure colorata, noroi, drum. O portiune pe care nu au mai fost demult camioane sau TAFuri arata mai bine, apoi se urca un deal mai abrupt pina intr-o culme in stinga. Mai urcus, mai curba de nivel pina ajunge intr-o sa la o intersectie de marcaje, incl BR care vine de la chilia lui Daniil Sihastrul. Apoi incepe o coborire lunga, mai tare sau mai putin, pina intra intr-un fir de vale si apoi DF. Reapar locuri de pauza amenajate si platforme cu busteni.
DF Bercheza e tare lung, apoi bariere si iesim la case, pensiuni (betonat drumul acolo). E lung pina la manastire unde ajungem la 6 seara si e deja inchis la locul cu stampila (farmacia manastireasca, vis-a-vis de manastire).
Andra a vorbit la telefon cu gazdele si incepem un urcus lung spre cazare (mai ales pt mine e tare lung! chit ca am pantofii usori in picioare). Macar e pe VT.
Cind in sfirsit ne cazam, este spre 7.15-7.30 seara. Eu nu mai vreau nimic, pe ceilalti ii duce sotul doamnei cu masina sa manince ceva, pe drumul pe care am venit noi, la o pensiune. Eu vreau sa zac si sa imi iau pastilele de seara. Am mers azi 20km cf Locus, cel putin, nu 17 cit zice la ghid. Surpriza zilei a fost padurea colorata, urcarea prin padure si o parte aferenta a traseului. A fost o portiune demna de o excursie de dealuri in stil consacrat.
Miine se anunta ploi de dimineata pina spre ora 11, apoi se indreapta cica vremea.
Din pacate este un urcus rau pe urme de TAF anuntat cu diferenta de nivel apreciabila. Sperietoare.
Sint asa de obosita ca imi cade capul in timp ce scriu la jurnal. Noapte buna!
Am de recuperat somn.
(Cazarea la Ramona a fost 70 lei de persoana, am fost in camera de 3/4, doua paturi duble).
photos.app.goo.gl/rDcUQjtLRtHhYnwH9

Duminica 2.10.2022 SUCEVITA- POIANA LUPOAIA

Cum traseele sint lungi si dificile, sintem pregatiti sa ne oprim dupa circa 15km si sa dormim la cort.
Ploaia a venit de dimineata mai devreme, tare, si am plecat la ora 10, despartindu-ne de gazde si de Lia si Vali. Teoretic am fi putut porni putin dupa 9, dar nu am fost gata. Cu stampilele eram in pom, la prima destinatie era inchis duminica. Am gasit apoi la Casa Octavian, desi nu raspunsesera la telefon. Noroc ca era in drum.(pina acolo, V insa nu a fost atent si a aterizat pe genunchi, asa ca a avut nevoie de pansare). Simtea si glezna, asa ca am plecat mai departe ingrijorati... Sa speram ca dupa pauza nocturna nu va fi mai rau cu glezna, genunchiul avea doar o julitura superficiala.
Teoretic... nu a mai plouat, dar am avut parte de picaturi 'razlete' si soare si mult vint. La prima ploaie mi-am echipat rucsacul si am pus pelerina de punga cu mineci(am si sfisiat-o) si ... ploaia s-a oprit. Am lasat-o pe mine pina sus in Plaiu Mic.
