parcurgerea crestei Fagarasului... editia 2018, de la Plaiul Foii spre Olt

Anul acesta se poarta Fagarasul!!! de catre romani, mai mult decit oricind, mai mult decit de catre straini... nu mai sint majoritari.

Fagaras cu Marius si Monique- in 7 zile, de la Plaiul Foii spre valea Oltului.
Fata de echipa lor de doi, eu, care am raspuns invitatiei sa ii insotesc, a trebuit sa plec cu o zi inainte spre Zarnesti, pentru ca nu am cum ajunge la trenul de 6 in Gara de Nord, cu care era plecarea simbata. asa ca eu mai am o a 8-a zi... de apropiere, pe care am botezat-o ziua 0.
Am plecat vineri cu R3003 din Basarab, la care pot sa ajung cu RATBul si de la Magurele.
Surpriza a fost sa ma intilnesc la tren cu Mioara care mergea cu catelul la casa ei de la Poenarii Burchii si cu Orlando, iar la Comarnic l-am zarit pe Iura pe peron.
Am calatorit intr-un vagon atit de nou, ca toata lumea se mira cum de poate fi ceva asa de curat pe CFR! din pacate, nu cred ca va tine mult
ziua zero
De la Brasov am luat desigur trenul spre Zarnesti unde am ajuns la miezul zilei, asa ca via inghetata, langos cu brinza... si la sandale, am pornit lipa-lipa spre Plaiul Foii, pe asfaltul nou... altceva nu prea eram capabila sa fac cu acel dulap pe care il aveam de carat in spinare, ce vise de urcat 'pe sus', prin poieni, macar pina la schit... Ziua era foarte calda si frumoasa, asa ca am mers agale si am facut citeva poze, si multe pauze, ca apoi sa constat ca se campeaza... aproape ca-n vremurile bune, prin parcare.
Podetul de la cabana lipseste, la refugiul Salvamont era santier, izvorul de la Dianthus e la locul lui, cel de la Plaiul Foii se pare ca functioneaza cu program, seara a fost cu debit OK, dimineata nu mai curgea, cred ca este captat si se comuta de pe o linie pe alta, alta explicatie nu am.
ziua zero:
photos.app.goo.gl/9EXEbVMcW7CRf4iQ9
ziua 1
Dupa o noapte relativ suportabila desi cu actrivitate pina spre miezul noptii - forestieri, turisti, vacari si vaci... pe linga campingul celor care stau pe acolo la cort mai pe termen lung, am avut tot timpul 'sa astept' venirea colegilor mei de tura, cu speranta ca vor gasi un taximetrist dispus sa ne duca spre Rudarita, spre ora 10.30.
Ca simbata nu lucreaza forestierii, deci acolo nu aveam sanse de transport!
Au venit, am avut un sofer dispus sa ne duca pina unde o merge... si ne-a dus pina la canton. Aici am pornit la pas, dupa ce Marius a trecut sa ia apa, peste piriul cam umflat, unde ne-a spus un nene ca este izvor. Dupa ce l-am vazut, mi-am amintit de el, il mai vazusem.
Relativ ud, drumul in continuare trecea greu si eu eram tot cu gindul la panta si la defrisarea cu balarii care urma in sus. Dar am parcurs bucata de 'forestier' de pe vale, am urcat si pe panta aia 'generoasa' si am scapat si de pasajul de balarii si am intrat dupa o vreme in marcajul care venea dinspre Tamasul Mare.
Lerescu. Locurile erau cum le stiam, si zona Lerescu si pe mai departe. Bagajul il aveam toti greu, era cald si soare, si am iesit in soare inca cu destul de urcat.
Pe sub Comisu am dat de primii turisti, unii mai optimisti, altii mai cu experiente neplacute cu ciinii.
Am trecut si pe la refugiu, unde am constatat starea actuala de degradare si am lasat si un sticker. Nu mai sint priciuri inauntru, dar usa /chepeng se inchide macar. Genul acesta de refugii nu este cel mai inspirat model si se pare ca nici nu rezista in timp.
Apoi am urcat mai departe, incercam sa ajungem pe la Berevoescu in aceasta prima zi. Mai vin nori, se mai racoreste ceva, iar soare. Cu oile si ciinii ne descurcam. Urcusul pe Berivoiu Mare e mai greu, melcuim, mai ales eu.
