Leaota, cu si fara Cezar, inainte de urcarea stinelor, mai 2018

Povestea aventurilor din Leaota, 'cu si fara Cezar', 11-14 mai 2018


Am fost 4 zile in zona, cu vreme amestecata, respectind mai mult sau mai putin prognoza meteo.
Dar sa incepem cu inceputul...
Totul a pornit de la un anunt pe facebook, postat de Cezar care avea in plan URGENT o tura de citeva zile (vreo 3) in Leaota, grabindu-se in ideea sa prinda muntii fara oi si ciini pe sus.
I-am raspuns eu (printre altii), in mesaj privat, ca asa era normal, nu sa facem planuri publice In principal, ca as vrea sa merg, ca unele din obiectivele lui de interes ar fi de interes si pentru mine, si ca, in functie de prognoza meteo, sint gata de plecare chiar si in timpul saptaminii, nu neaparat in weekend. Inca neclar cum va fi, cu transportul, am inceput planificarile si cercetarile ... sa aflam clar ce si cum e cu transportul, si s-a dovedit ca DESIGUR ce gasesti pe net nu prea corespunde cu realitatea din teren. Initial 'stiam' ca nu exista microbuze spre valea Badenilor, care era punctul de start dimineata, ci doar dupa-masa pe la 3, care suna rau si cam obliga la oprire la cantonul Fagetel. Din fericire, in urma discutiei noastre, Cezar a sunat la informatii si a aflat ca acea cursa nu e chiar singura! si ca exista una dimineata din Tirgoviste, la 8. Cum eu 'stiam' ca nu poti prinde microbuz, daca mergi cu trenul, din cercetari din alt an... am propus sa mergem cu masina, doar ca unde o lasam, ca in 'tiganie' nu as fi vrut. (NU E ADEVARAT, mersul trenurilor ma cam contrazice, exista 2 trenuri dimineata la Tirgoviste si daca toate merg bine si esti iute de picior, ai putea prinde maxitaxi si venind cu al doilea tren. Atyc nu e foarte departe de gara.)
Am intins niste antene, am trimis niste mesaje si au venit reactiile ... Prietenul meu specialist in Leaota de cu ani in urma, primul meu ghid in acei munti, m-a intrebat de ce insistam pe acel acces, ca ar sugera ceva mai bun/frumos, din Cotenesti, unde am putea lasa masina la biserica. Eh, nu era o solutie, Cezar chiar avea nevoie sa intre prin Badeni, ca avea ceva de facut! Inregistrari GPS al unor trasee date!
Nu am aflat inca unde este biserica cu pricina oricum, ca google nu pare sa stie el, care de obicei le stie pe toate! La intoarcere am intrebat un localnic unde este o biserica veche pe acolo... la inceput a zis ca nu stie, s-a sfatuit cu inca unul, in final au ajuns la concluzia ca ce vreau eu este biserica 'Cotenescu'... care se afla in Stoenesti. Nu m-am dus sa o caut insa, poate altadata
Intrebasem si de unde as putea lasa masina citeva zile in Tirgoviste, o idee ceva, si - la ideea mea creata de a o intreba pe o prietena, ea mi-a gasit, prin cuscrii ei, localnici, o curte la o doamna care a fost foarte draguta sa ne primeasca.

Asa am hotarit impreuna cu Cezar, fara sa stim inca daca echipa va fi mai mare sau nu, ca vom pleca vineri dimineata cu masina si probabil vom sta 3-4 zile. Am inceput sa imi adun echipamentul si cele de pus in rucsac si am cam ajuns la concluzia ca tare nu as cara si cortul! Daca m-a auzit pe mine ca asa gindesc... 'la aventura', Cezar a renuntat si el la ideea de cort. Din sursa mea de la Tirgoviste am aflat ca autobuzul/maxitaxi pleaca de la Atyc (cum banuiam eu), si ca e la ora 8.30... Doar ca pe google maps sint 2 locuri ATYC!! Asa ca nu am dormit eu prea linistita, ca am calculat sosirea la doamna necunoscuta intre 7 si 7.30, daca Atyc e la max 10 min... ca sa descopar ca al doilea punct/autogara ar fi la 20 min!
