saptamina 13-19 decembrie 2021

A venit iarna la munte si sfirsitul de saptamina a adus multe ninsori pe linge deja 'banalele' amenintari cu vint foarte puternic mai peste tot. Stratul de zapada este destul de redus in zona de subcarpati, dar de la Sinaia la nord creste tot mai mult, si a cam nins continuu, asa ca grupurile mici nu mai au mare spor la inaintare.
Desi s-a prognozat si ceva rupere a norilor, ca sa lase niste raze de soare sa ajunga si la sol, acest lucru nu s-a intimplat aproape deloc la Predeal sau s-a mai luminta un pic spre dupa-masa.
Din acest motiv, alegerea traseelor a fost destul de greu de facut, pentru ca ... sa recunoastem, 'masochismul' nostru are totusi niste limite
Au fost si destul de putini la tren, poate se pregatesc pentru sarbatori.

Primul raport a venit de la Iura:
S-au purtat negocieri intense in tren deoarece o decizie privind cel mai potrivit traseu in conditiile prognozei era greu de luat. Pana la urma am optat pentru o urcare din Azuga pe Ceausoaia cu intentia de a trece peste Cazacu si coborare inapoi in Azuga pe Sorica. Mai facusem ceva similar la inceput de martie cu un mare succes in privinta pozelor. Era si ultima ocazie cand se mai putea face acest traseu inainte sa fie blocat de zapada pana la primavara. Am inceput bine, un taxi ne-a dus in cateva minute la bariera spre pastravarie. Au urmat cei circa 4 km de drum pana la valea Ceausoaia și apoi circa 1.5 km pe vale pana la urcarea in creasta, indicata pe aplicatia View Ranger (nu si pe Muntii Nostri). Stratul de zapada nou depus, pulver de circa 30 cm pe vale si pe creasta nu ridica probleme la inaintare. In zona ultimului varf al crestei stratul de zapada a ajuns la nivelul genunchilor si a inceput sa sufle vantul. La coborarea spre stana Orjogoaia inaintam deja prin viscol in toata regula. Pauza a fost scurta deoarece orele erau inaintate si perspectiva continuarii incerta. In saua Cazacului vantul si-a atins maximul si vizibilitatea era de cel mult 10 metri astfel incat nu s-a mai pus problema sa urcam pe varf. Am incercat sa ocolim Cazacul pe drumul de la sud (Transbaiului) doar ca acesta era acoperit complet cu zapada si identificabil doar din aplicatie iar deasupra se lasau din creasta niste cornise amenintatoare. Am renuntat in scurt timp si ne-am intors in sa la poarta vanturilor de unde am inceput coborarea pe ramura nordica a drumului care, dupa cum am aflat, duce in valea Ceausoaia. La limita padurii am iesit din ceata si vantul s-a linistit astfel incat nu am avut decat sa spargem zapada circa 4 km pana la propriile noastre urme si de acolo la drumul de pe valea Azugii. Pe vale desigur ca nu mai era drum, s-a mers pe langa firul apei. Ultima ora s-a folosit frontala. Tura s-a incheiat cu succes cum a si inceput, un taxi ne-a luat si ne-a dus la gara la timp cat sa prindem ultimul Regiotrans. S-a fluierat intens pe traseu prin padure dar nu am intalnit nici urs, nici urme, doar zapada neinceputa. Ce ursu-i prost sa umble pe vremea asta? Numai Floarea de Colt o face (-: In concluzie, o tura de munte adevarata de iarna, muncita (8 ore si 20 minute mers efectiv/ 19,5 km), cu o echipa sudata, echipament potrivit si decizii corecte in momentele dificile. Pozele, atatea cate s-au putut face le puteti vedea aici:
photos.app.goo.gl/QGqpPWQtmJxo2xbt8

Loredana este al doilea raportor din aceeasi tura:
Foarte putine optiuni de ture sambata, poate si fiindca prognoza meteo nu era una grozava (se anunta vant puternic prin Bucegi) iar zapada proaspat ninsa, din belsug, facea inaccesibile trasee pana nu demult facile.
Eu am optat, finalmente, sa ma alatur lui Moniq, Marius si Iura intr-o tura pe Ceausoaia unde ne asteptam (asa zis-au site-urile meteo) ca vantul sa bata mai bland decat pe platoul Bucegilor....
Am coborat in Azuga pe zapada abia ninsa, sub un cer gravid de nori care lepada intr-una fulgi marunti. Am luat din gara un taxi pana la Pastravarie (mai departe de pastravarie cica nu le dau jandarmii voie sa mearga) si de acolo am luat-o la vale pe drumul forestier de unde, la indicatorul de Valea Frumoasa (acces interzis blabla) am pornit pe firul apei.
Evident, singurele urme de pasi erau ale noastre, in spate. Zapada era insa buna la mers, apa - atat de limpede si cristalina cum rar vezi- s-a putut trece usor si am mers fara probleme pana in punctul unde am luat-o in sus, pieptis, spre culme.

