Se cuvine sa mentionam pe primul loc in aceasta fila de cronica "marea debarcare" care a avut loc la
valea lui Stan in organizarea
Mizei, unde vreo 40+ de vajnici floristi au vrut sa atace faimoasa vale, dar am avut surpriza sa o gasim cu atita apa, incit parcurgerea ei a devenit periculoasa. Asa ca pe parcurs s-au separat mai multe grupuri, dintre care fiecare si-a facut de lucru in zona, dupa inspiratie.
In plus fata de autocar au mai venit cu masina Anca de la Brasov, si Corvin cu gemenii. Anca a fost cu Diana si cei din echipa cu adrenalina multa, Corvin a mers intr-una din echipele de Calugarita. (de coborit, am coborit cu totii deodata, citi eram, ne-am insirat).
O persoana a fost cu un grup de alpinisti (nu de la noi) intr-o echipa care a "facut" valea, mai mult decit altii, un grup relativ compact a ales adrenalina multa (sa fi fost vreo 10? sa spuna ei!). Eu una pot cronicari doar cit am fost eu: si noi am fost citiva, nu chiar putini, care am facut o incercare sa intram pe vale si am parcurs citeva obstacole pe fir, apoi am revenit si am incercat abordarea vaii din amonte, prin Poiana Calugarita, sa vedem ce si cit este abordabil "de sus", fiindu-mi clar din start ca "probabil putin sau de fel" (in echipa noastra au mai fost Horia&co, Ioana, Minerva, Elena cu un prieten, Svetlana, Valerie si altii pe care nu i-am retinut din pacate dupa nume, ca sint cu memoria cam limitata, de felul meu... sa nu va fie cu suparare!).
Dupa aceasta prima etapa, am tras un "cros" pina sus la cetatea Poienari (o ora!), ne-am regrupat cu alpinistul nostru temerar in Arefu, si ne-am oprit la monumentul lui Emilian Cristea in Oiesti, pentru un mic "memorial" devansat. Ultima pauza a fost la manastirea Curtea de Arges, dupa care am pornit cu convingere spre Bucurestiul iubit.
Un prim reporter, cu agenda speciala, este
Emil. Sa lasam sa vorbeasca
albumul lui
:
Tura initiala trebuia sa fie in Valea lui Stan. Cum insa firicelul de apa de la inceputul traseului era un ditai mai rau involburat care ajungea la genunchi am renuntat la vale, m-am dus inspre Vidraru. Am urcat pana la Prometeu, apoi am mers putin inspre poiana Calugarita, dar m-am oprit la troita. Dupa ce ne-am regrupat la Vidraru am facut o mica escala de o ora la cetatea Poenari, pe care am "savurat-o" pe fuga. Am facut o mica escala si la monumentul lui Emilian Cristea de la Oesti unde Miza a aprins o lumanare si in final am facut o ultima escala de 15 minute la manastirea Curtea de Arges. A fost o zi plina, cu de toate. Ca de obicei, veselia a fost mare.
Varianta lui
Iura:
Nu a fost sa fie Valea lui Stan din cauza debitului prea mare de apa. Mare parte au renuntat dupa primele traversari "la rece", 14 (din care noua fete) au continuat cat au putut beneficiind de un combinezon pescaresc nr 38 pe care l-au facut posta. Numai Puiu a ajuns la capat, la chilot si cu rucsacul deasupra capului impreuna cu un grup de trei alpinisti intalniti pe parcurs care l-au scos cu masina pana la Arefu de unde l-am si recuperat. Noi ceilalti am facut traseul invers prin poiana Calugarita pana la iesirea de sus din chei admirand pe parcurs peisaje de toamna cu Fagarasul nins in fundal. N-a fost sa fie, vom reveni la anul mai pe seceta, nu-i asa Miza?
Varianta
mea
:
o zi frumoasa in zona barajului Vidraru- visul Mizei cu parcugerea vaii lui Stan (vreo 30-40 de participanti doritori!) a prilejuit o excursie plina de adrenalina pentru destui participanti. Pentru cei care s-au multumit cu mai putin masochism si aventura (cca 50%, unii partial udati, ca au incercat un pic, dar s-au intors ca era apa prea involburata), a fost o zi frumoasa si relaxanta in culori - cu poiana Calugarita vazuta toamna.
A venit in sfirsit si o varianta cu temerarii de pe vale, de la
Diana:
voila!
Asteptam cu interes si alte variante, cine s-o indura sa ne impartaseasca fotoreportajele lor (de nu le-or pastra pe toate surpriza, pentru Caciula de Aur!)
Radu a fost pe
valea Cerbului - o toamna austera si cu ceva zapezica de la 1700m in sus.
Doina ne-a povestit despre o tura "marca Tacutu": 2013_10_19
Valea Larga - Culmea Urzicarului - Comarnic:
o vreme de vis; trenul pleacă cu 30 minute ȋntârziere (se bat profesorii ȋntre ei [au fost 3 grupe de copii si un singur vagon pt ei], a venit poliţia) – suntem un grup mai mare care se ȋmparte ȋn 3 pe parcurs, toţi pornim pe firul principal al Văii Largi – după 20 min. de la gară pe stânga apare un drum (după ce trecem de izvor şi imediat după vale) şi primul grup de 8 persoane, din care fac parte şi eu, o luăm pe aici (nu ştiu cum ȋi zice, i-am zis drumul lui Tăcutu, deoarece el ne conduce...)
Altii au mai incercat plimbarele spre
Poiana Hotilor, Gurguiatu sau direct
Plesuva,
Gilma Secariei si
Azuga_Sorica_V.Baiul Mare_P. Cainelui_Sinaia .
Duminica am fost cu inca 4 fete floriste, la bordul lui Loganel-Golanel, sa vedem culori de toamna la dealuri: am bintuit pe la
Schiulesti (manastirea
Crasna), pe un deal mai sus, pe drumul dintre Schiulesti si
Slanic (pe linia de inalta tensiune), pe un drum de turism local ecvestru, pe un alt deal si o vale (dinspre Varbilau spre Magurele(PH)):
valea Bisericii (nu am aflat de ce ii zice asa, noi am fost doar intr-o padure de stejar pe acolo). Frumos, colorat, relaxant.
Tot duminica,
Ion P a fost la Sinaia, pe clasicul drum de
Cota si pe Piciorul Pietrei Arse
.
Cu totii ne-am bucurat de un sfirsit de saptamina de toamna frumos.