Sa nu mai tin cititorul sub tensiune, NU a fost al DOILEA loc (alta autogara, poate inchisa?), ci mica autogara in care ne-am minunat cum de reusesc sa manevreze atitea masini, maxitaxi-uri si autobuze.
Am plecat de la Gara de Nord cu citeva minute mai devreme decit planul, ca venisem amindoi din timp si am fost la adresa din Tirgoviste inainte de 7.30. Doamna noastra ne astepta si a vrut nu doar sa ne explice cum ajungem, ci chiar ne-a condus pina la autogara Atyc, care era aproape intr-adevar. 'Spionul' google (maps) avea dreptate in estimare.
Ajungem acolo, intrebam de cursa, nu e nici 8, nici 8.30 (sau 8.28 cum gasisem eu), ci 8.15 zice doamna de la informatii. Asa ca am timp si de un mic dejun, in asteptare.

A venit minibuzul, venea de la Cimpulung, si a plecat cu noi si altii... la 8.28! Intr-o ora si jumatate, ne-a debarcat exact dupa podul de unde pleaca marcajul PA pe valea Badenilor, unde este si o harta/panou. Zi calda, cam mult soare... si pornim pentru multi km pe asfalt.
Nu ne-a luat nici un 'ia-ma nene', dar drumul ne-a rezervat surpriza unor locuri ingrijite, si doar o mica enclava tiganeasca, in rest gospodarii frumoase, pensiuni, vile, gradini, statie de apa, scoala. 'Enclava' este situata la capatul drumului asfaltat, de acolo urmeaza alti km de drum forestier. Ceva cai liberi, un loc de tocat piatra industrial... si o vale destul de frumoasa de-a lungul careia merge drumul. Spre ora 12 (2h si jumatate aproximativ) ajungem la cantonul Fagetel, unde facem o pauza, si, desigur, hotarim sa continuam drumul in ideea opririi la stina din Vija, la golul alpin, ca adapost nocturn. Vremea se prezinta bine, ora este OK, deci continuam! de-ar fi fost furtuna/ploaie ne gindeam sa ne oprim la canton, chit ca nu era nici o camera deschisa, dar macar aveai un acoperis si o terasa, la o adica.

De la canton, mai e bucata de drum, nu prea lunga, apoi vine bifurcatia drumului forestier care urca in Curmatura Tincava si pina sub vf Leaota.
Si inca putin, si ajungem la reperul constructiei de la baza unui picior de munte care merge spre Vf Leaota, unde merge si marcajul nostru. In stinga se desface o ramura de drum forestier care apare si pe harta, mai este si o ramura dreapta... pe harta nu e.
Incepem urcusul cu o scara de beton care duce pe linga casa (constructie neterminata), apoi poteca in serpentine scurte, degradata, prea farimicioasa, prea inclinata, cu ceva obstacole de trecut - si cu rucsacii grei nu e deloc un vis. Am luat apa cit am putut, din piriu, ca nu se stie ce gasim mai sus in munte, experiente recente, de care stia Cezar, nu sint incurajatoare.
Si urcam, chinuit, bombanind, ma usuc de sete. Efortul este cam mare, mai beau, dar tot sete imi e, mai cer cite o minipauza si bomban lipsa de interes in aranjarea cit de cit a potecii si cum sint amplasate marcajele. Dar macar este marcaj!
Dupa cam mult timp, panta se mai linisteste, nu de tot, mai are pusee, dar e ceva mai bine, ceea ce este de apreciat, ca durerile apar de greutatea carata. Este totusi prima tura cu rucsac mare din acest an/sezon pentru mine. Si ma gindesc ca nu am aspirina la mine, si ca am sanse de febra musculara dupa aceasta urcare.
Are Cezar, zice -dar nu va fi nevoie.
Mai sus... apare o zona stincoasa, friabila si destul de salbatica. Un pasaj incerc sa il ocolesc, cu rucsacul mare in spate nu il pot urca. Ajungem la concluzia ca nu prea e de mers iarna pe aceasta poteca, poate fi periculos, si oricum fara discutie trebuie experienta si echipament alpin. Nici pe ploaie nu ii vad bine pe cei care merg pe aici.