La inceput drum asfaltat, apoi DF, pina la Octavian si Sofia - strada. Apoi rampa de lemne si noroi aferent. A venit si drumul de TAF anuntat, aici ne-am echipat de ploaie, ca a inceput. Urcusul era pieptis, dar macar nu aluneca. Cu temporizare am urcat . mai sus, mai soare, mai picaturi, iar mai sus... Fara locuri de popas amenajate, desigur in aceasta etapa. Partea a doua a urcarii, cea de panta mai umana era alternativ cu inclinare mai mare sau mai mica si mai faceam pauze unde gaseam ceva cit de cit acceptabil. Sus in culme, poiana. In Poiana Calului ne-am adapostit de vint intr-o cosmelie dupa un gard darimat. Calul nu era acasa
Erau si meri pe aproape si de aici s-au vazut si ceva munti (cu drum auto), nu transRaraul insa, poate pasul Ciumerna? Andra si cu mine am pus pelerinele serioase si pe post de antivint. Eu am scos-o la o urcare mai serioasa pe la ora 5. Altfel sus-jos... cu noroaie si balti care din fericire se mai puteau si ocoli cu devieri, ca nu prea aveam cum trece altfel. Au fost multe zone cu pante scirboase, parca in dusmanie alese. La un moment dat eu am ocolit 'disperata' pe o alta poteca, ca nu mai suportasem chinul si am ajuns cumva in fata lor pe culme la stinga unde am dat de marcaj. I-am strigat si peste o vreme au aparut si ei mergind pe marcajul timpit facut din zona.(culmea, pe track aparea ca era mai degraba pe unde am mers eu decit pe unde era pictat marcajul si era o borna)
Apoi a fost relativ bine pina aproape de poiana Lupoaia unde am ajuns la ora 7, tirziu si obositi- am pus greu cortul din cauza oboselii si a faptului ca se lasa si intunericul. La adapost din doua parti cu padure, o zona relativ plata, cu soare dimineata. Eu am avut o mica inclinatie ceea ce cu salteluta gonflabila pe reflectorizant a fost o greseala - toata noaptea am tot alunecat spre usa cortului. Condensul a aparut rapid, noaptea a fost cu mii de stele, dar spre 4-5 dimineata s-au adunat norii Am scris jurnalul la lumina lanternei... e ora 6.49)
photos.app.goo.gl/A6xaxMRWwSKCf3oy5

Luni 3.10.2022 COBORIRE SPRE VATRA MOLDOVITEI
Azi coborim la Vatra Moldovitei si speram sa urcam o parte din drumul spre Sadova. Poate mincam undeva de prinz, ca noaptea urmatoare tot la cort va fi, clar!
Dar... a venit ploaia de dimineata, asa ca pina ne-am uscat si adunat s-a facut ora 11.44!!!
Aproape 1h45 min nu am inregistrat trackul, ca am uitat sa scot economisirea de energie la telefon! GRRR! Am mers o bucata si am dat de o stina buna ca adapost de ploaie, care a si venit pe la ora 1. Avea 3 locuri faine, la vreo 3km de cind am plecat. Am stat pret de 2 ploi, apoi, pe la ora 2 am continuat coborirea inca 6 km. O particularitate: ingraditura stinei nu are acces , trebuie sa trecem prin gard si bagajele peste gard, separat.
Vremea a fost asemanatoare cu ziua precedenta, daca nu punem cele 2 ploi zdravene pe care le-am petrecut la 'stina buna'.
De la stina am hotarit ca ne oprim azi la Vatra Moldovitei. Am gasit locuri abia la pensiunea Valcan (a primarului, am aflat ulterior)- apartament 280 lei fara mic dejun, unde am si mincat seara- cam prea mult. Eu am comandat iar ciorba radauteana si o salata de varza si cartofi taranesti (un fel de paricas de cartofi cu sunca), niste 'turte'(am vrut de fapt una la pachet pentru a doua zi, ca ne oprisem si la ceva magazinase si am cumparat toba si iaurt). Ceilalti au vrut altceva, dar au luat mai mult decit au putut minca. Galbiori, printre altele.
Apoi baie, spalat bocanci, bete, tricou, paranoroaie.
Per ansamblu cred ca pina acum acest sector de via T a fost cel mai frumos si mai 'montan', fiind in obcine. Totusi nu au lipsit noroaiele si pantele aiurea, si degradarea drumului.