Cautam loc de pus cortul, dar vrem sa fie si apa aproape si ne si oprim la scurt timp dupa ce am dat de izvorul din poteca, unde bem, luam apa, ne spalam.
Seara este uritica, umeda, ceata/nor, si vint destul de tare si peste noapte. O noapte descurajanta per ansamblu, pe teren ierbos, dar gilmos, linga bifurcatia spre refugiul Pietrele Popii.(sageata a disparut insa de pe stilp, noi stim, ca am mai fost pe acest traseu ca asta lipseste de pe stilp! cum stiam si de izvor)
Pina tirziu auzim/vedem turisti dezamagiti ca mai au mai mult decit credeau spre Plaiul Foii... si dupa ce ii speriem (ca nu se asteptau la voci din ceata!) unora le recomandam sa nu intre in zona padurii defrisate, unde marcajul e prost, mai bine sa se opreasca la refugiul Comisu, noi nu am intra noaptea pe intuneric, ca abia se vede ziua pe unde e de mers!) Cum si cind au ajuns, nu putem ghici, noi am ramas pe loc. Noaptea a fost destul de chinuita, iar cortul meu a fost extrem de filfiitor si zgomotos.
ziua 1: de la Rudarita la Berivoiu Mare (Berevoescu)- circa 16km dupa Google Earth, trackerul a dat la statistica doar 14.6km, la care se mai adauga circa 500m pina a prins semnal de satelit.
photos.app.goo.gl/PvqqCaxLALmA2CNW9
ziua 2
Am ales bine locul de campare in ideea ca soarele vine mai devreme, sa ne usuce corturile, asa ca planul cu plecarea pe la ora 9 zilnic am putut sa il respectam oarecum. (cu citeva minute mai tirziu)
Aceasta a doua etapa a fost propusa pina in zona Urlea, cu care eu aveam un of... o dorinta mai veche. A insemnat peste 8h de drum, si pe Google Earth estimarea a fost de 18.7km, dupa track. Urcari-coboriri adunate vreo 1000m, daca e sa credem trackerul. Vremea a fost buna, mai ales in prima parte a zilei, dar, ca asa e la Murphy, de obicei cind ne-ar fi ajutat un nor pe vreo urcare... ia-l de unde nu-i! Am trecut pe la Curmatura Bratilei, unde am gasit turisti campati, si ei umflati de vint, peste noapte.
Fara incidente cu ciini/stine, ceva circulatie turistica, desi zona este de obicei mai pustie.
Drumul acela ocolitor de la Zirna spre Dara, desi usor per ansamblu ni s-a parut interminabil, au venit si ceturile cu cit ne apropiem de Dara. Eu mai fusesem pe Dara si Hirtopul Darei, Monique parca nu, asa ca le-am propus sa mearga fara mine, si cum nu prea mai era de stat degeaba pe acolo o ora, fiind cam rece, am pornit mai departe conform noului plan spre refugiul Urlea, unde urmau sa vina si ceilalti dupa ce urca pe Dara. Este un marcaj care promite 20 min pina la lacul Urlea in coborire, dar PA, mai si urca, ocolind spre lac, iar de la lac pina la refugiu este parca si mai interminabila si cu poteca mai mult sau mai putin clara, desi bine marcata. La refugiu erau 2 persoane, si-au pus insa cortul, la fel cum au facut si Marius si Monique - eu am ales sa dorm in refugiu. Nu grozav, dar avea si ceva priciuri si usa, daca ma ajuta Marius, ma descurcam cu ea. Am pus la inchidere un burlan /teava de plastic (care era acolo) ca sa blochez usa, mai aerisit si peste noapte. Asa am avut o noapte mai usoara, a fost cald relativ, si nu mai aveam de uscat nici cortul dimineata. Refugiul a fost cortul meu din aceasta noapte. A fost data de maxim a Perseidelor- am vazut si eu vreo 3 meteoriti cind am iesit afara pe la 3. Cerul a fost cu mii de stele!
ziua 2: de la Berevoescu la caldarea Urlea
photos.app.goo.gl/rn87Upq15ffTefFcA
ziua 3
Pina la urma, ca sa nu urcam acea poteca inapoi pe care venisem din BR, si care ni se parea cam... de nefacut, m-am bucurat la propunerea lui Marius sa continuam spre vale pe poteca PA pina spre Curmatura Mosului, iar de acolo sa urcam prin culme pe virful Urlea, pe care nu fusesem niciunul dintre noi pina acum.
