Fagaras 2016 fara Brindusa

In ultimii 2 ani a devenit "traditie" de iulie, sa mergem in Fagaras, ca fetele cu Brindusa, pe cit se poate in perioada rododendronului, dupa prima experienta de acum 2 ani, care ne-a incintat. Traditie este nu dupa cite repetari sint, in acceptia mea, ci prin modul in care am perceput aceste parcurgeri ale unei portiuni insemnate a crestei Fagarasului, si de fiecare data am zis ca "mai repetam" si la anul, desi nu am repetat de fapt aproape nimic!
In 2014 a fost inceputul si am constatat ca reusim sa facem o echipa buna, amindoua ne=am dorit mult o parcurgere a crestei principale cu rucsacul in spate, dupa multi ani de cind nu mai facusem asa ceva. In buna parte, Brindusa s-a ocupat atunci cu organizarea, a cules informatiile de transport si a facut rezervarile, cit s-a putut si am plecat intr-o dimineata cu un R din Basarab, spre Brasov, de unde, la prinz pe caldura a mai mare am facut cunostinta cu maxi-taxiul de la AXI Tours care ne-a depus in jur de ora 2.30-3 (pe cit imi amintesc) la intrarea spre Avrig.
De aici ne-am inhamat la tropait, mai un caruto-stop, mai tropaiala si in final am avut noroc ca ne-a luat o masina si ne-a dus o buna bucata de vreme pina la intrarea in traseu spre Barcaciu. atunci am parcurs creasta de la Barcaciu pina la Fereastra Mare a Simbetei, si am coborit la cabana Valea simbetei, dupa innoptari la cabana Negoiu, la refugiul salvamont la Bilea si la cabana Podragu, unde ne-am intilnit si cu Paul Boeru, care venea dinspre Iezer.
Am avut parte si de ploi, si de frigulet, dar a fost frumos, cu mult rododendron!

Anul urmator, 2015, ne-am zis ca gata, nu mai facem chestia cu cabanele, Podragu a fost sinistru (f frig si neprietenos, si aveam saci de dormit cu noi!!), asa ca am pornit cu ideea cort/refugii. Are Brindusa un cort usor, dar mie mi s-a parut nepotrivit Fagarasului, dupa prima noapte la Caltun am dormit doar in refugii, si l-a carat Brindusa toata creasta pina la Plaiu Foii, doar ca "rezerva". A fost ceva mai tirziu, mai putin rododendron parca, si am intrat de data asta prin sud, de la Piscu Negru si ne-am pus tabara pentru 2 zile la lacul Caltun, avind parte si de o zi mai fara bagaje, in care am fost pe Negoiu si imprejurimi. Vremea a fost si de data aceasta capricioasa, ploaia interminabila ne-a obligat sa raminem 2 nopti si o zi "sinistrate" la refugiul de sub Fereastra Zmeilor, unde a fost totusi uman, ca apoi sa ne ia in primire sus in vf Vistea si sa petrecem o noapte destul de chinuita in refugiul mult prea mic pentru cita cerere este din Fereastra Vistei. Totusi Moldoveanu ne-a primit cu drag din nou dimineata, si apoi am continuat spre Zirna, Comisu, Rudarita (ca sa pun doar limitele zilnice).

Dupa aceste doua excursii ne-am zis ca ar fi cam cazul de altceva, si spre inceputul verii am incercat sa facem planuri, in ideea sa facem ceva explorari prin zone mai putin frecventate si cunoscute -cel putin de mine, care stiu binisor partea centrala de sub creasta, de pe o parte si alta a Transfagarasanului, si cam pina la Barcaciu partial: ne tentau caldarile din Zona Urlea, poate Fundul Bindii-Zarna-Leaota?
Dar, uite ca a aparut o obligatie de serviciu, au mai aparut si la Brindusa alte planuri si nu s-a prea potrivit, singurul timp posibil parea sa fie saptamina trecuta, dar la inceput prognoza era rea, apoi ea nu mai putea sa stea, si uite asa... daca nu s-au aliniat planetele favorabil, a ramas sa aminam aventura.

