saptamina 6-12 decembrie 2021

Joi, un grup de colegi, si devine deja obicei! au fost intr-o excursie la Trovantii de la Chiojdu, pe urmele inaintasilor Mihai si Claudia.
Raporteaza Artemiza:
La invitatia unei bune prietene Gabi A. am participat alaturi de inca sapte montaniarzi si simpatizanti ai Clubului Alpin Floarea de Colt Bucuresti la o drumetie spre trovantii din com. Chiojdu jud. Buzau, amplasata intr-o depresiune culoar intre ambele maluri ale raului Basca Chiojdului . A fost ceata, dar am reusit sa vedem trovantii si chiar sa constatam ca nu pot atinge frumusetea - spectacolul - microrelief al trovantilor din Bozioru , nu departe de Ulmet !
photos.app.goo.gl/fBU5miFJepnNZ7Uh9

si Ion H, care, dupa stiinta mea, a fost 'capul rautatilor' la documentare, probabil nu singur!
photos.app.goo.gl/7odHsHs1btDRpXHW6

Excursia de simbata, de la Predeal, la izvoarele ... Prahovei si Timisului, cu Silvia si Mihai, echipa noastra clasica
Este greu sa alegi o tura care sa nu fie nici prea plictisitoare, nu prea lunga, vremea asa si asa, ziua scurta- asta nu e o perioada in care sa imi fac curaj la prea multe, dar trece si vremea asta a zilelor scurte si va fi timp si pentru altele... asa ca pe tren am zis ce ar fi sa facem una de cercetasi, ca pe vremuri -cu destul de multi ani in urma, am fost de citeva ori pe un forestier putin stiut de altii- pe valea Joitei. Asa ca am pornit pe str Caprioarei(asta tinusem minte) si ma intrebam cum vom urca in drumul forestier, ca ultima data cind fusesem pe acolo erau ceva santiere si nu se mai putea merge asa cum invatasem noi drumul. Am recunoscut si nu prea, am urcat pe drumul forestier si stiam ca trebuie sa luam o ramura perpendiculara intr-o curba... eh, am gasit ceva cam diferit decit in amintirile mele, dar GPSul zicea ca pe acolo ar fi. Nu a fost acolo, zic eu acum, cu aproape si paralel cu ce ar fi trebuit, dar am avansat pe un fel de veche poteca parasita, care s-a terminat intr-un fir de vale dar parea ca putem urca pe muchia cealalta paralela pe care am mers destul de bine spre zona in care am vrut de fapt sa ajungem... Acum cred ca inca si atunci eram prea la dreapta de unde ar fi fost ramura de forestier dorita, dar nu foarte mult, si am ajuns in punctul unde am estimat eu ca trebuie sa urcam o panta mai usoara spre drumul Fitifoiului. Cu un pic de cautare am nimerit un drum bun exact unde l-am vrut si dupa ceva vreme, nu multa, am intrat pe marcajul CA, pe care am facut stinga. OK o vreme dar apoi a aparut o urma de exploatare forestiera cu santurile si noroaiele aferente care ne-au indispus pentru o vreme, aproape pina la locul unde urma sa coborim spre 3 Brazi. Dar... am scapat in cele din urma, am taiat un pic pe traversare spre un marcaj de coborire si am urmat cit am putut panta spre sosea... avind si pe acolo o bucata stricata de TAF, dar destul de mult a fost OK si cu zapada. Pe sosea spre 3 Brazi am putut admira muntii inzapeziti la distanta, asa ca a fost frumos si am trecut mai usor peste 'aerul curat' datorat unui trafic destul de important. Abia asteptam sa facem la dreata spre Poiana Secuilor, dar pe acel drum era ceva ghetus si mi s-a parut mult prea lung fata de ce tineam minte... ) Am mai mers pe o muchie pe alaturi de drum si pina la urma mi-am amintit de o coborire pe undeva prin zona cu multi ani in urma in echipele 'batrinilor cunoscatori' de atunci (Cornel Buceag, nea Munteanu...mai era si Paul Schneider si dna Vali, cu care am facut multe ture in zone interesante despre care nu stiam nimic si din care imi amintesc cite un pic, pe ici pe colo)... asa ca, iar folosind GPSul si harta, am intrat pe o zona care bne anuntase ca era 'parchet in exploatare', dar parea ca nu e mult de coborit pina in valea pe care era acel forestier de care stiam ca duce direct la Cotul Donului. Am zis daca vedem un drum la dreapta pe directia aia... hai sa ne bagam. La inceput a fost relativ OK, apoi mai putin, apoi am coborit pe un fir de vale ca ne saturasem de urmele de TAF care deveneau tot mai 'promitatoare'. Eh, a fost o bucata unde am laes si noi ce am putut, dar am ajuns sa mergem dupa un timp de-a lungul firului apei, mai trecind de pe o parte pe alta, pe pietre, cu apa... apoi s-a mai largit, a devenit mai bine, un fel de poteca... si ne-am 'trezit' in curtea unei cabane, probabil pastravarie ca idee, unde nu era insa nimeni, doar citiva ciini si am dat de o poarta care era din fericire deschisa si evident scria ca nu ai voie sa treci... doar ca noi venisem de sus, adica invers. Un ciine s-a luat dupa noi si ne-a condus pina la Predeal. Dincolo d epoarta drumul era deja drum si nu prea au mai fost probleme de balti/noroaie deosebite si in curind eram la Cotul Donului. Mai urma urcarea pe la Saulescu, de care eu nu am o parere prea grozava si cum aici era mai mult noroi decit urme de zapada, nu ne-a 'dezamagit' prin zone de noroaie adinci si urme de tractor. Au fost din fericire si portiuni mai bune. Pina la urma, cu ceva efort si oftat am ajuns sus la drum- mai la dreapta de ce tineam eu minte, dar nu m-am mirat f tare. Eu merg rar la Predeal si unele dintre aceste trasee ultracunoscute le parcurg poate o data la citiva ani si numai iarna cind nu am altceva 'deschis' in fata.
Am ajuns la gara cu destul timp inainte de tren ca sa intram inauntru ca totusi afara incepea sa fie cam frigulet, si am avut noroc ca era destul de pustiu pe acolo. Cind am iesit pe peron deja era un vint mai rece, am urcat in tren si in gara Busteni am remarcat ca ploua pe geamurile noastre... si cam asa ne-a tinut pina acasa. Dar nu a fost rau ca la ora 7 eram deja acasa directia o baie calda!
photos.app.goo.gl/ShC4HHewq9eqbgQZ8