Ne-a placut aceasta parte a excursiei, a meritat ocolul, chiar daca ziua era destul de lunga oricum, planul fiind sa ajungem pina spre fereastra Vistei, sa punem cortul pe partea sudica spre Iezerul triunghiular.
Ceturile au aparut curind dupa vf Urlea, spre Cheia Bindei. Eu am mers inainte si am ratat dupa spusele la Marius, un spectru Brocken Ne-am regrupat in Fereastra Mare a Simbetei. A urmat Slanina si Fereastra Mica. Refugiul arata foarte rau, dar stiam asta -ce popor de vandali sintem! Usa rupta, mizerie etc.
Dupa care alta urcare lunga, ca asa e la ferestrele astea ale Simbetei. Ceata pe nord, pe sud OK, eventual soare pe urcare, ca asa zice Murphy in legile lui.
Vremea a fost destul de buna, per ansamblu, pentru mers. Circulatie turistica destul de 'normala' pentru zona de dupa Simbata. cei care veneau ne mai spuneau una-alta, am avut surpriza sa vedem ca anul acesta multi fac parcurgerea crestei - destui veneau de la Turnu Rosu. Romani, nu atit de multi straini, ca in alti ani, cind romanii aproape lipseau complet.
Cu cit ne apropiam de refugiu, eram tot mai convinsa ca daca gasesc loc, cum imi spuneau ca e 'gol' cei care mergeau invers, eu una ramin acolo, nu pun cortul.
Asa am si facut, nu s-a umplut refugiul pentru ca multi au preferat sa puna cortul. Au mai ramas pe final vreo 2 locuri, si asta la capacitate, ca deobicei se sta acolo ca sardelele. A fost bine ca vremea era fara ploaie, asa ca multi au pus cortul, cum au facut si Marius si Monique. Eu am profitat de izvorul lor (cu tubul de plastic al lui Marius, foarte bine venit si la Urlea si aici, unde era mai complicat un pic cu apa).
Abia dimineata am gasit izvorul aferent refugiului, dar nu am luat apa, ca ar fi fost util si un tub acolo ca sa colectezi mai bine apa ce se prelingea pe pietre.
Distanta parcursa a fost de cam 13km, si am mers sub 8h. Ceata spre seara, apoi senin si stele multe noaptea.
ziua 3: din caldarea lacului Urlea la refugiul Vistea Mare
photos.app.goo.gl/VKf4i3QjeU9geK2g8
ziua 4
Am stabilit de cu seara ca eu o voi lua ceva mai repede in sus, sa merg agale si ne intilnim pina pe Vistea cu cei de la cort, ca nu aveam ce face atita timp la refugiu pina li se usuca lor cortul.
Am pornit cu o ora aproape mai devreme, dar am facut multe opriri, poze, etc
baiatul care venea solo de la Turnu Rosu si imi spusese ca se strica vremea rau peste o zi nu s-a sculat la 5 sa urce pe Moldoveanu, a plecat ceva mai pe la 6. Cei 2 care erau prea obositi sa continue creasta au ales sa coboare prin valea Vistei. Un cetatean avea restul grupului la corturi, si mai era un incepator in ale Fagarasului, care obosise si el rau urcind din Valea Rea si nu stia daca vrea sau nu sa porneasca spre Podragu unde dorea sa isi testeze un cort nou. Dar... ziua urmatoare ar fi trebuit sa revina la stina lui Burnei, ca asa stabilise cu transportul, cu parintii lui. Cel cu prognoza, care cobora de la virf cind eu urcam spre Vistea m-a mai intrebat o data de traseul spre Plaiul Foii si mi-a spus ca va incerca sa traga mai tare un pic sa nu il prinda ploaia/furtuna pina spre Comisu si sa ajunga seara la un refugiu, de s-o putea. Eu i-am zis ca Bratila e fezabil, Comisu e un pic cam mult de acolo intr-o singura zi. Dar facuse un tur de forta si pina atunci, asa ca... i-am urat succes. Pe incepator l-am intilnit cind reveneam de pe Moldoveanu, el mergea spre virf, deci se hotarise sa incerce sa ajunga la Podragu.