Cum reusisem sa termin la serviciu ce aveam de facut, iar canicula de acasa nu te imbie sa stai ci sa fugi cit mai la racoare... desi nu aveam nici masina cu care sa ma ajut, am hotarit totusi sa plec singura, am luat taurul de coarne cind am vazut ca nu reusesc sa rezolv nimic si am dat bir cu fugitii la cabana Valea Simbetei. Initial ma gindisem ca plec miercuri, dar luni dupa-masa mi-am zis, gata, impachetarea si marti la prima ora am ajuns la IR (de 6) spre Brasov.
La 9.30 era o cursa AXI, perfecta, ziua racoroasa. Pe la 10.30 trece prin Fagaras si vreo 15km mai tirziu am coborit in Simbata de Jos unde am stat multicel la ia-ma nene, dar nu ma lua nimeni, asa ca in final am luat-o pe jos. Am iesit din sat si mergeam pe sosea, cam cu acelasi succes... pina cind am avut noroc sa ma ia cineva vreo 5-6 km pina la Simbata de sus. Acolo ce sa fac, sa stau, sa merg? am mers inca un pic si de data asta am avut noroc mai repede, m-a dus cineva chiar pina la intrarea pe drumul forestier, scutind inca vreo 8km de tropaiala. De aici era clar, sanse minime, nu treceau decit eventual masini pline de excursionisti, am mers deci intins, cit am putut pina la capatul drumului, stiind ca de acolo mai este o ora de urcat la cabana.
La 3 si vreo 10 minute am ajuns acolo, de o data cu o pereche cu o trupa de copii, 3 ai lor si inca doi frati "italieni", probabil verisorii celor 3. La cabana nu erau decit tinerii si ne-au cazat pe toti intr-o camera mare de 8, in care am stat cu totii 2 nopti. Ei aveau in plan sa urce a doua zi in creasta la Refugiul din Fereastra Mica, dar vremea era rece si umeda si pina la urma nu s-au dus decit ziua a treia, dar nu au ramas sus, iar la coborire au hotarit sa plece acasa.
In prima zi, a sosirii, mai era o buna bucata de zi si chiar daca nu imbia la mari aventuri, am facut o mica excursie pina la pestera "chilie", traseu marcat cu CA, dar cu improvizatii cu fringhii si un rest de cablu si podet/scara cam degradate. Mult noroi, foarte alunecos si destul de periculos mi se pare mie pentru pelerinii care vin cu mare zel, in ciuda panourilor avertizoare in care scrie minim ghete de munte, pelerina si lanterna obligatorii.
Si asta a fost ziua de marti. Seara am incheiat-o cu o ciorba buna de fasole, facuta de baietii de la cabana. (aceeasi ciorba am mai mincat-o si zilele urmatoare, dar prima oara a fost cea mai buna!) 8 lei, cu piine inclusa in pret. (cazarea la camera de peste 4 locuri, 25 lei; la camera cu mai putine, 30 lei/noapte)
Copiii au vrut foc de tabara, au stat mai tirziu, drept pentru care si dimineata se urneau mai greu. Dar si vremea arata cam "iffy", eu am plecat prima, dar cred ca era destul de tirziu, spre ora 9 oare? dupa? umed rau si nu se vedea nimic in sus, asa ca am luat-o spre Fereastra mare, cu gind de poate Cheia Bindii.
De sus coborau grupuri grupuri de straini mai ales, care inghetasera pe sus, se retrageau. Cica refugiile erau pline si a fost frig noptile trecute. Nu ma miram, ca si in cabana a fost frig, am dormit cu 2 polare, in sac de dormit(e drept ca cel subtire) peste care am pus si o patura.
