RATAREA

Simbata 24 ianuarie 2015
De la primii fulgi de zapada pierduti in vazduh, incerc sa ajung la Miorita. Weekendurile amesteca ceata cu frigul sau ninsoarea, iar cind apare soarele imi ofera gheata. Iarna asta e impotriva mea. Dupa citeva cazaturi zdravene prin alunecare si un "examen" scurt de antrenor in alpinism, dat in fata copilului meu, care m-a pus sa ii scot batul de schi dintr-o ripa cu perete aproape vertical, care era inghetat perfect, am renuntat sa mai urc la Cota 2000. Impins de viscol si ceata, mi-am dus elevul prin alte locuri. Am ajuns la Poiana Izvoarelor unde ne-au clantanit dintii de frig, in timp ce incercam sa bem ceaiuri calde. Ne-am holbat la schiori ce se dadeau pe ceata pe pirtiia Clabucetului si am ajuns la Clabucet Plecare dupa ce am sapat trepte intr-o zapada inghetata beton. A vazut cum SALVAMONTUL il ducea pe un accidentat la spital si a inteles ca schiatul e o prostie, mai bine e pe propiile picioare. Apoi am mers la Trei Brazi, tot pe ceata si ninsoare si pe drum a ricosat unul cu o masina 4X4 prin fata noastra la 1 metru distanta, a facut o pirueta si, asezat din nimereala cu botul masinii spre cabana, a luat-o din loc mai departe, ca la bob. In dupa amiaza aceea, dupa ce am ajuns la Cabana Secuilor, am vazut muntii cum fierbeau pe Cheile Risnoavei. Era zapada multa, asa ca Alex a incercat sa intre cu un picior sa vada cit e de adinca, dar s-a oprit realizind ca s-ar putea sa ii treaca peste cap... Asa ca ne-am pierdut din nou antrenamentul pe care cu chiu cu vai il recuperasem din toamna.
Azi e soare. Datorita lui in Sinaia nu e un strop de zapada. Ghiata e si ea o amintire. Traversam repede orasul si urcam la Poiana Regala intr-un peisaj care ma face sa cred ca e primavara. Deja ma gindesc cum o sa arate peisajul vazut de sus de pe platou. Meteo anunta totusi vreme urita la munte. Ajungem la granita rezervatiei naturale. Urcam pe primul petic de zapada. Ignoram amindoi anuntul: DRUM INTERZIS IARNA... Ma uit in spate si descopar ca Valea Prahovei se intuneca de zici ca vine noaptea. Dispare si soarele. Il privesc pe Alex cu subinteles; nu-l intereseaza ca se schimba vremea: vrea sa ajunga cit mai sus posibil. Poate pina "la masuta" ma incurajez eu. La prima poienita apare brusc zapada. Tricotez: doi pe fata , unul pe dos... adica zapada se rupe dupa cum calc eu. Piciul ride cind vede cum ma opresc milimetric la marginea prapastiei. Ne depasesc doi tineri care, cu bagaj cu tot, cintaresc cit mine. Incerc sa tin ritmul cu ei. Imposibil. Padurea hohoteste in jur de mersul meu alaturindu-se micului meu elev. Mai bine nu ma faceam antrenor, decit sa-l vad pe Alex strimbindu-se de ris la fiecare pas facut de mine. Ma scufund ca o balena urisa in valuri de zapada. Inteleg ca nu mai inaintam de mult si ca doar nivelez poteca sub mine. Zapada nu ma tine de fel. Ceata se strecoara printre brazii din jur, impingindu-ma inapoi. Ratare!
Ne consolam ca am ajuns pina la "poiana inalta", adica pe la 1600 metrii si facem stinga imprejur cu gindul la cite-o ciorba de mistret servita la cabana. Evitam gardul de sirma ghimpata ca sa nu patim vreo accidentare inutila si intram in coborire mai devreme. Alex se bucura ca sintem in picaj aproape, dar ghetele lui cu talpa vibram il tin si nu aluneca la vale. Schiem printre copaci si iesim teferi in drumul de masina.
Sintem la masa. Usa cabanei din Poiana Regala se deschide si intra un grup masiv de turisti. "Uite-l pe Mircea Badea, de la Antena 3!" Alex se pierde undeva in semintuneric, unde e acostat de o ziarista blonda, de la investigatii: "Te-a lovit cineva?" il intreba aceasta. "Nu doamna, s-au batut doua clatite la gura mea!" ii zise el plin tot de ciocolata pe miini si pe fata.
Ne pregatim de vreme rea si plecam. Pe drum ne ajunge si grupul de ziaristi. Nu sint echipati de munte asa ca Alex le striga din rasputeri: "Pantofarii, pantofarii!" Nu il asculta nimeni. Ploaia porneste meticuloasa alergindu-i prin padure pina la autocar. Putin mai tirziu stropii de apa de pe geamul trenului se amesteca cu amintirile lui: "Tati, ce frumos era cind ma dadeam cu sania la Cota 1400!"