GONDOLA CARP

20 FEBRUARIE 2016
LA MULTI ANI, ALE'! Azi baiatul meu schimba prefixul, chiar in clipa in care trenul se pune in miscare, adica la ora 7 dimineata. Serbam cu PEPSI COLA momentul. Orice petrecere se pregateste din timp... "De ziua mea vreau sa coborim la Malaiesti pe hornuri!" Mircea Ordean se bucura auzind decizia luata, dar apuca in graba sa-i zica: "Si totusi, pentru virsta ta, o astfel de coborire este plina de pericole!". Nici cu Leni Nicolae nu am prea mare succes. Nu o asculta si nu vrea sa renunte. "Bine! O sa-ti cumpar coltari si piolet, dar vei merge legat in coarda." "Eu, legat ca un ciine, de ziua mea? Asta nu vreau!" Numai parinte sa nu fii! Am un dram de noroc: se inaugureaza gondola CARP, la Sinaia si vrea cu gondola! Pe moment am scapat de aventura cu Malaiestiul. Acum sintem sus la Cota 2000. Zapada e inghetata bocna. Fara coltari parem doi betivi care luptam din greu cu gravitatia. O luam spre Sinaia. Ale' studiaza efectul pioletului asupra ghetii, pe cind eu ma trezesc intr-o cumplita pozitie de yoga. Bine ca am avut o balustrada la indemina! Cabana Miorita e inchisa din motive tehnice! "Hai, la vale!" Apuc sa-i arat cum functioneaza pioletul. La fix! Elevul aluneca si se duce pe panta de gheata. Costumul de fis ii mareste viteza. "Infige pioletul!" urlu eu, surprins de cele ce se petreceau. Zadarnic. Acesta se agata in gheata cu virful, apoi zgirie cu ciocul placa ca de otel a zapezii si ii sare din miini. Ale' e pe spate si merge ca o bomba la vale. Bine ca am apucat sa-i pun casca pe cap, dar totusi! Noroc ca pioletul e asigurat. Il aud strigind mirat: "Ce faci, ma omori tocmai de ziua mea?" Discutia cu pioletul e inutila. Realizeaza gravitatea situaiei si dupa ce se rostogoleste, ajungind pe burta, se ridica in aer ca o cobra si infige cu toata puterea lui pioletul in gheata. "Liftul" se opreste intre etaje, asa ca rasuflu usurat. Ale' e jos, la o ditanta apreciabila de peste 40 de metrii, atirnind in peretele de gheata ca un fluture in insectar. Ride. Ii place, asa ca ignorind pericolul o ia iar la vale, repetind scena dinainte de citeva ori. pentru antrenament. Eu inaintez mai mult levitind, agatat in doua bete de schii, stind ca in doua cirje, intrebindu-ma ce forta ma tine de nu plonjez pe gheata asta imposibila. Bocancii imi sint la datorie si scap pina la urma nevatamat. Dupa 1800 iarna se sfirseste. Incepe o primavara noroiasa, asa ca ne continuam coborirea pe o clisa formidabila. Apele topite siroiesc pe linga noi. Icercam un fel de popice nautice pe birna si cu chiu, cu vai ajungem la gratarul care omoara toata valea cu fum de la Cota 1400. Lumea se uita la la noi, pentru ca purtam incaltari fabuloase, cu talpa inalta din noroi. Apuc sa maninc un bulz delicios, visind la o PEPSI COLA binemeritata. In zare, Muntii Neamtului se incing cu o suba de nori gri. Picla de nori vine spre noi, cind Ale' zice: "Mi-a placut cu telegondola! Hai sa mai urcam odata!" Casiera ne vede iar la coada si incearca sa ne inteleaga. "Asta e tiribomba, doamna, si nici decum transport pe cablu!" Asa am implinit 10 ani...