Am urcat in creasta, am mers spre Cheia Bindii, voiam sa explorez varianta spre zona aceea a crestei, un drum nou pentru mine. In ceata se putea totusi urmari bine marcajul PR, de "coborire periculoasa", cum scria pe sageata indicatoare.
nu mi s-a parut deloc periculos drumul in conditii de vara, desi ceata si apoi ploaie tare, care a venit aproape la inceputul coboririi de sus. cel mai rau a fost in partea a doua a coboririi, dupa zona mai pietroasa, unde au inceput ierboteniile si tufele pline de apa de la ploaie, eram uda cu toata pelerina, si cursese apa si in bocanci in ciuda celor 2 rinduri de aparatori. ploaia s-a oprit cind am inchis bucla, asa ca m-am oprit sa maninc la rascrucea de drumuri de la Crucea ciobanului.
Vecinii mei urcasera si ei un pic in ziua aia spre fereastra, asa ca s-au udat si ei, desi nu au ajuns sus si au mers si fara bagaje dupa ei. Un copil a ramas fara talpa, doamna a coborit in oras sa ii cumpere o alta pereche de incaltaminte si s-a intors seara.

Joi au hotarit sa urce cu arme si bagaje, dar eu am plecat mai devreme, pe la vreo 7 fara 10. Tinta mea din ziua aceea a fost caldarea Racorele, dupa niste informatii foarte sumare, de citeva rinduri pe care le aveam compilate de acasa.
Ziua a inceput frumusel, urcusul a fost interesant, dar ud si mai alunecos si mai periculos decit m-am asteptat. Erau si afine, destul de multe. Mi-a placut mult cascada Racorele (Ferastrau), si mai putin mersul partial prin zone apoase si foarte alunecoase. Ce mi se uscasera bocancii, s-au cam udat la loc, iar soarele nu a fost prea generos decit spre dupa-masa. Destul de repede am intrat in nori, fara sa reusesc sa vad prea mult nici din caldarea Racorele, unde cautam cu privirea Fereastra omonima, dar si poteca PR spre muchia Dragusului, idee de intoarcere pe la casa de vinatoare. Ca inapoi pe acelasi drum nu prea ma tenta! alunecasem de citeva ori si in urcare, mi se parea destul de periculos pe acolo, f salbatic si balarios.
Cum am intrat in ceata, am hotarit sa nu merg inca spre muchia Dragusului si am ramas pret de cel putin inca o ora pe marcajul initial PA, spre Lacul Vistisoara. Nu am coborit la lac, nu merita, dar am savurat o bucata de traseu frumos, atit cit reuseam sa zaresc prin ceata foarte mobila. In saua de traversare am facut o pauza si mi-am stors ciorapii, am mincat un baton. Imi uitasem acasa marul zilnic, dar a fost zi cu ceva afine, asa ca nu a fost chiar rau.
La intoarcere, dupa ce admirat scurt Muchia Dragusului, partea alpina- mai mult am putut zari decit poza - vremea s-a imbunat si a devenit frumoasa spre vale(nu si spre creasta principala care a fost mai mult in nor). Asa ca am taiat-o vitejeste spre PR, poteca ce s-a dovedit o brina lunga si destul de discreta, cu portiuni mai degraba asemanatoare brinelor noastre nemarcate decit potecile marcate oficial. dar... traseu accesibil tot anul cica, fara nici o avertizare. Stiam din descriere ca exista si un pasaj cu cablu, de fapt au fost 2 locuri -unul mai scurt, si doua cabluri in zona Piatra Rosie, unde se traversa un fir cu pravalituri se urca pe o portiune si se cobora cam pe o placa lunga, pe care am si alunecat un pic desi am mers cu mare grija, si cablul vechi si ruginit a fost de baza! Acolo m-am intilnit cu 2 turisti(?) aparent cunoscatori ai zonei, care veneau invers si am schimbat doua vorbe. Ei stateau, nu stiam daca au fost inaintea mea sau veneau invers, venisera invers!si m-au asteptat sa trec portiunea cablata. Dupa aceea eu am disparut "dupa colt", asa ca nu am apucat sa ii vad trecind cablurile.
de acolo, mai mult sau mai putin firava, brina a continuat pina-i hau! dar locurile au devenit mai pasnice si tot asteptam sa urcam pe culme, dar nu a prea fost asa, decit dupa ce a devenit pasunist. Mi se parea ca nu se mai termina si marcajele parca se rarisera in zona pasunista si aveam emotii sa nimeresc coborirea de la casa de vinatoare(care se numea si ceva coliba, ma intrebam daca e, daca va fi vreun stilp /sageata... si speram sa nu ajung sa ma intorc noaptea pe vale... daca nu nimeream si ajungeam spre Complexul Simbata ca toate variantele de coborire aveau acelasi PR!