Zapada mare si panta destul de abrupta au facut urcsul destul de solicitant. A meritat insa efortul caci, pe culme, am intrat intr-o padure tanara de fagi feerica. Copaceii desi si drepti erau impodobiti cu zapada, padurea fiind parca una a unor copii de zane. Greu de descis in cuvinte cat de splendid era peisajul.
Splendid a fost si cand am iesit in golul alpin insa acolo frumusetea a inceput sa muste. Pe masura ce inaintam vantul se intetea iar zapada era pe alocuri foarte mare, trecand de genunchi. Vizibilitatea, redusa si ea.
Cand am ajuns la stana deja vantul batea aprig. Inauntru insa, adapost si bine, cat sa mancam cat de cat linistit un sandvis si sa bem un ceai. Dupa o scurta pauza am pornit la vale cu gandul sau urcam pe Cazacu. Nicio sansa. Vantul batea atat de rau incat pe prima culme aproape ca te lua pe sus. M-am infipt bine in bete si picioare si tot simteam ca ma zboara.
Am luat-o asadar pe curba de nivel, dupa ce am trecut nameti pana la sold mergand in patru labe (ma rog, n-avem labe, dar asta-i ideea). Am facut cale intoarsa de sub primul traverseu caci deasupra noastra tronau, in vantul crunt, niste cornise uriase care puteau oricand s-o ia la vale, cu noi cu tot.
Am cautat orbecaind poteca (transbaiului cred), abia mergand prin vantul care sufla zapada inghetata in fata. Eu una nu puteam tine ochii deschisi, abia mijeam un ochi pana ce nu l-a mai putut deschide nici pe ala de durere. Am mers cu ochii inchisi chinuindu-ma sa intredeschid unul dintre ei macar din cand in cand sa ma asigur ca baietii sunt inca in fata si merg pe urma lor.
Cand am ajuns intr-un loc unde vantul nu mai batea chiar atat de aprig, am decis sa o luam la vale in jos, spre padure, pe valea Ceausoaiei. Hartile de pe telefonul lui Iura ne indicau o poteca acolo.
Poteca n-am gasit ca totul era acoperit de zapada, am gasit in schimb drumul printre copaci neclintiti. Parca era o alta lume... din nou totul alb si frumos, vantul nu sufla deloc. Mi-am curatat crusta de gheata de pe sprancene si am luat-o la vale prin zapada mirifica si brazi inalti si frumosi.

Am ajuns pe intunericitelea la drumul forestier unde am constatat ca am pierdut regioul de 5.30 si cat o fi fost, caci deja ceasul era sase fara zece. Cand ne-am apropiat insa de centru am prins un taxi si am luat regiotransul de 18.34 si-am ajuns cu bine in Bucuresti, dupa o tura pe cinste.
Fotografiile mele suprind doar prima jumatate de traseu. A fost atat de frig si vant ca telefonul meu a sucombat. Pur si simplu s-a facut negru si refuzat sa mai faca ceva. Si-a revenit abia cand am reintrat in padure unde mai avea 2% baterie. ?
si linkul photos.app.goo.gl/LMqPDBnPkdxGmCp17

Nu am nici eu mare lucru cu care sa ma laud, nu prea imi mai place 'munca' , asa ca lipsa de inspiratie si 'lenea' au avut ca rezultat albumul modest si fara evenimente: Frontul Plugarilor pe Galma Predealului... in doua editii succesive -explorari forestiere. Simbata am mers cu Silvia, dar cum am prins un tren 'nou' care de nebun ajunge prea devreme in Bucuresti (desi era intirziat, a ajuns deja la 15.30), m-am gindit ca mai incerc o scurta plimbare si duminica, ca poate e mai bine. Alte haine, alti bocanci... dar vremea arata exact la indigo, asa ca am ajusn vrind-nevrind tot la Predeal. Aici m-au pacalit cei din grupul lui Mitica- nu si-au respectat 'promisiunea' initiala de a merge pe Galma Predealului, ca au virat-o spre Fitifoiu... sperasem si eu ca voi merge pe urmele lor pe poteca BA, asa ca ma voi incumeta sa merg eu la facut poteca pe al doilea forestier din Galma pe care il 'aveam de explorat'... Nu mi-a suris ideea sa merg spre Susai sau Girbova, am zis sa fac ceva mai cuminte si asta a fost. Probabil este o plimbare usoara pentru vremuri ca astea, cu zi scurta si energie mai limitata, sa faci combinatia celor 2 forestiere, intr-o zi mai 'de lene'. Iar drumul forestier Joita (de simbata) este o varianta mai placuta de revenire la gara, dupa o coborire pe Leuca- mai lunga putin, dar mai buna ca sa eviti mersul pe DN in gaze de esapament. In functie de timp si chef se poate cobori fie la piata, fie chiar si mai aproape de gara, pe str Caprioarei, de linga BRD (si mai lung).
photos.app.goo.gl/SjiztdkSRvhSshGW9

Radu A a fost... tot prin padure, tot prin zapada si vint
... cu amica mea, Tina, pe Sorica. Nu am urcat mai sus caci era vant si ceata de nu se vedea nimic:
kermit.go.ro/Sorica18Dec22.tar
kermit.go.ro/radu/Sorica18Dec22/index.htm
A fost frumos asa ca plimbare in padure.