Apoi... iesim la golul alpin, ceva copaci cazuti, si iarba. E chiar frumos, in sus se vad versantii de sub vf Leaota. Si... apare si stina dorita! (ascunsa intr-o sa)
Am ajuns la stina, o inspectam, e OK. Are matura, zice Cezar- ura! ne bucuram. Are si lemne, am putea face si foc, dar pentru ce? Nu prea ne e foame sau ne e, dar nu putem sa mincam inca. Pierdem vremea ceva, eu am o limbarita de zile mari, neobisnuita pentru mine; hai sa cautam izvorul stinei. Cezar vine dintr-o directie cu vestea ca e secat. Ne punem pe cercetat zona - fiecare vine cu ceva idei. Mai gasim o 'balta', mai mergem, Cezar raporteaza la sfirsitul explorarilor ca ar fi gasit ceva la distanta, acolo mai sub creasta principala unde am presupus ca ar trebui sa fie ceva.

Am mincat cam pe apucate, nu foarte mult, dar suficient.
Am facut un pic de pregatiri, Cezar a reusit sa mai etanseze o fereastra cu un plastic.
Seara ne-am instalat la nani, Cezar a adormit relativ usor, eu m-am cam zvircolit si nu am dormit foarte mult. Devreme, la prima geana de lumina eram treaza. Din pacate, ziua promisa ca fiind cea mai buna de catre prognoza meteo era cu nori/ceturi. Daca vineri a fost mult mai bine decit in prognoza, simbata nu prea ne-a rasfatat.
Am mincat de dimineata, am facut un ceai, ne-am impachetat si am pornit la drum pe la 8 fara 15. Dupa ce am pozat balamalele de talpi si 'cutitul de urs' care trebuia sa intre macar intr-un selfie de facebook!!!
Daca ieri am mers si eu destul in fata, acum Cezar a preluat cautarea drumului aproape de la inceput. Marcajele cam rare, pe vreme rea nu stiu cum ar fi fost, noi am avut vizibilitate intermitenta. Am tinut muchia, atita cit o identificam, si unde gaseam urma de poteca, o urmam. Ar fi fost frumos cu vizibilitate, nici asa nu era chiar rau. Rododendroni grabiti, deditei, muschi infloriti.
Pe la ora 9 ajungem in Culmea principala. In urcare am tot privit spre Cioara 'visurilor mele' si deja am renuntat la ideea ca atita timp cit Cezar merge spre Bratei dus-intors, ca sa inregistreze trackul, eu sa merg incolo, cit mi-o placea, si inapoi, ca dupa aceea sa ne reintilnim si sa mergem spre stina 'de sub Frumuselu', ca apoi sa continuam cu piciorul Vaca, Intre ziduri, cabana Leaota, etc..
Dupa ce urcam vf Leaota, norii vin si pleaca si imi confirma ca alegerea mea este corecta. I-am povestit/descris in detaliu lui Cezar tot ce stiu eu despre drumul spre Bratei, pe care l-am parcurs deja de citeva ori si am sugerat sa isi lase bagajul mare la stina din Ratei, ca sa cistige ceva timp si sa coboare/urce cu mai putin efort. Am tot calculat noi, si concluzia a fost - la despartire, la lacul de sub virf- ca va ajunge inapoi pe la ora 4- 4.20. Asa ca am stabilit ca eu o iau lipa-lipa si ne revedem la stina de sub Frumuselu si ca mergem pe drumul mare (asa am inteles eu, cel putin).
Si ne-am despartit.
Ceata in majoritatea vremii a facut acest drum destul de greu de suportat, senzatia era de pierdut in ceata, fara sa stii unde esti, pina unde ai ajuns, fara repere. Ca nu se mai termina niciodata. Mai parcursesem cu ani in urma portiunea asta, dar nu imi semana mare lucru cu amintirile si parea MUUUUUULT mai lung.