Dupa o zona cu balarii foarte inalte in care mai mult ghiceai directia potecii, cu mic ajutor de cite un stip in zare, am inceput totusi o coborire printre niste tufe si ceva braduti, o scurta zona de padure si iata-ma intr-o poiana cu brusturi cit mine aproape in care, la inceput mai greu de observat... dar era si un stilp cu sageti si o casuta ca-n povesti, Casa de vinatoare Dragus. Pe ea erau fixate si ceva sageti explicative foarte binevenite. E ingrijita, am inspectat-o discret, si am mincat "de prinz", pe la 3 si un sfert, in fata ei. de acolo urma coborirea pe care mi-am imaginat-o lenta, usor curba de nivel, ca nu retinusem ca scria in documentatia mea si de o portiune abrupta! a inceput foarte frumos, iar afine, plimbarica prin padurea frumoasa, apoi niste fete mai rupte (de viituri?) si ceva coboriri pe ripe, iar poteca frumoasa... pina cind a inceput partea chiar scirboasa, in padure, abrupt, asemanatoare panta cu cea de pe piciorul Iezerului, oarecum, coborire "in dinti" (sau unghiile de la picioare, dupa gust).
Apoi vaga poteca a trecut prin balarii inalte, zone salbaticite, trecind si peste vreo doua fire de apa, cu cascadute/cataracte si in final a ajuns iar pe "drept", la poteca clasica TR.

In seara aceea m-am mutat intr-o camera mai mica, aproape de intrare, avind ca vecini o pereche din Timisoara cu ginduri mari de Moldoveanu a doua zi.
Vechii mei vecini de camera au trecut la vale seara, ajunsesera doar pina in Fereastra mare, copiii nu au mai vrut sa urce Slanina pina la Refugiul din Fereastra Mica, despre care lumea spunea ca este plina de gunoaie (de la Porcus turisticus? de toate natiile).

Vremea era in imbunatatire vizibila de la o zi la alta, dar nu se prea incalzise.
Vineri am reusit sa plec mai devreme, daca eram singura m-am sculat la 6 fara 10 fara sa deranjez pe nimeni, vecinii mei au plecat totusi mai devreme la drum cu 10 minute, ca si altii- cu ginduri de drum lung. Eu inspectasem in prealabil de unde incepe marcajul spre Fereastra Mica, TG, si am inteles in sfirsit ca istoric a fost mai demult o poteca de la Crucea ciobanului, iar la ultima marcare AMC, de fapt poteca era marcata dinspre PA - se separa de PA, aproape de cascada Racorele (ca reper mare).
Marcajul cam vag, ar fi trebuit sa se vada mai bine, dar poate au avut o vopsea proasta...
Am mers pe vale, mai pe linga, drept pt care am ratat marcajul si am mers pe o varianta ciobaneasca apropiata, am urcat un pinten stincos cu doua fire de apa, prin dreapta (s-a dovedit ca marcajul urma acolo celalalt fir, prin stinga lui). Noroc ca din tufarisuri se zarea un stilp vechi si cam ruginit, la care am ajuns prin poteci vagi de culegatori de afine. de acolo marcajul devenea OK si zona mai prietenoasa, panta mai putin inclinata si intr-o zona cu vizibilitate buna si mai mult pietre si iarba scurta. Asa continua, prietenos, pina spre hornul relativ larg al Ferestrei mici.
