Anul acesta se poarta Poiana Stinii din Ciucas/RT 2.08.2008

Cum ziceam, se poarta, asa ca trebuia sa bifez si eu zona!
Nici nu e asa de greu de ajuns, poze si info sporadice am mai gasit de la cei care au fost in zona, asa ca n-a fost greu sa propunem o excursie pentru simbata asta. ca ne-am cam saturat de caldurile din Bucuresti, de CFRul si trenurile sale mai mult nu, de DN1 si eternele santiere.
Cind toate pareau ca converg spre o alta simbata in care nu se stie ce se poate face si in ce echipe, a rasarit ideea cu hai la Cheia si mai vedem, poate Poiana stinii asta mult vehiculata, poate Grohotisul va fi mai prietenos cu noi, sau mai vedem noi, ne hotarim pe drum eventual. Afine...
ce ar fi sa plecam la 7... intilnire la herastrau, locul cunoscut.
Abia spre seara am zis hai, in 3 din care s-au facut 5, calare pe matizel... Messengeru' sa traiasca. Am zis, daca va inghesuiti, eu merg si cu 5(adica inca 4) in matizache.
Cu burta plina(de benzina) micul gigant s-a prezentat la 7 fara 25(cu eforturi sa ajunga cit mai tirziu, ca Bucurestiul s-a dovedit extrem de gol!! la ora aia) in loc de fara un sfert, fara 10 cit era stabilit, la locul de intilnire. trupetii au aparut pe rind, 2 si 2. Si la 7 fara 2-3-4minute am luat-o din loc. Echipa: Mihai, Claudia, Florin, Cami et moi.
Traficul de iesire si in rest acceptabil, nu nemaipomenit de bun sau rau. Cuvintul de ordine a fost 'ca pe bicicleta' la serpentine si toata lumea a supravietuit fara evenimente. :mrgreen:
La km 131,5(cf. MN34, MR.Niculescu-Ciucas) am facut dreapta si am mai mers circa 11-12 (dupa unii autori) km pina la accesul spre poiana/casa/stilp marcaj, unde l-am lasat pe matizel plin de praf alb sa pazeasca locul. Drumul forestier e acceptabil, am facut pe el cam jumatate de ora ca am mers max intr-a doua.
Echiparea soferului(cu bocanci) si via poiana, unde toti am vrut o prima pauza de acomodare! Ceva papa si poze, orientare, harta/teren. Si la drum! Traseul propus: Cheile Piriului Alb , urcare in Culmea Stincoasa.. de acolo decidem intoarcerea dar mai probabil Cheile Vaii Stinei. Bau-bau era ca daca e apa pe acolo, nu se poate trece.
vegetatie cit noi a fost cuvintul de ordine in prima parte a excursiei. la inceput marcaj clar pina la raspintia cu Piriul Sterp, ca sec a fost si pe Alb, doar ca neumblat. decit de urs, si ala unul bine hranit dupa urme!
la inceput o vale cam intunecata, dar ce te astepti de la o cheie in conglomerat? Subiecte de poze s-au gasit si asa, ca doar aveam fotografi vajnici in echipa. Dintre toti doar Mihai mai fusese pe acolo-dar si pentru el o bucata de traseu a fost in premiera -intoarcerea.
Recent fusese Rodica pe Cheile vaii Stinei, vazusem pozele ca info, plus ca e descris si in ghidul MN. Drum turistic marcat. Piriul Alb e descris in ghid ca a fost marcat pe vremuri, dar info era partial. Harta MN34 e OK.
Valea pina la urma a fost destul de lunga si inaintarea ingreuiata mai ales de balarii- in afara de urzicile cit noi de mari si marea de ierbotenii nu au fost alte evenimente. Primele le-am simtit aproape toti- exceptie purtatorii de pantaloni LUNGI si aparatori LUNGI. Pe mine una m-au atins si prin pantaloni. :shock:
o pauza pe la o bifurcatie a vaii(cu momiie pe firul din dreapta cum urci) si rest de adapost improvizat- ca eram lesinati de foame. Binevenita, ca numai dupa citiva metri urma urcarea dura in coasta, spre dreapta. E aici un fel de poteca, greu de gasit, dar este- am mai bjbiit prin balarii cit casa, panta accentuata si cam priporos, dar ne-am angajat clar pe o "poteca" -ne-a scos in muchia Stincoasa, deasupra punctului unde se desface muchia Suvitelor-cea care formeaza versantul sting al vaii Piriului Alb.
Ora 13... si citeva minute(cind am ajuns eu in culme). cer si poza de cuceritorul inaltimilor, la piramida 'reper'. :mrgreen:
Aici ne relaxam, avem timp sa ne plimbam si pe Culme un pic, spre locul de despartire a culmii Suvitelor, covoare de afine si merisor si, iata cele promise Claudiei ne sint date: si afine si flori de colt! Obiectiv indeplinit, pastem afine , poze, eventual si alte energizari. Bluetooth (adica dinti albastri! si nu numai, limba, degete...)
Apoi o luam agale spre unde zice Mihai ca ar fi intilnirea cu marcajul de coborire, intre 2 stine, zice el. Am fi putut cobori si mai direct, era un drum de coborire ciobanesc, dar noi am mai traversat mult fete cu afine, merisor si alte asemenea chestii. In final ajungem spre un fir de vale, gasim si un izvor pe care il meritam. Continuind la vale pe o poteca/torent mai dam de un izvor mult mai bun, amenajat si probabil folosit de cei de la Stina, apoi ajungem la Stina... cu capre.(in copaia cu apa a izvorului 2 era... un picior rupt de capra- domestica se pare!) Ciobanii ne iau la rost ca ce cautam pe drum neturistic , vrem sa ne sfisie ciini? dar ne facem ca ploua, ca mai aveau ei un grup de sandalati la ei, urcati pe cheile 'noastre' de coborire. Ne mai spun ca au fost vizitati de ursache, si ca n-au nici brinza nici lapte. Cinii nu ne-au sfisiat, nici macar atacat, unul-parea legat- s-a cam agitat, altul era cu ciobanul care ne-a apostrofat, si nu a schitat nici un gest. Am intrebat de drum si conditii pe chei, daca e apa- si am trecut mai jos sa ne oprim la pauza de masa mare, sub stina. La soare f cald, la umbra cind mai si adia, nu.
Aveam timp, am zis noi, nu ne grabim, asa ca am stat, mincat, pozat. Si pe urma am luat-o de vale. racoare pe vale, apa a aparut la un moment, fir anemic, apoi a disparut. ceva cazaturi au facut valea mai pitoreasca in partea de sus. Apoi autostrada... lata, oricum si mai sus am gasit urme de cauciuc moto. Cum, unde-s cheile inguste promise?
Si tropa trop pina cind zice Mihai ca lui ii miroase a chei, si au si venit. seci la inceput, mai inguste sau nu, iar spre sfirsit a aparut si un pic de apa, ca prea ne plingeam ca nu e prea palpitant. Doar un pasaj cu putina bataie de cap, dar am trecut in cele din urma toti- Mihai a fost pe post de ajutor pretios.
Apoi s-a mai relaxat si s-au terminat si cheile. Pe vale am gasit masinile turistilor in sandale intilniti la Stina. Am mai vazut si o cascada mica laterala, altfel drum vechi de tropait, acoperit cu iarba. Pina la forestierul prafos. Bine ca nu e prea multa lume. Dar deja a aparut civilizatia, unii la facut fum de gratar, muzici si dans, linga masini sau in casute de vacanta. Pe la 7 am ajuns si noi la matizel si am luat-o spre casa. Pina pe centura ploiestiului nu am avut nici o ocazie de viteza a 5-a, dar s-a mers, minus citiva soferi cam timpiti... unii prea lenti si 'instabili', altii, genul zmeu- mai mult sau mai putin periculosi.
Am avut si un moment nasol- cind un dobitoc tirist ne-a depasit si nu si-a calculat bine cit are loc de cel de pe contrasens, asa ca era sa ne bage in sant inghesuindu-se in noi. L-am injurat, dar am scapat la mustata, fara sa ne scoata din sosea (in decor) la limita. Mai era si intr-un sat unde il apucase criza hormonala pe idiot. N-am avut timp sa ii trag macar un claxon, preocupata sa scapam vii/nerasturnati din aventura. Mai in fata erau si niste masini trase pe dreapta.... si un pic de rambleu.
Am ajuns pe intuneric in Bucuresti, am mai savurat o portie de soferi prosti poate speriati de intuneric (ca pe aia buni nu ii remarci, ca nu te deranjeaza) pe DN1, si destula aglomeratie locala in city. Ne-am despartit in parcarea din fata fosta a lui lenin... si pe la 10 si... am ajuns si la nani, dupa semidespachetat, descarcat poze si baie.
P.S.
Am uitat sa mentionez incurajarea zilei: daca poate (trece) si Nic, poti si tu. Prietenii stiu de ce. :mrgreen:
Si chiar imi pare rau ca alti eventuali doritori nu au putut participa... poate ne organizam mai bine altadata! Remorca la matizache?? :roll:

:lol:

Ai descris cu lux de amanunte traseul,a sa ca eu nu prea mai am ce adauga. Doar ca n-am vazut in viata mea urzici atit de imense! :mrgreen: Cred ca numai cu un costum de scafandru aveai sanse sa scapi neurzicat... Apropo, Mihai n-a dormit toata noaptea din cauza mincarimilor. Si astazi face doi pasi - se scarpina - mai face doi pasi - iar se scarpina...
Matizelul, micul gigant, a fost eroul turei. Alaturi de stapina lui, of course!
Iar fragii, afinele si zmeura au fost delicioase! Dupa iesirea din afinis, toti aveam limba albastra, ca un catel dintr-ala Chow-Chow. Ma rog, unii aveau si fundul nadragilor colorat de la afine... deh, accidente de dezechilibrare.
M-au impresionat mult peisajele din tura asta. Azi-noapte, pina sa adorm, imi tot veneau in minte imagini cu finetele de la Poiana. Mi se par locul ideal pentru o casa. Pacat ca incep sa se faca simtite si acolo semnele "civilizatiei"...
Mi-a placut mult de tot excursia asta, a fost o incintare pt toate simturile: fructe de padure gustoase, mirosul garofitelor cu petale splitate - absolut incintator, peisaje superbe, liniste... iar pentru simtul tactil... URZICI! :lol: (deh, eu imi permit sa rid, ca am fost singura cu pantaloni lungi si parazapezi - dar cu sufletul sint alaturi de toti cei urzicati).