Saptamina 7 - 13 Septembrie 2026

Salutari!

In aceasta saptamana, mai exact joi, am zburat din nou catre Dolomiti unde ne propusesem sa incheiem etapa sudica din Alta Via 1. Aveam restanta bucata de traseu dintre Case Bortot si Forcella la Vareta ce traverseaza muntele Schiara. Au fost insa sase zile pline. Pe scurt: am vizitat din nou Treviso si in premiera frumoasa localitate Vittorio Veneto. Din Belluno am abordat din nou Alta Via 1 in prima zi cu urcare pana la Ref. Settimo Alpini. A urmat o zi plina pe Muntele Schiara. De la refugiu ne-am indreptat catre ferrata Piero Rossi (Marmol) pentru a traversa muntele si a cobori in Saua La Vareta (pana unde ajunsesem data tercuta). Povesti de pe traseu ar fi multe... Tin sa amintesc doar patania unei chinezoaice pe care am intalnit-o la refugiu, dupa o zi in care traversase singura muntele Schiara, in coborare pe ferrata, dupa ce citise in aplicatia AllTrails ca Alta Via 1 este fara via ferrata. La un moment dat pe ferrata sunase la salvatori dar nu prea stia unde se afla... Pana la urma a reusit sa ajunga la refugiu pe jumatate lesinata... Povestea pe care ne-a descris-o este incredibila... Asa ca atentie, informati-va bine inainte de iesirea pe trasee! Revenind la tura noastra: a durat 11 ore si s-a terminat la frontala in soseaua dintre Agordo si Belluno, in apropiere de statia de autobuz La Pissa (unde am ajuns cu doua ore intarziere dupa ultimul autobuz). Voiam sa ajungem in acea seara in Belluno si am avut noroc la o ocazie! Multumim mult tanarului care a oprit si ne-a dus pana in Sedico de unde aveam tren! O atentionare: traseul, sus pe muntele Schiara, dupa ce se termina ferrata continua pe poteci si traversee cu grohotis pe pante abrupte carora nu li se vede capatul... de jos. Unele poteci sunt in coborare (uneori umede) si sunt echipate cu cabluri, altele nu sunt echipate...! Alte atentionari in materialele foto si video. Au urmat trei zile in care am vizitat zone foarte pitoresti langa Vittorio Veneto - pe poteci spre lacurile de langa Nogarolo - Lago Santa Maria si Lago di Lago si pe dealuri si coame spre Grotele Caglieron de langa Fregona. Inca o zi care merita sarbatorita am petrecut-o pe circuitul ce inconjoara Tre Cime di Lavaredo. Desi autobuzele dolomitice din zona au trecut la programul de iarna sunt inca autobuze (cu schimb au fost vreo trei la dus, trei la intors) cu care se poate ajunge langa Tre Cime, mai exact langa Ref. Auronzo. Ziua a fost o desfatare, sase ore admirand Dolomitii... 
Mai multe povesti in imagini. Va astetam cu noi in ture! Vizionare placuta si sa ne revedem cu bine!