Frumoasa zona, vremea era perfecta, urcusul sustinut dar nu greu pina aproape de iesirea din horn, unde era o zona scirboasa cu amestec de noroi si grohotis-pietris relativ instabil. poate ultimele 5 minute au fost scirboase, si iesirea in Fereastra, dupa 3h fara 10 minute de la cabana, a fost sub stilpul de marcaj/linga o cruce, sub refugiu... (pe linga niste gunoaie plus o blana a unei oi, probabil mincate de cineva pe acolo...)
Cind ma uit inspre Slanina, cine coborau??? vecinii mei! Nu le-a venit sa creada ca am ajuns inaintea lor!
Urcusul urmator l-am inceput impreuna, apoi m-au depasit, dar nu pentru multa vreme, ca pe Galasescu Mare a venit brusc ceata si i-a derutat si i-am ajuns din urma si depasit, in coborire. eu nu am vrut sa ajung pe Moldoveanu, ii cam "linistisem" ca sint sanse mici sa merite ca va fi negura si atunci nu ai de ce urca acolo. Nici nu au ajuns, eu am mers mai departe, aproape de ultima coborire spre refugiul lui Mircea Opris din Portita Vistei. M-am oprit acolo, si am tot stat si facut poze, doar doar oi vedea mai mult decit jumatatea urcarii pe Vistea, ce sa mai cobor, ca sa am de unde urca inapoi fara vreun folos?
Nu a vrut sa se arate Moldoveanu de data asta!
Am luat-o inapoi dupa vreun sfert de ora -20min, dar mi-am zis ca nici la lacul Galasescu nu prea are sens sa cobor, ca se cam vedea de sus ce era de vazut.
Era si un cort albastru pe acolo, in caldare, mai a cote, dar nu am vazut alta miscare.
M-am intilnit cu un baiat care mergea solo, apoi cu vreo 3 maratonisti, si pe final cu 2 fete, una cel putin cehoaica, cealalta poate moldoveanca, ca vorbea binisor romaneste. Pe Galasescu Mic.
Timisorenii "mei" renuntasera de cel putin o ora jumate si plecasera inapoi, dupa ce statusera de vorba cu cei doi ciobani cu care m-am conversat si eu, dar nu m-am lasat deturnata din drum. Au zis la inceput daca nu vreau ciinele ca tot merg singura (le-am zis ca nu merg chiar singura, ca mai vin doi in urma!), eu i-am intrebat de unde le sint oile... Cind le-am zis ca merg pina spre Vistea, mi-au zis ca pai ce rost are, ca asta e Vistea Mica deja... cam pe acolo eram atunci, am zis OK, se vede in vale lacul Vistisoara, dar am auzit ca drumul pe vale spre sat e rau, au zis ca nu stiu, ca nu e hatas in sus de acolo si nu cunosc valea aia, desi cred ca acolo ziceau ca se duc, in sat adica. dar prin valea Simbetei, care are drum.
Am facut pauza mare de masa in Fereastra Mare, am coborit pe TR pina la Crucea ciobanului, am dat niste SMSuri ca am prins semnal. Era prea devreme, asa ca m-am dus sa maninc afine in zona Crucii Ciobanului si am gasit vechea urma de poteca spre Fereastra mica si am mers pe ea, prin balariile inalte pina la stilpul cunoscut de dimineata. Am incercat sa descopar pe unde a fost marcajul "nou", l-am gasit, apoi ratacit partial, ca poteca e mult spus sa fi fost pe acolo. Si apoi am coborit sub pintenul ala cu cele 2 ape si am mers pe linga valea larga, pe iarba, paralel cu firul Simbetei, respectiv cu PA spre stina si bifurcatia cu TR.