Drumul parea schimbat, zona cu izvoare era intr-adevar stricata, cum ma avertizase Cezar ca a aflat, aparusera in ultimii ani alte variante de drum si de amplasari de stina. Hartile veche si azimut nu erau la fel... Nu am gasit drumul bine stiut la stina 'de sub Frumuselu', poate am numarat gresit picioarele? Acum era stina aparent buna (vazuta de la distanta) in Ratunei. Am lasat niste ramuri de drum laterale in urma si am mers aproape pina la drumul de coborire din Romanescu spre cabana Leaota. Acela era identificabil fara dubii! Pentru mine, adica.
Inapoi, mai scanam iar muntele si picioarele laterale. Si am facut si devierile laterale, pina cind m-am lamurit clar, in vreo spartura de ceata, si unde sint, si ce e pe acolo. A devenit clar: NU mai este stina de sub Frumuselu, se vedeau doar drumul (altul decit cel stiut de mine) si ceva lemne. Cu ceata aia, era si frig, nu aveam cum sta pe loc sa astept, sa cobor pe nemarcat pe piciorul Vaca pina la stina de jos, care ar fi fost pe acolo (stia Cezar sigur de ea, din ceva poze mai recente), nu am avut curaj pe vremea aia, si tot calculam ora la care ar fi putut aparea si Cezar. Singura solutie a problemei OK mi s-a parut sa ma intorc si sa incerc sa il interceptez pe Cezar si sa raminem peste noapte la stina buna din Ratunei. M-am intors. Aproape pina sub vf Leaota... Am decolmatat un izvor, am luat apa. Am stat in mai multe locuri si am asteptat. Ba inghetam, imbracata cu geaca, ba trebuia sa ma misc, ba stateam pe loc. Se facuse 4... apoi 5... apoi 6. La un moment dat am inceput sa strig in ceata, cum mergeam, poate raspunde cineva. M-am intilnit cu 2 masini care au incercat sa se apropie de virf, se intorceau spre curmatura Tincava.
I-am intrebat daca cumva nu l-au vazut pe Cezar - raspunsul a fost NU.
Mai tirziu, cineva mi-a raspuns, din ceata... ma bucuram deja, dar NU! erau alti turisti care urcasera prin Vija si cautau Tincava, ca sa se intoarca in vale pe drum. Mi-au spus in schimb ca au gasit semnal undeva mai incolo.
Cezar insa nu are fie semnal, fie telefon deschis. Plauzibil ambele.
Scriu niste SMSuri, mai tirziu constat ca nu vor pleca.
Dupa ora 5.30/6 ma retrag la stina Ratunei, dupa ce am scris in poteca, prima data ca 'nu e stina in Frumuselu', apoi, ca stina (Ratunei) este la prima la stinga (am desenat niste sageti la bifurcatie).
Seara si noaptea am fost la stina, Cezar nu a aparut. Acolo nu am avut semnal. Ceata s-a ridicat in cursul noptii, dimineata a fost o zi nemaipomenita.
Stina a fost OK, am speriat un iepure cind m-am apropiat de ea. Am ales o camera unde sa dorm. Mi-am pregatit priciul, am facut o supa de rosii din plic, apoi m-am bagat in scutece.
Dimineata am explorat un pic zona, am mincat, am facut ceai, poze si apoi am pornit spre Romanescu.
Cu telefonul pornit in retea. Am primit un sms de la Cezar, care ma intreba unde sint, si ma anunta ca a ajuns la locul fostei stine la 8 seara si a coborit pe Vaca la cea de jos, de unde dimineata va cobori apoi urca spre cabana Leaota.
I-am raspuns ca am fost la Ratunei.
Am mai primit un SMS pe care insa l-am vazut trunchiat, si bazat pe niste discutii anterioare ca am face si coborirea din munte (Cezar avea de explorat niste marcaje CA), nu am mai mers la cabana Leaota si am confirmat cu un DA varianta ca vin 'pe sus' (care era doar o bucata de mesaj, din 2 variante!) Cezar a ramas la cabana, ma astepta, eu il asteptam pe sus... am mai trimis SMSuri care au ajuns abia ziua urmatoare - cu ce fac... si cind am vazut ca nu se intimpla nimic, am continuat la vale, cum vedeam si eu semnele de marcaj.