Noi ne-am regrupat inainte de virful Vistea, am lasat rucascii si ne-am dus pe Moldoveanu, deocamdata vizitat doar de cei care dormisera in zona, cei de la Podragu inca nu aveau cum ajunge asa devreme. Dupa pozele de rigoare, am dat-o la vale cit mai repede, si veneau treptat tot mai multi in procesiunea de Moldoveanu.
A fost vremea poate cea mai buna in aceasta etapa, dar aveam chiar mult de mers, pina la Capra, cu ceva efort spre sfirsitul etapei si urcarea vf Mircii la prinz, la 3 pasi de moarte (cu bagajul mare), si caldarea Fundul Caprei/ sub Arpasel care se termina cu urcarea neplacuta a vf Fintina. Am urcat, supliment, dupa masa de prinz, si un pic de 'siesta' pe Arpasul Mare.
Am ajuns obositi dar OK la Capra, unde era tabara ceheasca, si nu numai, de corturi. Am gasit si noi un pic de loc, linga lac, unde soarele vine ceva mai devreme.
Noaptea a fost fara vint, deci OK, dar rece.
Distanta parcursa 14.3km. Cu ocazia asta am vazut ca altitudinea maxima a masurat-o aplicatia in marja de eroare (50m) dar mai mica, ca macar cit are Moldoveanu stim si noi!
ziua 4: de la refugiul Vistea Mare la lacul Capra, inclusiv vf Moldoveanu
photos.app.goo.gl/SbckJMjPTEqBkXem7
ziua 5
Ne-am trezit devreme, poze dupa cit chef avea fiecare sa se deplaseze mai sus sau nu, chiciura pe iarba si frunze.
Am pornit iar putin dupa ora 9, eu am ales sa evit -ca de obicei, ca mi se pare anost- Iezerul Caprei si Paltinul, pe varianta mea 'ciobaneasca'. Urma sa ne regrupam in saua Paltinului, unde am ajuns cu cel putin jumatate de ora mai devreme si mi-am scos bocancii si am stat la soare. Asta dupa ce nu m-am grabit si am mai facut pauza si deasupra caldarii Bilei, am verificat si prognoza, am updatat prognoza pe telefon meteoblue pentru vf Negoiu, profitind de semnalul de acolo.
mda... vremea tot de dupa-masa, dupa 5, anunta ploi/furtuni.
Trebuia sa ne grabim, dar sanse erau ca vremea sa se strice pe Negoiu deja si ce facem cu Custura Saratii?!?
Planul era de mers azi pina la refugiul din saua Scarii, kostet was kostet, ca timp.
Ne-am grabit si noi cit am putut, ne-am strecurat printre 'pelerinii' de Negoiu!
Am trecut de Caltun, dar mi s-a cam terminat benzina pe urcarea pe Negoiu am nimerit si o varianta mai timpita de urcare, ca au umplut zona de mii de semne, dublind cu rosu urcarea BG prin Strunga Doamnei. Asta au comis-o, probabil Salvamont? in ultima saptamina, ca data trecuta nu erau.
Chiar sub virf era destul de rece, vint si inchis, dar am mincat repede si am luat-o spre saua Cleopatrei. Inainte sa intram pe sectorul custurii spre Serbota, am descoperit ca mi s-a rupt un siret, pe care l-am inlocuit.
Amenintarea ploii era tot mai mare, ne uitam cu ingrijorare spre Serbota si mai departe.
Ploua deja mai spre Ciortea, apoi spre cabana Negoiu... pina cind a inceput sa ne ploua/picaturi si o ploaie scurta spre mijlocul Custurii. Ne-am adapostit citeva minute sub un bloc de piatra, apoi am continuat cu relativa neplacere, constatind ca s-a facut stinca alunecoasa. Ploaia ne-a lasat sa terminam Custura, desi ne-a luat ceva mai mult, mai ales ultima portiune, unde am avut nevoie de ajutorul lui Marius pentru a-mi trece rucsacul- altfel nu am putut trece la hornul acela pe care il tineam minte! Poate ar fi fost mai inspirat sa ocolesc ultima bucata, m-a epuizat si era destul de scirbos si pe partea pamintoasa.
Dar... am ajuns la 4x4 pina la urma in Serbota, unde ne-am conversat cu un turist cu ciine.
Scurta pauza de revenire si mai departe ca era tirziu, cu 1/2h mai mult decit am estimat, cel putin.