Am scos din rucsac totul la uscat si voi reface bagajul. Miine vrem sa plecam devreme, la 8 sa fim pe via!
photos.app.goo.gl/qzfwDEHQc3vSF2Ut7

Marti 4.10.2022 VATRA MOLDOVITEI SPRE SADOVA... pina unde o fi
Am pornit la ora 8, eu prima. Strada asfaltat trece in drum pietruit si DF bun dupa trecerea podului peste Moldovita.
Bun pina la comuna Cremenesti, unde la pensiunea din colt incepe un urcus tare pe ulite prin satul Sparturi. Aici Tanti Ileana ne opreste din drum si ne da cite o placinta cu mere abia scoasa din cuptor, foarte buna, ca sa avem energie la urcus. Ciinele ne-a latrat pina cind a iesit ea si i-a spus ca sintem oameni buni, sa inceteze.
Urcam, urcam printre gospodarii si peste garduri si finete. E si un intermezzo cu o femeie care a venit sa ne salute si niste cai care nu vor sa fie minati la vale.
Noi continuam tot asa peste porti si terenuri. La sfirsitul acestei portiuni apare o casa care are si o fintina si e si un car acolo, omul care venise cu el a plecat cu calul spre padure. Eu iau apa de la fintina si apoi intram in padure si incep un urcus destul de sustinut al unui deal impadurit. Dureaza mult, cind sintem sus vedem ca sintem departe de Poiana Coreta, va urma un sir de urcusuri si coborisuri(unul de groaza!) pentru a trece vreo 3 dealuri impadurite inainte de a ajunge la poiana. Acolo sintem rasplatiti cu merisoare!
Pina aici au fost stropeli episodice si soare si vint.
Vine un urcus la o cruce si poteci pe iarba spre garduri si stine (de vaci). Vedem si un izvor functional mai jos de poteca, dar nu coborim la el, ca am carat apa si speram sa nu regretam. Arata ca in muntii pastorali cu care sintem obisnuiti.
Urcam si cotim dupa un deal si o stina ne imbie la o pauza. Inspectam stina, cam miroase, dar sint tot felul de provizii, inclusiv un cas excelent ramas la'maturat'. Strat gri exterior... mucegai. Inauntru, o minunatie.
Valentin parca ar ramine, dar e prea devreme, 3 1/2, Andra si cu mine vrem sa continuam macar vreo ora-doua sa ajungem mai aproape de ultimele poieni de linga virful Pietris, ca apoi e padure pina la lac (care este prea departe pentru azi).
Coborim usor de la stina cu brinza, trecem o scurta portiune de padure si se vad luminisuri cu vreo 2 rinduri de stine.
Ne oprim la prima, nu miroase si are un pirleaz bine amenajat, nu portita. Vom dormi aici, nu punem corturile ca sa nu pierdem timp dimineata. Am ajuns la ora 4, la 5 am facut culcusurile. Din pacate soarele s-a ascuns sub nori. sa vedem ce ne asteapta miine.
Cica avem semnal 4G aici!!!
photos.app.goo.gl/L9GSu2xDCtmeWz2A6

Miercuri 5.10.2022. CONTINUARE SPRE LACUL IEZER SI SADOVA
Am dormit relativ bine, desi cu o pauza cam mare dupa miezul noptii. A fost destul de placut, nu foarte frig. La 7 era innorat, apoi a fost vreme insorita. Am pornit la drum la ora 8.
Ultima stina din seria din aceasta poiana a fost chiar cocheta si in foarte buna stare, dar curtea era tare mocirloasa. Lui Valentin i-a parut rau ca nu am ajuns la ea seara trecuta.
Apoi a urmat un urcus mai taricel, dar nu prea lung spre vf Pietris si o coborire relativ Ok, pe alocuri mai rea, apoi iar buna; cumva prea lunga!
A inceput sa ma doara genunchiul sting si o jena la glezna dreapta (simetric fata de Valentini!)