Apoi s-au adunat norii si avenit si furtuna, cind deja imi devenise clar, trebuie sa cobor si sa ies la civilizatie. Marcajul vizibil, dublat de un marcaj MTB m-a incurajat- m-am gindit ca iese intr-un drum si de acolo... la civilizatie. Ploaia si grindina au fost destul de rele, dar m-au prins in padure, la relativ adapost.
Apoi a fost o poiana, care a avut ceva marcaj dubios... dar si dincolo de poiana era acelasi CA (de fapt se pare ca era ALT CA dublat cu marcaj MTB pe care am continuat) - se pare ca aici am gresit, apoi am pierdut marcajul CA, nici eu nu stiu unde, iar drumurile MTB nu mai coborau o data!!! iar apoi apareau mai multe drumuri...toate marcate de MTB, fara indicatii suplimentare.
Cu ajutorul GPSului am luat deciziile ulterioare, si cu ideea sa aleg variante care coboara UNDEVA! Ba mi se parea ca sint in directia Brebu, ba Runcu, ba Pucheni, dupa cum ma duceau drumurile tot mai noroioase.
Distanta parea destula, era clar ca trebuie sa ma grabesc, sa ies in civilizatie pe lumina si ca sint pe cont propriu.
Am intilnit mai jos o stina parasita, apoi urme de animale si o stina activa... un sat trebuia sa fie mai aproape. Dar nu mai stiam ce drum sa aleg.
Am gasit ciobanul si animalele si m-am dus direct la cioban sa cer indicatii de drum. (la faza asta am aterizat pe fund in noroiul lipicios )
Mi le-a dat (indicatiile/ciobanul), si desi nu am fost sigura ca am nimerit mereu ce trebuia, se pare ca totusi am facut-o. Am iesit in final, inainte de ora 4 la primele case locuite permanent. Acolo am intrebat de transport si doua doamne mi-au spus ca mai am de coborit pina la autobuz, ca la 4 este spre Tirgoviste, iar la 5 este spre Cimpulung si iese in DN la Malu cu Flori, unde sint si alte maxitaxiuri spre Tirgoviste.
Nu am reusit sa ajung la autobuzul de 4, am ajuns pe la 4.20 in centrul Pucheniului.
In final, totusi am ajuns cu un maxitaxi la Tirgoviste, am recuperat masina si m-am intors in zona, dupa ce am trimis alte SMSuri cu explicatii si ca ne intilnim ziua urmatoare, in caz ca nu ma suna cumva mai devreme pe mobil, ca acum aveam si posibilitate de reincarcare.
Am dormit in masina (am ales sa ma intorc la Fagetel, ca acolo mai cunosc locurile). Dimineata m-am trezit la 5, am mai stat un pic, am mincat si am pornit spre DN si Cetatuia.
Mi-am petrecut o jumatate de zi pe acolo, am mai pozat, si spre prinz a aparut si Cezar, intii cu un telefon (in sfirsit a aflat si el ce e cu mine si unde sint, din alt SMS) si apoi in carne si oase. Si am plecat spre casa, regrupati in sfirsit!
Iata si albumele cu explicatii la poze si alte detalii:

leaota 1: Valea Badenilor- canton Fagetel - stina din Vija (PA) photos.app.goo.gl/ey684Uo7NwjpArB86
leaota 2: stina din Vija- culmea principala a Leaotei (PA)- vf Leaota- lac, drum pe sub virf, drum de culme... cu ceata multa. Aici am avut o problema cu o situatie neprevazuta si... cei curiosi vor afla cum s-a rezolvat (o stina pe care o stiam si a fost data ca punct de intilnire nu mai exista), BA
photos.app.goo.gl/PcMoWd2fGyNSnWYi2
leaota 3: Stina Ratunei - culmea principala (drum de sub creasta matematica) /BA- Romanescu- Marginea Domneasca - CA spre... incurcatura de marcaje si furtuna cu grindina, coborire neplanificata spre Pucheni partial pe drum MTB si apoi dupa indicatii ciobanesti
photos.app.goo.gl/X5h7R7oUl4rdYWIh1
leaota 4: regruparea echipei in Valea Cetatuia photos.app.goo.gl/0IHPRJS0URuldlNx2