Mihai R a fost duminica pe munte:
Gata, iarna a intrat în drepturi și peisajele de poveste s-au succedat duminică în drumeția nostră. Am plecat din Predeal... în sus pe Fitifoi, trecem și pe lângă Cab. Steaua și luăm o pauză ”La Clește” (sau Șaua Baiului). Continuăm spre Vf. Grecu și coborâm în Bușteni pe Coama Lungă.
O tură cu oameni iubitori de drumeție și cu locuri materializate parcă din cărțile cu basme ne-au îmbogățit sufletele...

photos.app.goo.gl/RTuGy54TUwZEkm8MA

Misu D ne-a trimis si el 2 excursii:
Vineri la Ref. Florei și Duminică prin Brașov și Poiana Brașov 17,19-12-2021
photos.app.goo.gl/hEoS1P9nuCbqvyfd8

Si tot duminica a fost si Svetlana:
Sinaia Bușteni prin Poiana Regală și Urlătoarea
photos.app.goo.gl/P9kR3e31YBkNqnkE8

... va urma ...

Duminica 19.12.2021-Sinaia-Vulparie-Poiana Tapului-Urlatoare-Busteni. Zi de iarna cu zapada putina si soare la plecare, in Sinaia. De la Urlatoare catre Busteni, poteca era batuta rau si trebuia sa mergi cu grija sa nu patinezi . Sarbatori fericite si un Craciun imbelsugat cu sanatate !
photos.app.goo.gl/Tugyy33LQ68qXjAKA

În completarea celor deja menţionate mai sus de colegi... şi cam aceleaşi imagini, cu mici variaţii Fără prea multe opţiuni pe valea Prahovei din motive de zăpadă, vânt şi ceaţă, Moniq, Loredana, Iura şi Marius ne hotărâm să coborâm la Azuga. A nins şi-n oraş, poate mai bine de 20 cm, aşa că mai sus sigur va fi zăpadă mare. Mergem în amonte pe valea Azugii, cca 2.5 km mai departe de păstrăvărie, până la intersecţia cu vechiul drum pe valea Ceauşoaia. Din fericire podul există încă altfel nu prea ai cum să treci apa. Totul e alb, e linişte (dar mai fluierăm noi să-l atenţionăm pe Moş Martin), din când în când fulguie uşor iar cerul e bine acoperit. Când pe-un mal când pe celălalt, ajungem în punctul în care ştim că putem urca în stânga spre muchia Ceauşoaia. E pieptiş, zăpadă destulă iar copacii îngheţaţi troznesc misterios când îi leagănă vântul. Continuăm pe culme, încă la adăpostul pădurii şi ieşim în cele din urmă în poiana lungă care ne conduce mai departe. Din păcate vizibilitatea e redusă şi soarele pare că a pierdut bătălia cu norii de deasupra. Vedem ceva din culmile învecinate ale Neamţului dar spre valea Prahovei totul e în ceaţă. La stână ne adăpostim pentru o gustare şi ceai cald din termos. Între timp vântul din glumeţ a devenit foarte serios, norul s-a lăsat tot mai jos şi ne chinuim să traversăm nişte nămeţi ca să ieşim în drumul (abia vizibil) ce continuă de-a coasta pe sub vârful Ceauşoaia. Sus, în şa, încercăm să ne decidem... mai departe, spre Cazacu, având vizibilitate extrem de redusă şi vânt puternic, nu pare o idee bună... spre şaua Cazacu, ocolind prin stânga, poteca (cruce roşie) e complet acoperită şi mici cornişe atârnă peste tot din culme... prin dreapta, deşi mai expus la vânt, drumul continuă spre stâna dintre Cazacu şi Ceauşoaia şi e mai vizibil. Continuăm mai mult cu ochii închişi şi lăcrimând din cauza vântului şi zăpezii dar, coborând, rafalele se mai domolesc. Ne cam luptăm cu zăpada şi, la primul fir de apă întâlnit, ne hotărâm să ne lăsăm în vale (Ceauşoaia). Pădurea e aproape şi scăpăm de vânt iar zăpada ne ajută să coborâm. Nimerim chiar drumul bun (o biată linie punctată pe hartă) şi prin culoarul lat flancat de brazii plini de zăpadă ajungem cu bine în vale. Continuăm pe lângă apă, poate ceva mai mult de 1 km şi ajungem în punctul unde-am început să urcăm dimineaţă. Înapoi pe urmele noastre şi suntem în valea Azugii (aprox) pe lumină. Mai e mult până-n gară dar suntem ca acasă

photos.app.goo.gl/hkcLVfWBxYu3uVHA8

La initiativa Irinei, am facut o frumoasa excursie de descoperire a zonei Chiojdu, cu tinta in principal trovantii, amintiti si in rapoartele de saptamna de dinaintea acesteia, dar 'bifand' si alte obiective interesante din zona (mentionate la zona de info, in album).

photos.app.goo.gl/cy8VGnJ5owKr3h8R9