photos.app.goo.gl/6o483T7iCr7yaeT88

photos.app.goo.gl/yADLeYkLcEjZdgT26

photos.app.goo.gl/apD67PDJPvYTDwXc6

photos.app.goo.gl/aDYBbdDPCxm3MeYp7

Prognoza pe weekend anunta ca vin ceva ploi, vineri era o zi buna, dupa multe alte zile frumoase in timpul saptaminii cind nu m-am putut mobiliza la altceva decit cite un drum cu bicla, asa ca vineri iata-ma 'la plesneala' la o excursie solo, sa fie 'de voie', fara stres, fara responsabilitati si presiune de grup... la... munte. Cochetasem cu ideea ca nu am mai fost de mult in valea Morarului, am ajuns la concluzia ca 'iarba nu-mi place' recent... si am zis sa ma verific cu ceva mai de... suflet. Concluzia nu este foarte vesela, chiar nu prea imi mai plac traseele 'obisnuite', clasice din Bucegi, sau am eu ceva, sau... au ele. Parca prea mult masochism de care nu mai vreau! ce s-a schimbat? nivelul meu de toleranta? Ca zarzavat si drumuri stricate au fost, dar acum parca totul este mai stricat cumva si pur si simplu vreau sa savurez si eu ceva din excursiile astea! Nu mai am stare sa fac poze sau nu gasesc subiecte, ba ma grabesc sa prind vreun tren sau... De data asta chiar mi-am propus sa fie de voie, si m-am straduit, dar parca tot nu imi iese. Cum a fost? Am plecat cu primul autobuz din magu, am prins in 3 minute un 96, ca vineri si-s mai dese... si am ajuns la timp sa aleg intre trenuri... am zis relache, asa ca am ales sa dormitez in 3021, la 'rasfat'... cica, sa nu astept juma de ora sa plec cu IR. Dormisem putin, vreo 4h cica - am mai dormitat/ motait pe tren, si am coborit in Busteni cu vreo ?? minute intirziere. La plimbare pe Valea Cerbului, am mers maximal pe linga drum, prin balarii, sperind sa nu ma ud chiar de tot prin bocanci. Apoi am intrat pe linga vale si am luat-o lipa-lipa spre Poiana Batrinilor. Apa nu era f mare la trecrea vailor, dar am reusit sa aleg o varianta in care cu un bocanc am intrat in apa. Dar e cald, mi-am zis, rezist si cu o soseta uda. La trecerea vaii au aparut 2 cu 2 catei, saltareti, ei nu s-au udat, m-au intrecut. Ne-am mai tot revazut ulterior, mai sus, incepind de la cabana Coltii Morarului pina la valea omonima (vara colti), pe care eu am intrat in explorare. Au mai fost 2 tineri pe care i-am gasit la cabana in pauza. Mergeau in creasta Morarului cica, dar mi-au facut impresia ca nu prea stiau care e miscarea. Aveau o coarda, energie, entuziasm. Apa abia picura, izvorul era prost decolmatat, nu am putut lua apa. Dar mai aveam 1l intreg in rucsac, deci eram OK.  Surpriza a fost valea Morarului. Singura varianta de acces acum incepe din vale, apoi prinde poteca stiuta dupa care... abia o mai gasseti prin zarzavat, in ciuda unor benzi de plastic ajutatoare. Valea era umeda, pe pietre, recunosc ca nu mi-a placut deloc si parca nici nu mai recunosteai unde esti, unde e 'poiana' - tinta mea. Parca mai scirbos decit a fost pe Pripon. Ceva zmeura, mincata poate de ursul care isi lasase urma in poteca. Foarte salbaticit. Parca am vazut unde era accesul spre Timbal, dar nu mai garantez nimic. Am mai mers o bucata,  pina la un grup de momii, unde zau daca am inteles care era ideea de continuare, au avut clar probleme si altii acolo, ca erau vreo 3 variante. Eram cam sub Timbal, stiam ca se trece cumva spre/prin padure, usor dreapta, ca apoi sa ajungi la treapta care coboara in fir si de acolo se merge pe fir. Nu am continuat de acolo, nici o varianta nu m-a atras, mai ales ca nu aveam de gind sa urc valea pina sus si nu aveam nici o atractie sa ma duc ca sa am de unde ma intoarce. Nu era frumos sau tentant. Nici de loc de pauza nu era, cam pe niciunde, din cauza balariilor, pietrelor cam mizgoase. Am preferat sa ma intorc la poteca marcata sa fac pauza de prinz ca era cam 12... De acolo nu stiam incotro sa o iau, pina la urma mi-am zis ca nu cobor pe unde am urcat, sa merg spre Poiana Costilei, nici una din variante nu ma atragea in mod special, plus ca mai fusesem in ultima vreme. Asa ca am zis hai spre Pichet si mai vad. Nu ma grabeam la niciun tren. Am fost in Pichet, la banca pe la 1 si 25. Am ales sa merg prin 'dosul' Capatinii Porcului spre Diham- La Cleste- Grecu- Azuga. MTBisti. Apoi ... am inceput sa simt presiunea timpului, care nu era, si tot m-am 'agitat' sa ajung, deci am bagat un ritm mai stresant ca sa prind 3030. Plus ca nu imi mai placea deloc traseul, pe caldura, desi la umbra padurii, coborirea pe muchia Grecului clar nu imi mai place deloc. Abia asteptam sa se termine. Asa ca la 15.45 eram jos, aproape de gara. Am stat totusi pina la Regiocalatori, am scos bocancii, am mincat... un pic cam devreme. Nu mai aveam chef sa astept 3030! In saua Grecului niste cetateni coseau balarii... si unul mi-a zis sa am grija la urs.(M-am uitat patrat la el  si am raspuns ca 'n-o veni el chiar acu'.)

photos.app.goo.gl/dKvE3zTQriJnKyok8