Cabana si imprejurimile ei se animau tot mai tare pe masura ce se apropia weekendul, vineri inca nu s-a umplut tot, dar au aparut si citeva corturi. Am povestit aventurile de peste zi cu timisorenii -ei plecau simbata dimineata spre vale/casa, si am mai stat de vorba cu un domn cu un baiat, pe care cu greu il convinsese sa il ia in Fagaras, ca el nu prea voia sa mearga. A doua zi aveau de gind sa urce si ei la "un refugiu", ca poate Moldoveanu... nu au ajuns decit maxim la Fereastra Mica, unde desigur ca nu au ramas,si simbata seara cind au revenit nu au mai gasit loc si au plecat la vale. Imi parea rau de ei, de dorinta lui inutila de a-l cara dupa el pe munte, de copilul care nu avea nici un chef si era obosit mort si abia mergea, dar nu au avut de ales, trebuia sa coboare ca sa aiba unde dormi la noapte, unde o fi fost.

Simbata a fost ziua de departe cea mai calduroasa si insorita, a fost si vizibilitatea cea mai buna spre Moldoveanu.
Am plecat la 7 fara 20, cea mai matinala tura, spre Cheia Bindii, poate sa ajung la lacul Urlea sau la lacurile sudice de dincolo de creasta pe la Fundul Bindii.
Printre excursionistii cu care mai socializasem se purtau doua destinatii, Moldoveanu sau Dara. Asta era spre Dara, dar nu vedeam vreun motiv special sa urci acel virf, doar pentru ca are 2500m?
In sfirsit, am pornit in sus de data aceasta pe poteca frumoasa spre Cheia Bindii. Incet, greut, ca e sustinut, dar nu eram la concurs, asa ca atita cit ia, atita va fi. O mica deviere spre cascada de pe poteca alaturata, care merge pe Piatra Caprei de sus, apoi mai departe. Mai urca un grup de vreo 3 dupa mine, dar nu m-au ajuns din urma decit foarte departe, daca erau ei aia, tot timpul am avut intre noi o "treapta" pe urcare.
Simbata m-au cam ros bocancii in diferite puncte ma deranjau, schimbasem ciorapii (a treia pereche) si probabil nu erau destul de grosi, sau ca era mai cald? M-am oprit sa ma bandajez, am mai facut o pauza, mi-am schimbat legaturile la sireturi. In fond nu ma grabeam nicaieri, a fost ziua cea mai tihnita, cu cele mai multe pauze, daca tot era vreme buna.
Circulatie destula pe creasta, si straini, mai multi, si ceva romani - astia mai degraba spre Dara, Hirtop.
M-am oprit deasupra lacurilor, am privit caldarea Urlea de sus (jos erau oi), am stat vreo jumatate de ora la soare pe deasupra caldarii spre sud, fara sosete si bocanci.
Pe la 1 am zis hai sa merg si eu spre Dara aia, ca altceva nu vad ce sa mai fac inainte de a ma intoarce- am gasit o poteca ocolitoare pe curba de nivel, ciobaneasca am presupus eu, care m-a scos frumos si comod in creasta dintre Dara si Hirtop. Am urcat primul Hirtop, m-am dus spre urmatorul dar am vazut saua larga de coborit cu o turma de oi in ea, dupa care urcai iar, as mai fi pierdut jumatate de ora cam fara rost, mai bine ma duc pe Dara si ma intorc pe culme, pe deasupra, nu pe poteca pe care am venit.
Asa am si facut, am "cucerit" si virful Dara, si am revenit la cea mai mare densitate de rododendron din aceasta excursie (ca e tirziu pentru ei!) pentru pozat. si apoi, peste creasta, spre BR si pe acelasi drum de coborire ca si urcarea de dimineata prin Cheia Bindii.
Inca o pauza aproape de Crucea ciobanului si agale la vale pe TR. Nu mai recunosteam, asa se uscase, de parca era alta poteca!
Aproape de baza povirnisului, cu cine dau nas in nas?? Cu Cezar Partheniu, care urca... spre Urlea/Dara. Stam de vorba citeva minute, schimbam impresii, este 5 si jumatate, asa ca el mai are de tropait: ar vrea sa doarma la refugiul de la lacul Urlea.