La lac era destul de frumos, cabana inchisa, pescari amatori, niste doamne la plimbare, masinisti. La iarba verde. La robinet curgea apa cam tulbure, asa ca am luat apa dintr-un piriias. Valentini, ca eu am ramas la gimnastica de genunchi la foisor.
Mai jos am trecut pe linga un izvor amenajat, apoi am ajuns la asfalt si case. A intrat lenea in noi, ne trebuia stampila si am sunat la Casa Ionescu unde am hotarit sa si raminem peste noapte. Eram foarte aproape de ea (dar eu nu stiam).
Am fost luati in primire de doamna Ionescu, am primit cite o camera si ne-a dat o masa pe cinste cu ciorba cu afumatura si smintina, si pastrav, si desert clatite (una am luat-o pentru mai tirziu). A dat drumul la centrala si noi am ratat momentul cind era apa calda, asa ca eu una m-am spalat cu apa rece dupa ce am fost la plimbare pina la colt.(era un magazin timpitel care nu avea nimic in el acolo) A venit si 'Thomas' elvetianul... de fapt il chema Nicolas, dar Andra asa il botezase care a stat in curte cu cortul. L-am gasit acolo dupa ce ne-am intors de la plimbarica la colt.
Aici era si wifi. Andra a facut rezervari la bilete la tren pentru simbata seara, eu am zis ca voi cumpara din gara ce o fi cind o fi, ca nu stiam daca voi reusit sa termin traseul, ma ingrijora si genunchiul si glezna un pic. se parea ca duminica se strica vremea, asa ca am cam renuntat la apendicele ala de traseu spre Dorna Candreni.
photos.app.goo.gl/euGtPdCiAtXwEetf7

Joi, 6.10.2022 SADOVA- FUNDU MOLDOVEI- MESTECANIS
citez pe Valentin: Maratonul tineretii!
Dupa mic dejun la doamna Ionescu, unde am cerut supliment 1/2l lapte si o bucata de slaninuta la pachet, am pornit inainte in dimineata rece si vintoasa 'pina unde om ajunge'. Nicolas ne va ajunge din urma la Fundu Moldovei (a gasit pe poteca bufful si manusile lui Valentini, pierdute), si depasi, spre Mestecanis. El a dormit in curte la Casa Ionescu, nu a vrut neam sa intre inauntru, desi doamna i-a zis ca nu ii ia niciun ban, sa intre in casa!
Am luat-o pe asfalt, apoi la dreapta pe un forestier (Ioanei?) spre o cariera. M-a depasit o caruta, apoi un buldoexcavator ('tractor') si un jeep. Apoi i-am ajuns din urma, m-am oprit insa la 'tractor' sa fac si o pauza ca poate apar colegii, si sa vad ce are de gind ca urma o portiune mai inclinata de urcat, ca de TAF. Era aici un tub de beton pe care m-am asezat si m-am odihnit, cind m-am sculat am vazut ca de fapt 'tractoristul' avea treaba cu tubul L-a agatat si a inceput sa il tirasca in sus pe drum. Am inteles de la omul cu gipanul ca are o proprietate sus si isi repara drumul. S-a oferit sa ma ia o bucata in sus cu masina, eu m-am abonat cu colegi cu tot, ca tocmai apareau, si asa a trebuit sa ne care la deal pe toti cu bagaje cu tot pe panta aia. Sub 1km, dar bun a fost!!
Inainte de a ne bloca excavatorul drumul, am luat-o la picior in sus.
Dupa spusele 'boierului local', traseul de azi va fi si mai frumos si a avut dreptate, locul unde avea casa era splendid ca perspective. O coama cu stinci, ceva 'magurele' local, dealul/Piriul Calului zice harta, tot fara cal, am cotit dealul ierbos, impreuna cu un PR. Vederi spre Rarau/Pietrele Doamnei.
Apoi a inceput o coborirea mai tare spre o vale si de-a lungul piriului am ajuns in Fundu Moldovei. Izvor, borna cu fund si apoi asfalt.