Nu am mers mult si a inceput si ploaia, cu perdea de grindina, la inceput pe partea nordica a crestei, apoi si peste noi. Bine ca am scapat de Custura -dar nici Mizgavul de Creasta nu era prea simpatic in aceste conditii. Muream de sete, ca terminasem apa, si in jur turna cu galeata! Pina la urma am baut apa adunata de pe pelerina si mi-am mai revenit.
Mergeam prin apa, iarba aluneca, piatra aluneca, cosmar!
Marcajul era dubios exact acolo unde nu trebuia.
Pe uscat probabil ca nici nu as fi bagat in seama, acum orice efort suplimentar era prea mult.
Pe la 8 seara am ajuns la refugiu, eu la vreo 10 min in urma celorlalti. Refugiul era jumatate plin, de fapt sfert, ca erau doar pe priciurile de jos, in jumatatea refugiului citiva turisti nemti (poate 5 sau 6?).
Am venit noi 3, mai incolo, inca 2 romani, prin Barcaciu. Fiecare murat in legea lui, si refugiul s-a transformat in uscatorie (nu prea de succes, ca era umezeala si deja seara, tot soarele de dimineata era speranta!) Noi ne-am instalat in partea cealalta a refugiului.
Seara Marius a adus apa. Ne-am schimbat cit am putut de repede de toate hainele ude, am pregatit cina si ne-am bagat in scutece.
Aveam haine uscate din fericire.
S-a oprit si ploaia, iar noaptea au fost stele iar.
In aceasta zi am mers aproape 11h! desi distanta este doar de 14.5km

Toti aveau plan de Negoiu/Custura, a doua zi, doar noi mergeam spre Olt, asa ca noi aveam sanse mai bune de mers si cu prognoza rea- instabila dupa prinz. Chit ca noi mergeam mai spre ploaie, aparent.
ziua 5: Lacul Capra - Caltun - vf Negoiu - Custura Saratii - refugiul Scara
photos.app.goo.gl/oYBogooWxP5TQZKg8
ziua 6
Prognoza zilei, bine pina spre ora 12, apoi ploi, la 12, 14, 17... seara si peste noapte fara ploaie. Macar nu au fost si descarcari electrice, ca altfel au fost toate ploile ceas... si a mai picurat si cind nu ploua mai tare.
Circulatie turistica destula, nesperata pentru zona respectiva - primii turisti i-am intilnit la Saua Lacului, dupa Avrig, unde a inceput sa picure deja un pic.
Ne-a plouat pe Budislavu, apoi o scurta pauza, iar ceva picaturi. Pauza de masa la saua Surului.
Sigur traseul este mai pasunist, dar sint zone cu pietre multe. Apoi o ploaie mare spre Apa Cumpanita, unde am asteptat terminarea unei ploi serioase intr-un adapost foarte bun.
Nu am fi ramas acolo nici sa ne platesti, era plin de masinisti, gratargii, muzica aferenta.
Am continuat spre 'Chici', prin poteci inundate si pe linga.
Apa am luat de sub Chica Fedelesului, cit a incaput in bagaje, chit ca era greu si nu-ti doreai sa te incarci la carat spre seara.
Cu ideea ca mai mergem cit putem, pina spre ora 6 si cautam un loc de campare unde ne face cu ochiul. Pe la 5 eram la saua Corbului, unde se desparte variata de Turnu Rosu, CR. Urmeaza lumea Chicii Pietrelor, cu alta roca, si... lapiezuri!
Fara apa, asa ca a fost bine ca am luat unde am avut de unde.
In final am bijbiit putin cu alegerea locului de cort, dar l-am gasit, cu ceva gilme, ceva aparat de vint, dar aici vintul isi schimba aleatoriu directia, si soare si seara si dimineata. Un pic gilmos, si cu cel mai mare inconvenient multe multe musculite.
ziua 6: Refugiul saua Scarii - Lacul Avrig - saua Surului - Apa Cumpanita - Chica Pietrelor
photos.app.goo.gl/R3PDHVKh7WExqafk6
ziua 7
Noaptea a fost linistita, se vedeau lumini in vale, a fost bine per ansamblu.
Dimineata soare, corturile relativ uscate, am putut pleca si mai devreme cu jumatate de ora fata de toate celelalte zile. Estimasem ca sintem cam la 3h de mers de Valea Marului, unde trenul trecea pe la 13 si ceva.
