saptamina 15-21 mai 2023

Deschizatoare de pagina de Cronica in aceasta saptamina este Diana C, cu o excursie in muntii Baiului, la Narcise! ca doar e vremea lor...
photos.app.goo.gl/HcTGqhPmRo8EBYtHA
Grupul lor, venit cu IR a fost numeros, au urcat prin Valea Rea in Cumpatu si au coborit pe la Stina din Picior.

O parte a grupului lor l-am fotografiat si eu din vale, de la distanta. Noi, veniti cu R am fost ceva mai putini, o parte (4, cu Silvia, Mihaela si Gabi, revenita dupa multi ani in excursiile noastre) ne-am dus doar pina in fundul vaii si inapoi, altii (Gigi Geologul , Denisa) au continuat mai departe.
Duminica, tot excursie botanica a scris pe mine/noi - am fost cu Cornelia si Silvia in vizita la bujorii de la Vlad Tepes. Album 2 in 1:
photos.app.goo.gl/Cuqhjt7NkhMqMtwv8

Svetlana a fost intr-o excursie 'la tara', in Dolj:
photos.app.goo.gl/155iTjfXt9ExfBPL6

Biciclistii au fost si ei activi, cu mai multe excursii in aceasta saptamina, in care a (cam) venit... vara
marti: DnaGhica -M Crangasi- Lacul Morii- Sabareni- Gulia- Bftea- Mogosoaia- DnaGhica, 60km.
Joi: DnaGhica- Stefanesti- Afumati- Petrachioaia- Gagu- DnaGhica, 55km.
Simbata: DnaGhica-Pipera- Dumbraveni- Pad. Snagov- Moara Vlasiei- DnaGhica, 55km.
Duminica: Dna Ghica- Stefanesti- Gradistea -Maia- Gherghita- Moara Vlasiei - Dna Ghica, 110km.

... va urma ...

Reamintim că cele prezentate de noi în Cronica sînt de regulă activitități ale membrilor activi ai Clubului Alpin Floarea de Colt / foști membri/ și ale simpatizantilor noștri, majoritar cu participare și a altor colegi. Participarea la aceste ture este gratuită  și fiecare este responsabil pentru alegerea turei sau participării, dar dorim să ne cunoaștem înainte de a accepta noi membri în Clubul nostru.
Sîntem deschiși celor care vor să ni se alăture în ture, le primim contribuțiile la Cronică, chiar dacă nu fac parte din Club, fără însa a ne 'lăuda' cu ceva care nu ne aparține, contributorii fiind responsabili 100% de ceea ce trimit sau postează singuri la Cronică.

Dupa o idee rasarita cu ceva vreme in urma duminica a iesit o tura frumoasa impreuna cu cativa simpatizanti ai FloriideColt.
De data aceasta dupa o prima baie pe acest an la Telega am pornit catre Crucea Domnitorului si pentru prima data ne-am indreptat spre est trecand pe rand prin Alunis, Livadea si Varbilau. De aici trenul sosit din Slanic Prahova ne-a dus catre Ploiesti Vest unde am schimbat trenul pentru a ajunge in Bucuresti. Dupa o asteptare in Peris de vreo 45 de minute plecam spre Bucuresti si ajungem cu 65 min. intarziere (cfr-ul si-a cerut scuze si ne-a explicat ca firul electric era rupt in cinci locuri de la furtuna si se circula pe un singur fir).

Povestea de astazi in album:  photos.app.goo.gl/MLws2aqc2yx4ginZ9

Vremea instabilă de Mai ne îndeamnă să pornim devreme în drumeţie aşa că sâmbătă pe la 7:30 plecăm de la Piscu Negru. La poalele Făgăraşului primăvara e la apogeu. Pădurea e un mozaic de verde crud (foioase) şi verde închis (conifere) iar cântecul păsărilor umple aerul dimineţii. În mai puţin de o oră suntem mai sus de stâna Lespezi. În faţă se întinde, lung, piciorul pe care vom urca spre vârf. Căldarea de sub Lespezi-Podeanu este încă albă (dar discontinuu) iar pârâul învolburat se vede ici-colo sub poduri de zăpadă. Spre dreapta (est) se conturează frumos culmea Piscu Negru - Muşeteica - Buda - Arpaşu Mic. În spate, spre sud, cerul e destul de întunecat dincolo de pata de albastru a lacului Vidraru. La primele petice de zăpadă, în zona unde acum 5 ani rododendronul era în floare deşi doar o săptămână mai târziu ( photos.app.goo.gl/K29tFWvPtntr4qsU2 ), ne întâmpină acum o mare de brânduşe. Călcăm cu grijă printre ele şi continuăm să urcăm spre Acul Lespezi. Încă puţin şi ajungem deasupra căldării Călţunului; vis-a-vis se înalţă piramida vârfului Lăiţel. Mergem cu privirea spre est până departe către Viştea-Moldoveanu dar cu pasul în sus, direct peste stânca pe care poteca de vară o ocoleşte prin dreapta; acum toată faţa e plină cu zăpadă aşa că e mai sigur pe sus. Sub vârf zăpada devine continuă aşa că trecem la colţari şi piolet. Aici e încă iarnă. Ajungem pe vf. Lespezi după mai bine de 4 ore de urcuş. Cerul e în mare parte acoperit dar vizibilitatea e încă bună să vedem mai toată creasta spre vest. Se văd oameni si pe Negoiu. Călţunul e încă acoperit complet, distingem doar silueta lacului. Ceaţa şi vântul rece se apropie treptat dinspre nord şi est. Coborâm panta de zăpadă spre sud şi până ajungem la zona de stâncărie de pe creastă vin şi precipitaţiile prognozate. Fiind rece, e o măzăriche consistentă, mai bine decât ploaie. Ocolim prin dreapta un prim prag de piatră abrupt apoi continuăm pe sus când pe creastă când pe limbile de zăpadă dintre colţanii de piatră… la distanţă de micile cornişe care atârnă spre est. Până ajungem în şaua Lespezi norul pare că se linişteşte şi îşi vede de drum, spre vest. Se poate coborî pe vale, zăpada e discontinuă dar rămânem pe sus căci avem timp iar perspectiva asupra crestei principale merită un ocol până pe vf. Podeanu. Apare şi soarele la un moment dat iar norul de ploaie se mută în altă parte. Coborâm cum ne inspiră pe un picior cât mai uscat. În vale mai facem câteva poze cu brânduşe, trecem apa pe un pod consistent de zăpadă şi continuăm de-a coasta spre stână. Încetişor ajungem jos după aproape 10 ore.