Pauza la marginea drumului, pe o bordura, si mar de linga drum. Cald si soare. Apoi spre 'centru' unde am gasit si o farmacie si am cumparat plasturi si tantum verde. Valentini a venit iar cu o sacosa de cumparaturi de la '2pasi'. Apoi am trecut mai departe si am inceput sa urcam pe valea Arsaneasa. Izvor la inceput - amenajat, mai multe izvoare de-a lungul drumului pina aproape de niste case 'de sus'. Ne spusese un nene care era la lemne ce si cum e cu apa, ca trebuie sa luam cit mai e pe vale ca sus in Obcina nu vom avea, ca e pe culme.
A fost o zi in care se putea merge cu mai putina apa carata!(dar noi nu am stiut). La ora 4 eram sus in culme, unde scria 1h pina la virful Mestecanis si de acolo era inca ceva pina la pas... de fapt au fost cel putin 7 sau 8km de mers, dar de aici era destul de plat traseul aproape total. Doar ca a mai avut ceva balti si noroaie. Ne-am uitat sa vedem si locuri de campare, dar pina la urma am vazut ca nu e inca tirziu si avem sanse sa ajungem pe lumina in pasul Mestecanis. De fapt m-a pacalit Locus, ca nu era semnalata o borna si am crezut ca e mai putina distanta cu 1km, dar .. asta e, am constatat pe drum asta! Andra a reusit sa ajunga si sa si caute stampila si cazare, pina am ajuns si eu la ora 7 acolo. Am avut iar un apartament la dispozitie, destul de frumusel, ne si distram ce cazari deluxe avem, cind noi planuisem cort!! A fost mai decent ca pret decit Valcan ... dar mincarea ceva mai proasta la gust/reteta. Eu iar ciorba radauteana/ultima! si o salata de varza.(19+5)lei
Apoi dus si nani. Mai avem 2 zile pentru ultima etapa cu prognoza de ceata dimineata si ridicarea ei spre prinz, la Vatra Dornei. Vom vedea unde vom alege sa intrerupem coborirea, poate sa il vizitam pe Gigi Ursul?
Colegii mei au bilete, eu vazind si facind, atunci cind ajung.
photos.app.goo.gl/3piaX5CKCRDfbWAi7

Vineri 7.10.2022 DIN PASUL MESTECANIS SPRE VATRA DORNEI (PINA LA CABANA GIGI URSU)
La trezire putin roz, apoi ceata si ploaie.
Eu dimineata nu am mai vrut sa merg la masa, am mincat de la pachet si am pornit iar inainte la drum. Ploua/burnita, si era ceata... Ceata era anuntata si jos in vale pina pe la prinz in ambele zile urmatoare. De pornit am plecat la 9.30, ceilalti peste inca o jumatate de ora.
Trec soseaua si intru pe DF spre manastire, relativ plat. Mai incolo dau de Nicolas, care si-a pus cortul mai departe de galagia soselei si trancanim vreo 15-20 minute. Isi aduna calabalicul. Pe la manastire ma ajung din urma si ceilalti. Ne mai petrecem o data cu Nicolas, dar noi nu ne grabim, ca abia miine vrem sa ajungem jos in oras.
Ce bine! Nu de alta, dar e cam obositor sa mergi atit de mult zi de zi. Drumul devine foarte noroios si cu balti mari pe alocuri, greu de ocolit. Este un sector lung de cazaturi. Ni se cam ia! abia asteptam bifurcatia spre Giumalau, apoi cea spre cabana Gigi Ursu. Intretimp colegii mei suna sa vada daca e cineva sus la cabana si aflam ca 'e mama sus'! Nu stim la ce sa ne asteptam... asa ca va fi o surpriza totala si ca traseul marcat trece pe la cabana, desi pe harta si ghid zice ce nu... ca urmeaza CR. Pe la cabana trece BA si T. Este si o magistrala Transgaz pe acolo, are niste 'marcaje'-stilp specifice.