Daca ... totul mergea bine, si informatia noastra era ca e bine marcat- de la niste urcatori din ziua precedenta.
Doar ca... era bine marcat venind de jos, poate, ca in jos e alta poveste, cind cineva a avut ideea cretina sa puna acelasi semn pe mai multe poteci, fara sa marcheze cu stilp si sageti bifurcatia!
Pe aplicatia MN era ceva, in harta MN veche alt traseu.
Nu eram noi chiar ageamii in gasirea semnelor, dar acest traseu ne-a pus rabdarea la mari incercari.
Si... atitea urari de bine nu cred ca au capatat de mult cei care au avut ideea creata de a marca traseul asa cum l-au facut. Cel putin varianta nimerita de noi, cel mai cretin/timpit/idiot, iresponsabil/criminal BR din viata mea, facut in dusmanie, ocolind fiecare lan de urzici pe niste pante unde iti rupeai picioarele, cu drum pe linga... macar ca fusese vechea granita, sau cu forestiere pe linga, sau pe bucati.
Undeva am dat de un stilp de marcaj ruginit in iarba, probabil bifurcatia unde am ratat noi drumul dorit, dar asta a fost continuarea vazuta/gasita de noi.
Dupa o vreme glumeam amar cu ce ne-o mai rezerva acest marcaj facut de minti imbirligate care ar trebui amendate pentru ce au facut, ca mai bine mai putin si ca lumea, nu mult si prost (si periculos, pina la urma). si ca... vom iesi probabil nicaieri! pe malul Oltului.
Si... asa a fost!
Cert e ca am fost pe undeva prin muchia Strimbanu pe care am pierdut-o, am ajuns pe la Claia Bulzului si am iesit pe o coborire in dinti la confluenta unui piriu cu Oltul, la vreo 3km de halta valea Fratelui, la care se putea merge doar pe DN7!!
Eram plini de praf, eu si zgiriata, urzicati... ne-am spalat un pic in piriu, apoi am luat-o la trap fara chef, dar obligati de ora, pe sosea, pe linga tiruri.
Credeti ca se vede unde este halta valea Fratelui?? sinteti naivi, Google maps stie, dar ... era in boscheti! un oarecum peron si o tabla, oare va veni si un tren si ne va lua?
Ne-am repezit in niste corcodusi acolo, dupa atitea zile fara fructe - eu una luam cu pumnul si mincam ca disperata. Ne era si sete, ca apa nu prea mai aveam si era foarte cald. (am mers pe jos cca 14km azi)
Si a venit si R local, am facut treno-stop si ne-a luat. Abia ne-am urcat in vagon si nasa se intreba de unde sa ne taie bilet, de unde eu am inceput sa ma intreb daca mai oprea de fapt oficial vreun tren in acea halta, a carei cladiri erau transformate in altceva de multi ani.
in 2h ar fi trebuit sa fim la Rimnicu Vilcea si am fi fost daca nu ne bloca un 'motor' care nu mai venea inainte de Calimanesti!
Am stat ceva in gara aia, in caldura, fara apa... si din cauza intirzierii am ratat Normandia de ora 4 fara 5, l-am vazut plecind cind noi ne apropiam. Asa ca am avut cam o ora de asteptatin autogara Antares (1 mai), si am plecat la 5 fara 5 cu CDI spre autogara Militari. Face 3h si a mers foarte bine soferul, e profi - chit ca au avut initial o problema cu un bilet scos gresit... si pina nu s-a lamurit si refacut biletul nu am putut pleca. A recuperat insa intirzierea pina la Bucuresti, mai ales ca avea si o oprire la Pitesti.
Cert ar trebui sa reclamam undeva acest traseu marcat aiurea! este inadmisibil sa faci un asemenea marcaj, si fara rost si asa de prost facut. Pina la urma este vorba de creasta principala a Meridionalilor, a Fagarasului!!! Chiar toti iresponsabilii fac marcaje turistice?
Oricum noi pe acolo nu mai calcam, 100% si nici nu recomandam altora. Nu degeaba se merge pe Turnu Rosu.
ziua 7: coborirea pe cel mai prost marcaj BR din viata mea
photos.app.goo.gl/UNhBThjYkWd3voq97