8 martie in Ciucas cu fetele

Daca de 1 martie nu a tinut nici vremea cu noi, si nici nu ne-am putut aduna amatoare libere, 8 martie nu trebuia ratat! Vremea promitea frumusel, si cu nori si cu soare, cald, si asa a si fost.
Dupa citeva momente de deruta organizationala am hotarit si executat planul: am plecat de acasa ca de obicei simbetele, am oprit la OMV ca sa fac "zeroul" benzinei, si am cules-o pe Mihaela "de la Coada Vacii (este un cod secret aici!!!) si chiar mai devreme de ora stabilita, 6.15, am aterizat "la pompieri", la Piata Victoriei. Acolo stupoare, mare de lume, autocare... dar si Brindusa si Ioana erau deja acolo!!! Cred ca de emotie, cineva a venit cu o ora mai devreme!! Rodica a aparut parolista, ne-am aranjat bagajele (asta este intotdeauna o operatiune care necesita strategie) si am pornit incet-incetisor-catinel spre muntele mult visat.
Pauza standard la Blejoi, mic dejun si la 9 eram in parcare la Keia, pe linga alte masini! Incaltarea(soferului), impartirea antiderapantelor si hai la drum! Pioletul si cordelina le-am lasat la masina, sperind sa nu regret decizia.
Ne prezentam in relativa siguranta in ce priveste echipamentul, Brindusa in bocanci de iarna, restul 3 sezoane, dar aveam 2 perechi de minicrampoane, o pereche de pisici si o pereche de spikes (nu de LIDL!). Bete, macar 1 de om, eu bat fix de schi.
Am pornit inregistrarile GPS, ca deh, fac teste/comparatii, asa ca eram ca robocop, numai electronica pe mine, borsete si borsetute, carabiniere si carabinerute.
Ne-a intimpinat primavara, soare, frumos...
Drum uscat binisor, practicabil fara probleme -daca ai cu ce. De-a lungul drumului "de exploatare" (zice Garmin) cimpuri de ghiocei si versanti cu ghiocei, cit vezi cu ochii. Pozele sint palide fata de ce era acolo!
In cca o ora ne-am intilnit cu poteca ce vine de la Muntele Rosu, inca 45 de min si eram in curtea cabanei, pe si pe linga leagan, la o felie de cozonac de la Brindusa (multumim mama lui Brindusa ) si un mar - eu.
Aici ne-am imbracat, dar nu pentru multa vreme, pe motiv de vint. Dar era cald, si cum nu mai eram in bataia lui, iar jos cojoacele!
Ne-au inconjurat niste namile de ciini de la cabana si ne-au condus o vreme, un pic parca prea prietenosi, prea se baga in viata omului, ceea ce nu e chiar asa de placut cind sint cit niste vitei.
Un pic mai sus unde incepe traverseul spre/ pe sub Tig(l)ai spre virf ne-am facut coltoase, ca era mai bine asa, chiar daca zapada era inca ocazionala si am mai mers si pe iarba si pamint/noroi. Fetele trebuiau sa se obisnuiasca, erau cam in premiera cu asa ceva.
Se vedeau vechile urme, acoperite de ninsoare ulterioara, ceea ce nu era rau ca ghidaj. pe traversee a fost ceva mai rau, pe vilcel s-a mers usor. Au fost vreo 2 traversee sau unul mai lung unde m-am bagat eu la inaintare si am facut urme dese, si pentru o clipa m-am gindit ca totusi ar fi fost mai bun pioletul. Totusi cu batul fix, infipt oblic spre panta si crampoanele am inaintat frumusel si am trecut cu bine cu toatele, cu un pic de adrenalina. O pauza doua de poze, Babele la Sfat... si hai spre virf.
In urma noastra un grup de citiva tineri, cam neechipati au asteptat sa le batem noi urmele si abia sus de tot ne-au depasit sa fie ei primii pe virf. Ne-au facut si noua POG-ul.
Sus pe virf am stat mai putin, ora 1, era cam vint, si am decis ca premiul dulce de cuceritoare a virfului Ciucas sa fie consumat ceva mai jos, dupa ce ajungeam la prima portiune de iarba, unde am facut o minipauza. Am zis sa facem pauza de prinz in saua Tig(l)ailor, la Goliat, dar soarele s-a tot jucat cu noi, si cum nu ne era foame, am continuat, odata ajunse acolo.
Mai erau traversee, mai era de munca, hai sa le lasam cit mai in urma. Mai ales ca Ioana si Rodica incepeau sa dea semne de "oboseala psihica" de la traversee. Celelalte eram mai hirsite in de astea, deh, experienta isi spune cuvintul in mersul de iarna.
Ne-am oprit in cele din urma pe botul de deal unde inca se mai vad bine Tig(l)aile mari, am mincat de prinz si hai mai departe, ca Bratocea e lunga.
Un pic mai neplacut a fost virful acela cu ienuperi, ca se mai rupea zapada la cite un pas, dar nici asta nu era o surpriza, ne-am asteptat la asa ceva! Credeam ca vom scoate coltii mai devreme, dar i-am pastrat pina la coborirea spre Porumbel, unde chiar ca devenise "prea mult" pentru eventualele mici petice de gheata care se puteau ocoli.
Toata lumea a admirat Porumbelul, si cele care nu il mai vazusera fie ca nu au mai fost acolo, fie ca nu au stiut de unde se vede bine - dedesubt era plin de brinduse, asa ca iar ne-am delectat cu flori de primavara. Acum era si soare mai mult, iar am trecut la mineca scurta si fericite ne-am indreptat spre Pasul Bratocea, de unde urmau citiva km de tropaiala la vale pina la masina.
N-a fost asa de rau, am mai taiat si citeva serpentine. Acolo ne-am spalat coltii (ca doar ii folosisem in teren mixt si nu vroiam sa luam acasa pamintul de Ciucas/ Bratocea), am mincat, si pe la 6(si citeva minute) am pornit spre casa. Traficul a fost "amestecat", parca am vazut mai multa "prostie" sofereasca decit altadata, dar cu calm si rabdare am scapat de toti adormitii, nebunii- fara incidente. Astfel s-a incheiat o zi frumoasa, foarte frumoasa pentru noi.
poze-de la mine aici
si de la Mihaela -alt album . Brindusa ne-a trimis pozele ei pe transfer.