INFERNUL DIN ZGIRIE NORI

INFERNUL DIN ZGIRIE NORI
SIMBATA 9 APRILIE 2016. Sintem in rai. E plin de flori albe: Festivalul pomilor infloriti. METEO, cel mai mincinos sait din Ro ne sfatuieste sa ne pregatim de furtuna. Alex, in ciuda avertismentelor de vreme rea vrea sa fie ghid. Mergem impreuna cu Mimi. Ex-nevasta-mea pe munte, iarna? Asta da furtuna! Amindoi sint hotariti sa ajunga la Babele. Urcam cu telecabina pina la Cota 1400 impreuna cu o echipa a SALVAMONT SINAIA. Sintem singurii turisti. Salvatorii montani nu-si fac probleme despre o eventuala inrautatire a vremii. Plafonul de nori e undeva pe la 3000 de metrii. Incep sa cred ca vom face totusi tura propusa de Ale'. Jos, pe strazi, atletii in Sinaia alearga sa cistige un trofeu oarecare. Bine ca nu mai alearga pe munte!... Luam telegondola, dar imaginile nu reusesc sa topeasca aisbergul montan din sufletul lu' Mimi. Protestez. Nu trebuia sa o luam! Deja si-a pus in picioare niste cizme numai bune sa care toata zapada din Bucegi. La Cota 2000 grindina ne ia in primire. Ale se bucura de prima lui grindina intilnita pe munte. Ne punem castile ca sa nu facem cucuie si o luam din loc intr-o rafala de gloante oarbe de neoprit. Incepem coborirea spre Piatra Arsa. In nici zece minute ghidul nostru ajunge pe platou la baza pantei. Ne cere sa ne grabim strigind inutil prin ploaie. Din cind in cind ne afundam in zapada si exersam fara sa vrem tot felul de pozitii de yoga. Ajungem pe platou. Decid sa o luam pe scurtatura la dreapta ca sa evitam Piatra Arsa. Alegere pripita. La pista de atletism e infern. Marcajul banda albastra abia se iveste "din pamint" Sub noi sint peste doi metrii de zapada, Ne scufundam iar si iar, pe rind. Incercam sa calcam pe petice inierbate, dar e greu de ajuns la ele. Vrem nu vrem trebuie totusi sa traversam portiuni mari de nea. Ma scufund ca de obicei pina la briu. Nu avem piolet si nici lopata, asa ca ne degajam din capcanele de gheata cum putem. Scrijelesc zapada inghetata cu un firav bat de treking. Ale scoate cu propiile miini zapada maruntita de mine. Munca de Sisif! Sapam in patru straturi de gheata. In sfirsit ma deblocheaza. Ies din capcana in patru labe. Palmele mi se umfla de la contactul cu gheata ca mazarea. Nu pot inca sa ma asez in picioare deoarece "terenul" se rupe permanent cu mine. Sint ca un elefant pierdut intr-o imensitate alba. De la Cota 2000 pina la Babele, in conditiile astea cumplite facem 5 ore si 40 de minute. Exact timpul prognozat de SALVAMONT. Cerul este acoperit de nori. Din cind in cind ploaia spala totul in jur. Inaintarea e un calvar. Iese soarele! Asta ne mai lipseste! Simt ca il urasc tot mai mult! Desi dam din picioare stam totusi pe loc! Sintem aproape de Babele, epuizati. Fac semne disperate ori de cite ori telecabina trece pe deasupra noastra, incercind sa explic cabalistic ca nu putem inainta si ii implor sa ne astepte. Fericitii aflati pe la geamuri se hlizesc la noi si ne raspund cu aceleasi semne, neintelegind ca sintem disperati. Ultimii metrii. Ne tirim efectiv pe burta. Sintem intr-un ocean de apa si zapada. Iesim pe un tapsan de iarba rostogolindu-ne. Storsi de puteri ajungem la ultimul stilp de marcaj. In urma mea, Mimi tiraste rucsacul prin zapada, fara sa inteleaga de ce e asa de greu? Mai avem doi, trei metrii si gata! Se aude soneria telecabinei. Intru pe bucata de zapada hotarit sa termin odata cu calvarul in care ne aflam, dar e stiut: tiganul la mal se ineaca. Ma scufund iar pina la briu. Batul mi se afunda pina in plasele: Nu se poateee!...urlu eu satul pina peste cap de atita infern. Calatorii ma privesc uimiti de pe platforma. In sfirsit, sub ghete avem din nou pamint. Urcam in graba treptele statiei. E ora 15.45. Ultima cursa. Auzim cintecul rotilor rostogolindu-se pe platbanda...Pe potecile pietruite, capre negre topaie pilcuri, pilcuri. Jepii Mici sint accesibili de sus pina jos. Am scapat din infern... Zgirienorul ramine maiestos si tacut in urma noastra... Ce baclavale de vis! Sint din nou LA TURCU. Maninc si beau ca un sultan! Ghidul e fericit ca excursia planuita de el a reusit!