photos.app.goo.gl/97QDhGRdkeeayiWu8


Track GPS online @ www.alltrails.com/explore/recording/2023...pezi-podeanu-274a10f Track-ul se poate folosi doar pe propria răspundere.

20.05.2023 - Sinaia-Valea Rea-Stina din picior-Poiana Tapului. Cei 6 din grupul celor 10 din tren, ne-am hotarit, la propunerea Dianei, pentru tura traditionala de Sf. Constantin si Elena , la narcise pe Valea Rea. Dar vremea rece de anul acesta a facut ca narcisele sa fie mai mult boboc dar peste o saptamina sau doua vor fi inflorite la apogeu. Nici caldaruse nu am gasit, nici macar boboc dar in schimb brindusele si viorelele inca au mai supravietuit pe linga petecele de zapada topite mai tirziu. La intrarea pe Valea Rea ne-am intersectat pe drumul forestier cu o salamandra care, putin deranjata de trecerea noastra, s-a retras catre marginea drumului. A fost o plimbare lejera dar la coborirea in Poiana Tapului iar nu am nimerit cararea care sa ne scoata cit mai aproape de gara caci ne-am dus prea inainte si am iesit destul de in stinga garii Poiana Tapului.
photos.app.goo.gl/exfBmUeu8e5d11Vw9

Duminică vremea se anunţă şi mai instabilă la prânz aşa că ne gândim la o drumeţie scurtă înainte de drumul spre casă. De la Conacul Ursului în amonte Transfăgărăşanul este teoretic închis dar se poate merge până imediat după cabana Capra. După avalanşele de-astă iarnă locurile arată dezolant în zona primelor copertine de pe şosea, cu pădurea culcată la pământ... Urcăm puţin pe valea Fundu Caprei să vedem cum arată zăpada, dacă putem să mergem ceva mai sus. În faţă, creasta Arpăşel-Vârtopel se întinde ca un zid de cetate. Sunt doar urme vechi de avalanşe... când şi când se mai aude câte-o piatră... urme de capre, marmote (da, pare că s-au trezit deşi nu e prea multă iarbă pe-aici) şi urs... aşa cum e normal să fie, aici noi suntem oaspeţi doar. Privind în dreapta spre Arpaşu Mic o rampă de iarbă urcă abrupt în căldarea de sub Spintecătura Buda. Câteva capre pasc liniştite şi urcă şi ele pe măsură ce ne apropiem. Sus în căldare pare că linia spre Arpaşu Mic la care ne-am uitat de multe ori poate fi urcată fără probleme... stânga, apoi dreapta până pe vârf. Ocolim limbile de zăpadă şi urcăm atent pe muchie până sus. Perspectiva asupra zonelor învecinate merită efortul. Porţiunea finală e destul de aeriană dar ajungem cu bine pe vârf după cca 2:30 ore (socotind din şosea). Crucea mare din şină de cale ferată e de mult căzută, imediat sub vârf. Moş Martin care urca spre Buda, vis-a-vis de noi, e deja jos în căldare, pe marginea lacului îngheţat, cu treburi doar de el ştiute. Nu zăbovim mult sus căci ceţurile se adună dinspre nord, mai devreme decât ieri. Deşi vara e uşor, să coborâm spre Nerlinger apoi pe poteca coperită de zăpadă spre Fereastra Zmeilor acum nu e o opţiune viabilă. Cel mai rapid e să ne lăsăm spre refugiu pe altă muchie pe care am urcat cu ceva ani în urmă ( goo.gl/photos/aJtGtskbSBKZ1wy18 ). Folosim de câteva ori coarda ca să coborâm mai repede; muchia e oricum ceva mai prietenoasă decât cea pe care am urcat. Traversăm apoi în dreapta în căldarea plină cu zăpadă dar cu pantă rezonabilă. Ajungem la refugiu pe o ploaie măruntă. Coborârea ne-a luat cca 1:15 ore. Ne adăpostim să ronţăim ceva dulce şi plecăm mai departe. Coborâm repede pe zăpadă şi în cca 30 minute suntem la maşină; dacă vremea ne-ar fi permis am fi stat mai mult pe sus dar măcar am ajuns unde ne-am propus.

photos.app.goo.gl/a8bKPrZYVzrKgSfG9


Atenţie: traseul include porţiuni cu expunere mare şi risc de accidentare.