Mama nu este vreo batrinica vioaie, ci o doamna foarte simpatica de 62 de ani. Nu numai ca ne primeste, avem o camera de 3 locuri, dar ne si rasfata cu diverse bunatati, ne pregateste un balmos- mamaliga cu smintina- cu cirnat, gogosari murati, cartofi prajiti, si primim si niste afinata grozava (din partea casei!). Da drumul la centrala (pe lemne) pina trebuie sa coboare jos la Dorna dupa niste muncitori.
Cabana este 'exotica' prin decoratiuni si mobile interesante- clar nu ne-am asteptat deloc la asa ceva. Au facut si o mica manastire alaturi, sint 2 maicute acolo. Terenul este al lor, sotul a fost Gigi Ursu. Au avut si stina acolo, are un solar din care ne da rosii la micul dejun. Spune ca drumul de masina este destul de bun, se poate urca pina acolo cu masina. Poteca noastra de coborire merge partial pe acel drum, apoi deviaza si coboara mai tare spre cartierul Barnarel. Andra vrea sa bifeze toate bornele, asa ca nu ne lasam ispititi de alte variante.

Simbata 8.10.2022 CABANA GIGI URSU - VATRA DORNEI

Vineri a fost toata ziua cam inchis, sa speram ca macar simbata sa avem o zi mai buna, mai mult soare!!!
Prognoza e la fel, ceata dominanta, dupa prinz soare cu nori.
Mic dejun la 8.30. Doamna Ursu, proprietara in zona ne spune ca vechea lor cabana de 30 de locuri a ars si acum o are pe asta mica, cu numai 9. Merge si pentru un revelion cu grup mic, bai sint doar 2 mici, una la parter (nu am vazut decit usa) si cea de sus, unde sint camerele. Spune ca dupa aceea e cam mare zapada sa mai urce pina la primavara.
Are generator si acumulatori, aductiune de apa cu pompa, centrala pe lemne. Micul dejun a fost cu ceai si cafea, piine prajita pe plita si produse 'de casa'- unt, salam, sunculita, slanina, brinza, cascaval, miere. Ou nu am mai vrut, eu mai aveam unul fiert si l-a vrut Valentin. Am luat diverse 'resturi' la pachet, pina la urma, mi-au prins bine mai tirziu, in Vatra Dornei, in parc. Unde eu am vrut apa minerala despre care stiam ca potoleste setea, chiar daca are un gust mai specific si putin miros initial (fier, sulf?). Celor 2 'francisci' nu le-a placut
Am ajuns acolo pe la 14.15 si am stat prin parc pina pe la 5 cit a fost soare, apoi m-am mutat pe peron la gara. Bilet am gasit la cuseta jos (la 6 locuri) si am calatorit solo pina la Suceava, apoi a venit un asiatic pina la Bucuresti (venea din Ucraina si mergea spre Istanbul si era 'socat' de preturile mari de la cazare in Romania, asa ca evita sa ramina).

Dimineata la cabana a fost deasupra marii de nori, a iesit soarele si ziua a fost frumoasa si calda. Drumul destul de bun, dar a fost si cu sleauri dupa ce s-a despartit de varianta auto. Cu pauze destule au trecut cei vreo 12 km (ca nu e adevarata deloc estimarea lungimilor din ghid). Spre vale am dat si de un izvor amenajat, l-am notat, dar nu am avut nevoie sa luam apa de la el.
Era simbata si nu am realizat ca la InfoTurist va fi inchis cind am trecut aproape de pensiunea Elenuca (nu era panou la strada!) asa ca A&V a trebuit sa mai faca un drum inapoi dupa stampila mai tirziu cind doamna de acolo va ajunge mai incolo pe acasa.(nu era, cind au sunat ei vazind ca nu capata stampila jos linga gara).
