D-na Geta Iftode

De la d-na Sanda Miu:

Inca o Floare de Colt a plecat spre vesnicie si s-a trambitat adunarea.
Cerul este mai bogat acum, iar noi mai pustiiti de durere si tristete, ca draga si neobosita noastra GETUTA, a incheiat drumetia pe pamant, mult prea rapid si neasteptat.
Domnul Dumnezeu, a avut nevoie de EA in cer, sa se intalneasca printre stele, cu multele Flori de Colt, plecate mai inainte si impreuna sa formeze un CLUB DIVIN de drumeti veseli, SUFLETE tenace, discrete si competente.
Ragazul de timp dat pentru popas, a fost scurt, rugaciunile noastre nu au fost unite si suficient de puternice, ca sa fim auziti, ca si noua ne era necesara prezenta ei, mai aveam nevoie de ea, iar totul s-a petrecut mult prea rapid si greu de imaginat.

Pentru cine nu a cunoscut-o pe GETUTA, cuvintele sunt putine si lipsite de continut.
Un Suflet de aur, Gingas, Nobil, Serios, Iertator ca nimeni altul, o prezenta discreta si permanenta, Demna, Neobosita, Calda, Optimista, Loaiala, un Liant discret al sufletelor Florilor de Colt.

A iubit neconditionat oamenii, natura, muntele, si toata Creatia lui Dumnezeu.

A cunoscut pe initiatorul Clubului Emilian Cristea, a fost alaturi de Vasile Ciobanita, conducatorul ulterior al clubului si a preluat discret conducerea clubului, propunand conducatori temporari, pana la asezarea lui pe un fagas normal si speram benefic.Nu a lasat clubul nici o secunda la voia intamplarii, cunostea multe personalitati speciale pentru activitatea clubului alpin.
Participand cu multa discretie, daruire, si diplomatie la desfasurarea activitatilor Clubului ”Floarea de Colt”, a predat casieria, carnetele, stampile si a plecat mult prea repede.
Pentru Club si pentru noi a fost totdeauna la datorie si acolo unde trebuia sa fie, fiind o binecuvantare permanenta.
Fiind Sufletul Clubului inca de la infiintare, ne-a iubit neconditionat, pe fiecare in parte si pe toti la un loc, neuitand niciodata de cei plecati la Domnul, dintre noi, aducandu-ne aminte de momentele deosebite petrecute impreuna pe munte, organizand actiunile speciale defasurate cu diverse ocazii.
Modesta si neobosita, a trecut impreuna cu noi anii tineretii si ai maturitatii, cu bucurii, nereusite, impliniri si suparari, iubiri discrete si neimplinite.

Fire credincioasa, cu frica de Dz, a manifestat virturile crestine: firesc, discret cu smerenie si de buna voie, cu blandete, curaj, rabdare, optimista, ferma, altruista, purtand grija altora si a tuturor, incununandu-se cu multime de fapte bune, ce ii vor fii de folos la Judecata.

Luptatoare si curajoasa, ascultatoare si modesta, am sperat sa fie purtatoare de biruinta, la fel ca Sf Mare Mucenic Gheorghe al carui nume il purta cu multa dragoste si bucurie.
Dar nu s-a intamplat asa, Sfantul a luat-o pe calul sau alb, a imbracat-o cu toate florile primaverii, si in ciripit de pasarele, in susur de izvor, mireasma de lacramioare si nu ma uita, o duce pe inaltimile muntilor, la loc de verdeata, unde nu are loc intristarea si suspinarea, aparand-o cu sabia sa, de toate relele vazduhului.
Merge acum sa-i intalneasca acolo in vesnicie, pe toti cei mai inainte plecati si care au facut parte in timp din viata ei si a noastra.
Multumim Domnului Dumnezeu ca :
impreuna am fost oaspetii lui Dz pe Pamant, si ca ne-a oferit PRIVILEGIUL sa faca parte din viata noastra, sa <tropaim> impreuna pe cararile muntilor si ale vietii si ne rugam sa o odihneasca in pace, sa o rasplateasca cu masura Lui, in randul dreptilor sa o aseze, iar pe noi sa ne invredniceasca sa o pastram vesnic vie in amintire si sa ducem mai departe exemplul si idealurile ei.

DUMNEZEU SA O ODIHNEASCA SI SA NE INTALNIM IN DRUMETIA VESNICA.

Sanda Miu