Si cu asta... se cam incheie povestea, seara maninc o MBS excelenta, facuta de cabaniera, afara la masa spre izvor, cu vedere spre munte.(10lei)
In ultima noapte primesc pe cineva in camera, un turist care venea de la Turnu Rosu. Eu sint obosita, imi pregatesc bagajele pentru dimineata, el sta mai mult pe afara, probabil simte nevoia sa socializeze dupa atitea zile de creasta (desi am inteles ca a mers pe linga un grup, nu solo).
Vremea se schimba un pic, dar nu se strica inca de tot, asa ca duminica dimineata cobor in conditii bune.
Pornesc la 7 si 10, dupa ce am platit cazarea si am comandat o omleta taraneasca (10 lei), din care jumatate iau la pachet si jumatate maninc la micul dejun.
Pe coborire incep sa apara turistii de duminica, la o zi, ma intilnesc cu o echipa de 4 -cel putin partial sint salvamontisti. In fata cred ca este seful echipei Victoria, parca e figura cunoscuta (ne-am intilnit cindva, pe vremuri), dar nu sint sigura. ne salutam si trecem mai departe fiecare in drumul sau.
Forestierul il tropai pina la capat, continui pe asfalt, nu pare sa ma ia nimeni. Dupa ce se termina complexul, ma opresc la margine de drum sa imi scot bocancii si sa ma incalt cu sandalele. Mai merg un pic, se termina casele si am noroc, o masina de MH ma ia. Daca ma grabeam aveam sanse sa iau AXi-ul de 9.30 (plecare din Sibiu)...
Oamenii opresc pentru citeva minute sa salute pe cineva, dar nu gasesc, in Simbata de Sus. Cum le-am zis ca merg spre Brasov, ei au zis ca pot merge si mai mult de DN cu ei. Nu refuz oferta, dar e clar ca eu ma grabesc spre casa, iar ei, desi merg la Brasov, nu au un program prestabilit. Ea este din Brasov, el din Turnu Severin. Cred ca la origine, nu neaparat ca stau si acum acolo.
Mergem spre Fagaras, el vrea ceva de mincare si fata ma intreaba daca merg cu ei sa manince. Cind oprim, in centru, le spun ca poate mai bine eu ramin in Fagaras, de aici exista transport in comun mai mult, multumesc ca m-au adus si sa isi vada de programul lor, ca ma descurc. Nu vor sa primeasca nimic contributie la benzina.
Este ora 10, la 10.30 ar trece AXI! Intreb niste localnici de Codreanu, stiam ca fata de AXI e mai des, dar duminica mi se zice ca urmatoarea cursa e la 12, ca e din doua in doua ore.
Dau telefon la AXI sa intreb unde e statia, eram chiar acolo, in parcarea din fata magazinului Universal. Mi se spune ca nu e la 10.30 ci la 10.40 inspre Brasov.
Imi petrec vremea cu o inghetata si astept microbuzul. E plin, mai urca un cetatean care ocupa ultimul loc (au coborit 2 persoane), pina merg eu sa pun bagajul in spate (abia mai incape). Merg in picioare pret de o statie (unde mai coboara o persoana), apoi stau jos pina la Brasov.
La 12 fara un sfert sint in gara la BV. Primul tren, un R ciudat, la care imi cumpar bilet de la automat. Plecare 13,05. Merg pina la Profi, de unde cumpar un chefir si o bere fresh cu grapefruit. Masa de prinz o maninc pe peronul 1, asteptind sa traga trenul.
Garnitura e lunga, dar vagoane vechi, fara aer conditionat si abia se deschid vreo 3 geamuri pe culoar. Lumea este irascibila din cauza caldurii, dar nu e chiar asa de rau, desi opreste sau nu in anumite statii alese cam ciudat. Ajunge la 4.25-4.30 in Bucuresti. UNDE ESTE FOARTE CALD!
Seara adun kilometri parcursi pe picioare si ies peste 70 spre 80 (de fapt, daca pun chiar tot)
Pozele sint adunate in albumul aferent.

Excelent reportajul, l-am citit cu mare placere. Locuri dragi pe care sper sa le revad.