Foto pentru ultimele doua zile:
photos.app.goo.gl/xa69kLs68ePcdy816

Si asa s-a incheiat si aceasta excursie pe Via Transilvanica!
Insumind kilometri conform ghidului, ar fi 102 (plus 1 devierea la manastirea Moldovita), dar din masurarile noastre coroborate si cu estimarile pe track pe Google earth, de obicei usor mai mari, mie mi-ai iesit cu 10 km in plus- 112km.
De data aceasta nu ne-am ratacit (altii au patit-o si pe unii i-au luat si cu salvamontul, din ce am auzit la Sadova), dar am fost mai bine inarmati logistic, cu trackuri, nu doar cu harti nu foarte utile, din pacate, cele din ghid. Am gasit si inadvertente in teren, si de borne si de traseu/marcaj. Si am mai invatat si ca nu este ce ne imaginam ca va fi in teren, din ce citim in ghid. Poate ca acest sector este cel mai dificil din ViaT, ceea ce nu se prea spune, sau nu am remarcat noi pina acum, pina am aflat pe propria noastra piele.
Poate ca a fost si faptul ca in echipa Andra a fost mare navigator, si consulta periodic si aplicatia cu borne si a mers cu Mapy, asa ca ne mai spunea si cam ce si cind urmeaza, ceea ce nu strica. Eu si cu Valentin care aveam de carat si mergeam mai greu, am avut noroc cu entuziasmul ei si - in general- excursia a fost mai usoara intr-un grup optimist care a functionat bine.
Va multumesc, prieteni, pentru aceasta tura de 8 zile impreuna! Ne-a parut bine sa va revedem, Vali si Lia, in prima zi, pacat ca nu ati continuat cu noi mai departe. Am stat o noapte la cort, una la stina, si restul la cazari... ceva mai scump decit ne asteptasem dupa ghid. Dar era deja nevoie de incalzire. La cuseta ne-a cam zgiltiit pe linia asta de Vatra Dornei, asa ca am dormit cum am putut fiecare. Odihna este foarte importanta pe acest traseu cu distante cam mari. Probabil ca zonele mai plate sint mai usor de parcurs cu bagaj usor si cazari, dar eu am cam ramas cu ideea ca ce este peste 15 km este cam mult, mai ales zi dupa zi. Avem nevoie si de pauze si sa savuram parcursul, nu sintem la maraton.
Si Nicolas a spus ca e mult, zi dupa zi...si el e tinar, abia venise de la un tur de la cercul polar. Spera sa reuseasca sa termine si Via inainte de a da zapada. I-am spus ca sint sanse, ca spre Herculane e mai cald ca aici in nord, si sa puna si el o notita pe pagina oficiala de facebook Via T dupa ce termina traseul, ca noi vom astepta sa vedem ca a ajuns la capat, cu bine. Era incintat, ca si noi, de ce oameni calzi intilnise pina aici, pe Cale, si i-am spus ca nu peste tot va fi neaparat la fel, dar ca sigur partea finala o sa il incinte, Terra romana, unde poate mai ajung si eu anul acesta, dupa o mica pauza, daca vremea de octombrie imi va permite. Mai sint si alte zone pe care le-as mai parcurge, dar la anul.
Deci, la revedere, Via Transilvanica!
Ne vom aminti cu drag, de oamenii intilniti pe cale: doamna Ramona, doamna si dl. Ionescu, tanti Ileana cu placintele ei, femeia din Sparturi, dl cu jeepul, fata de la pensiunea Luceafarul din pasul Mestecanis, care era nou angajata si inca nu se prea pricepea, doamna Geta Ursu. Si de Nicolas cu bunicii lui fizicieni la CERN, care au locuit in Meyrin. Mi-a spus si unde locuia el, dar nu am retinut, ceva cu A... in zona Geneva- Lausanne, putin bintuita de mine cu bicicleta in vremurile mele CERNiste.