POMANA INGRASA...

Simbata, 5 martie 2016.
Ura! Mi-am luat coltari! Ale' are jucaria lui pe care o prezinta celor din tren. Coborim la Sinaia sa cautam gheata, asa ca pornim spre Cota 2000. Padurea e ivelita intr-o blanita alba, moale si catifelata de zapada. Brazii jelesc haotic cu lacrimile siroindu-le pe obraji: chiciura se topeste fix in capul nostru, asa ca ne punem castile. Ajungem la Cota 1400 de parca am innotat prin uragan. Ale' vrea cu telefericul. Eu ii explic ca o sa rontaim la "masa" lopatica de piolet cu dinti de coltari, la felul doi. Cei de la statie inteleg ca sintem un caz "social" si ne ofera o cursa mocca spre platou. Protestez inutil. Ale profita de oferta si ma impinge spre scaunul fatal. Iata-ne zburind pe deasupra brazilor. Cu tricoul ud, trec in citeva clipe de la zimbetul amabil de japonez la figura impunatoare a lui Iron Man. Sint inghetat bocna si negru...ca anteriul popii.Deja tremur ca picamarul si ma gindesc ca telefericul, de atitea vibratii provocate de mine, se va prabusi. Dupa 8 minute ajungem la liman. Coborim aidoma pinguinilor pe banchiza. Alergam ca disperatii sa ne incalzim. Ne punem coltarii. Ale' are garantia ca totul e ok. Porneste la vale facind meandre in urma lui: "Uite, tatii, calci hotarit cu toata talpa si ghearele se infig in gheta!". Eu ascult de "antrenorul" meu, dar vad nemultumit ca legaturile facute de el nu stau in catarama de siguranta". Inving burtoiul si ma leg singur. Primul pas pe gheata, primul pas pe luna. Ale a reusit sa termine. Debutez, firesc, cu o busitura zdravana. Ma ridic si cobor mai ceva ca in baletul "Lacul lebedelor". Am si spectatori: baietii de la SALVAMONT SINAIA nimeriti din intimplare pe acolo. Se vede pe fata lor ca privesc la un film de groaza. Fredoneaza chiar si note din coloana sonora: "Un elefant, se legana, pe o pinza de paianjen". Termin totusi cu bine si ajung pe pirtia de gheata. Antrenamentul continua cu o proba de pietre si sfirseste lamentabil cu o cazatura artistica in noroi: Numai alpinist sa nu fii!" Il dirijez pe Ale spre un sant si-l vad disparind cu totul in zapada. Ma duc sa-mi salvez puiul si ma arunc linga el plonjind in marea de nea. Iesim cu chiu cu vai din impas si sintem din nou pe gheata dura. Dupa Carp dezafectam coltarii intrebindu-ma ce placere pot avea femeile cind merg pe tocuri cui, cind eu, stind pe 12 cuie pe un picior acum timpesc de durere? Privesc zarea spre Brasov. Straturi suprapuse ca un tort de nori alb si gri se sparg ici si colo, lasind razele soarelui sa mature inaltimile. Totul se umple in jur de o lumina galbena, piezisa si stralucitoare. Dumnezeu arunca din ceruri cu banuti de aur! La schit sintem primiti cu "varzare" sau "pizza calugareasca" din varza si sorici. Pomana ingrasa! Pornim spre Bucuresti. Am invatat totusi sa mergem pe coltari!