Svetlana a ales Clabucetul Taurului:
O zi neașteptat de frumoasă, și un traseu la fel. Din păcate nu am imortalizat un eveniment foarte important ziua lui Hari și a Isei. La Mulți Ani fetelor, și mulțumim pentru tratație.
photos.app.goo.gl/iBx5riS4Nzbca8Nz6

Si Artemiza a fost in Clabucetul Taurului:
De mult timp n-am vazut asa multi montaniarzi in trenurile R. si IR spre Valea Prahovei !Am plecat cu IR ( avantaj o ora de dormit mai mult ! ) , si din cele doua propuneri : Piatra Mare si Clabucetul Taurului , am ales cea de-a doua cu un grup mare de( 17 ) in directia Clabucet -Plecare -Cab. Garbova - Varful Clabucetul Taurului ( 1520 m. alt. ) - coborare prin Drumul Tunului - Azuga .Cei mai multi au urcat partia pana sus la fosta cab. Clabucet- Plecare , iar eu cu o echipa de cinci de la jumatatea partiei am deviat in dreapta prin padurea linistita pana la cab. Garbova ( unii avand timp pentru un ceai cald ) . In scurt timp ne-am reintalnit cu grupul mare ,am urcat impreuna pana in Vf. Clabucetul Taurului pe o zapada dorita de noi , vreme frumoasa cu soare , iar sus am avut frumoasa surpriza ca cele doua gemene Hari si Isa sa-si sarbatoreasca ziua de nastere . Ne-au servit cu icre ( facute de casa ), alte preparate din peste , prajituri , iar la final noi toti le-am cantat fetelor un calduros ,,La multi ani fericiti ! "Am coborat cu toti in Azuga - zona centrala - gara .
photos.app.goo.gl/U9xGRzyX4fSgZAgP6

Un grup maricel a fost (tot) simbata pe Clabucetul Azugii, si altul in Piatra Mare.

Vali C ne-a trimis un raport din tura de Piatra Mare:
Spre deosebire de previziunile apocaliptice ale vremii de sfarsit de saptamana in Piatra Mare a fost frumos si chiar a rasarit soarele.
Vant practic nu a fost deloc in afara de creasta unde batea in rafale de 30-40 km/h.mai jos insa nu se simtea aproape de loc.
Am coborat la Dambu Morii 7 insi , am urcat pe Familiar trecand pe langa 7 scari pana la pestera unde sunt tresee de catarare unde am pierdut pe 3 dintre noi ramasi la un perete de stanca.Restul de 4 am urcat pana la cabana Piatra Mare
Cum spuneam, vant deloc jos ceva adieri mai sus , iar cand am ajuns cam la 20-30 minute de cabana batea destul de tare.
Am facut un mic popas la cabana pentru un ceai si un salam cu biscuiti pe care eu l-am cedat magarilor de la cabana care se inghesuiau in mine ca niste catei ca sa mai capete. Am urcat apoi in creasta , am evitat varful Piatra Mare din lipsa de timp si am coborat pe Tamina.
Senzatia zilei a fost un urs cu care ne-am intalnit la aproape 100 de metri mai jos de cabana vanatoreasca (acolo unde poteca se intersecteaza cu drumul forestier).
Mancam in drum cand Loredana a vazut un urs adult care venea agale pe drum catre noi. Desi ne vedea a continuat sa vina catre noi pana am inceput sa fluieram cand, alene , a coborat in rapa cam la 50 m de noi. O frumusete de urs, pacat ca nu am apucat sa facem poze.
Zapada mica pana in 10 cm, porțiuni din drum cu soare si ceva urme de ursi din care aveti si in foto din link-ul de mai jos

drive.google.com/file/d/18kwQVRBKt7ohg2h...1md/view?usp=sharing
Am luat trenul de 5 din Timis.

... va urma ...

Joi 09.12.2021- Bucuresti-Trovantii de Chiojdu-Bucuresti .Conform prognozei, am tot sperat sa se ridice ceata pe la ora 12 dar din pacate, nu a fost sa fie...Pe drum cu masinile, am putut sa admiram peisaje pitoresti cu dealuri dar in zona trovantilor s-a vazut numai prin apropiere. La intoarcere s-a cam dezmortit noroiul si au trebuit spalate incaltarile in apa Bîscăi.

photos.app.goo.gl/RLiiywKMxSVLa7T26