SARITURA COBREI

SIMBATA 27 FEBRUARIE 2016.
3001 ajunge vesel si la timp la Sinaia. Sint pregatit de o noua zi de scoala alpina. Vremea nu. Ploua fara Dumnezeu, dea valma. Trecem prin fata Cazinoului, apoi urcam treptele spre Minastirea Sinaia. Sub geaca cauciucata curg apele mai ceva ca afara. Ale', satul de ploaie urca in autobuz. Nu-i o idee rea. La Troita deja e lapovita. Ajungem la liziera padurii pe o ninsoare de toata frumusetea. Ma dezbrac de haine ca de obicei si incepem urcusul spre Cota 1400. La a doua traversare a soselei zapada se topeste si in contact cu frigul de afara se transforma in patinoar. Undeva o masina derapeaza si ramine spinzurata in aer. E gata sa se prabuseasca peste poteca turistica! Desi e frig, simt ca tricoul e inghetat pe mine, transformat intr-o haina de "piele" pe care multi ar invidia-o. Sa urci pe stinca uda cu zapada proaspata e un fel de a-ti da sinur cu stingul in dreptul, dar ajungem totusi la gratarul de la Cota 1400, fara nici o accidentare. "Bine ati venit! Ce serviti azi?". Eu nu am mereu bani, doar asa, cind se nimereste! explic eu si continui glumind: "Mai mult cint "Doamne miluieste"! "Gata parintele! Pentru sufletu tatalui meu, impart: 7 mici, sorici, mai moale ca parizerul, mustar. piine!" "Sa fie primit!" Ne inchinam si intram sa savuram pomana, gindindu-ma ca azi trebuie sa ajung la Schitul Sfinta Ana sa aprind o luminare... La ora 12 ponim spre Cota 2000. Ale' vrea pe la Pirtia Tirle. Sint doar pe jumatate de acord, pentru ca nu avem coltari. Daca dam acolo de gheata? Ale' aproape ca ma tiraste dupa el. Un ciine mare alb ne latra un timp si se opreste in urma noasta. Ochii lui ne privesc uimiti, de parca ne-ar zice: Drumul e periculos! Intorceti-va! Ma gindesc dupa primi pasi ca " dracul nu e asa de negru"! Urcam bucurindu-ne de o ninsoare ca-n povesti. Ajungem la un mic luminis. Ale' derapeaza puternic. Ca de obicei cade pe spate, se roteste iute ca sarmaua si de pe burta se ridica si infige pioletul in gheata. "Cobra" se uita in jur. Sub el, la 3 sau 4 metrii o stinca uriasa il priveste amenintatoare. E clar! Fara coltari poate oricind sa cada cu fata si sa se mutileze pe viata! Iesim pina la urma in pirtia de schi. Zapada a depasit 5 cm. E frig cumplit si o ceata laptoasa. Vizibiliatea 2 sau 3 metrii. Hai inapoi la schit! Depanam amintiri cu fratele Nicolae dupa care o luam spre Poiana Regala. E darimata toata, asa ca mergem spre Sinaia pe o vreme rece de primavara, cu ochii dupa ghiocei. Zapada aici a disparut complect. Mai devreme eram in plina furtuna polara, si acum? Ajungem la mica cadere de apa. La podul de piatra, un brad urias ma miruieste cu un strop de apa rece sfintita de puritatea padurii. Pe la Troita ploaia isi reia programul de dimineata, asa ca o luam zgribuliti spre gara: autobuzul trecuse de 5 minute.