Aceasta saptamina este sub semnul... rododendronului- a fost o mare descindere in
Ciucas, organizata de
Artemiza, si nu numai. Dar si
Bucegii sint 'rosii'/roz, asa ca si acolo au fost amatori de admirat frumoasele tufe de sezon.
Primul raport vine de la
Liana P:
26 iunie 2021. Prin Ciucas la vanatoare de rododendron.
Anul acesta, cu Miza organizator neobosit, plecam in Ciucas, in cautarea rododendronului inflorit. Un grup de cca 40, impartit in doua microbuze, atacam Ciucasul in diverse variante: Culmea Zaganul, Muntele Rosu, Culmea Bratocea cu Vf. Ciucas.
Aleg aceasta din urma varianta (premiera pt mine Vf. Ciucas). Traseul pe scurt :
BR - Pasul Bratocea - Culmea Bratocea - Saua Tigailor - Vf. Ciucas - Cabana Ciucas - BG - Cabana Muntele Rosu - Cheia - Muzeul Flori de mina (Cheia) - Manastirea Cheia
Albumul aici:
photos.app.goo.gl/aNfh9i166AGFb4rE7
Urmeaza organizatoarea,
Artemiza:
Asa cum a fost planificata excursia din 26 iunie 2021 cu montaniarzii Clubului Alpin Floarea de Colt Bucuresti ( in total 40 ) , s-a realizat cu doua microbuze plecand din Bucuresti spre statiunea Cheia . S-au format trei echipe una in Pasul Bratocea ( 1263 m. alt . ) , doua in Culmea Zaganului in sensuri opuse . Toti am putut admira formele bizare , conglomeratele , abrupturile ametitoare , multe flori , printre care rhododendron si bijuteria Zaganului : floarea de colt . Asa dupa cum arata prognoza , in jurul orei 15,00 a plouat putin , cu tunete indepartate . Am revenit cu bine la cele doua microbuze , care ne-au adus la destinatie . Va invit sa vizualizati albumul meu intr-un circuit de 17 km .
photos.app.goo.gl/9BwzhmUgb9UMSwww8
Iura ne delecteaza iarasi cu fotografii foarte frumoase in raportul sau:
Sambata, am avut sansa unei tura reusite in Ciucas in pofida unei prognoze total ostile. Solutia Artemizei cu doua microbuze in loc de un autocar mare s-a dvedit a fi perfecta in contextul acestei excursii incat s-a putut separa grupul de Bratocea de cel de Zaganul, cei din urma fiind debarcati direct la Muntele Rosu, ceea ce a redus timpul de urcare si implicat riscul de ploaite pe creasta. Eu am optat pentu varianta Muntele Rosu - Gropsoare - Zaganul unde nu mai fusesem de ceva timp. Am gasit rododendronul inflorit, in principal pe pantele spre valea Paraului Alb si flori de colt in zona varfului Zaganu. Am parcurs creasta dintr-o bucata urmarind cu atentie norii incepusera sa prinda culori inchise deasupra Bucegilor, la noi fiind senin. O pauza mai consistenta am facut dupa trecerea lanturilor, cocotati pe varful de deasupra Paraului Sterp. Ploaia a venit repede, dupa ce trecusem de stana insa a fost usoara iar tunetele indepartate. Sunt sleauri de la exploatare pe drumul de la stana insa marcajul este foarte bun si usor de urmarit. Pozele:
photos.app.goo.gl/BuL1DvqDg9niEpgA6
Si
Alice ne-a trimis un calup de amintiri:
Plecat-am noi, cei de la Floare de Colt, in doua microbuze, iar la Cheia ne-am desparti alegand mai multe trasee, unii au facut circuit Bratocea-Vf. Ciucas- Culmea Chirusca- Vf. Gropsoarele, Culmea Zaganu-Cheia, altii Muntele Rosu-Vf. Gropsoarele-Culmea Zaganu, altii Muntele Rosu-Culmea Suvitelor-Culmea Chirusca-Cab Ciucas si inapoi la Muntele Rosu, altii doar Muntele Rosu- Cab Ciucas-Vf. Ciucas. In ciuda prognozei am avut vreme buna aproape toata ziua, ne-a plouat un pic cand ne intorceam de la Cab Ciucas la Muntele Rosu, dar cand am ajuns acolo s-a ivit iar soarele printre nori.
aliceghermanblog.blogspot.com/2021/06/in...-la-rododendron.html
Raportul
Loredanei a sosit si el:
Zeci de persoane s-au revarsat, sambata, din cele doua microbuze inchiriate de Artemiza pentru a ne duce in Ciucas. Cam jumatate din ocupantii celor doua autocare au coborat - inclusiv eu, la Muntele Rosu -, restul au mers ceva mai departe pentru Bratocea si Zaganu.
Micul grup din care am facut parte eu, Iura, Rodica, Johny si Alex din Ploiesti am optat, la initiativa lui Iura, pentru Gropsoarele, Zaganu. Ideea era sa nu ne prinda ploaia cu tunete si fulgere anuntata de meterologi pe creasta sau, si mai rau, pe undeva pe lanturi.
Am luat traseul la pas rapid, pentru a depasi un urias grup aflat in fata noastra, astfle incat sa nu ne taram ca melcii pe traseu. Prima panta combinata cu zapuseala au cam scos untul din mine, dar apoi a fost lejer. Mai ales ca verdele incredibil al muntelui si marea de flori, peisajele frumoase faceau sa merite fiecare pas.
Am urcat pe cer variabil, cand soare, cand nori, ceea ce a facut sa fie mai lejer urcusul pana pe Gropsoarele, unde speram sa dam de o mare de rododendron inflorit. N-a fost chiar o mare, doar pe cateva pante tufele izbucnisera in floare, dar acolo unde inflorirea se produsese, a fost deosebit de frumos.
Ajunsi in creasta ne-am luat o pauza lunga, in speranta ca ne ajunge din urma si restul grupului mare, ceea ce nu s-a intamplat. Am luat-o asadar din loc dupa ce ne-am bucurat de soarele care de acum stralucea din plin, de vederea superba spre varful Ciucas si de adierea vantului care mai racorea putin vazduhul.
In pas de plimbare ne-am indreptat spre creasta Zaganului, pe care am facut-o pe un soare arzator. Drumul a fost o bucurie, presarat cu irisi, bulbuci, tot soiul de floricele galbene si da, si cu flori de colt. Aerul mirosea a floare, a polen de jneapan si-a parfum de rododendron, greu de descris in cuvinte mireasma. Totul era ca un basm frumos, cerul, drumul, mirosul.
Inainte de lanturi am mai luat o pauza lunga, de masa si apoi am trecut si de portiunea unde nu voiam sa ne prinda furtuna. Dupa lanturi am urcat, balaurind un pic in afara marcatului, pe o culme inalta unde ne-am desfatat cu o vedere panoramica deosebita. Si cu un buchet de flori de colt ce ne zambea, abia deschis, la poala unei stanci.
Apoi, cum se apropia ora furtunii profetite de meteorologi, am luat-o la vale. Desi asupa noastra cerul era albastru si soarele ardea, in zare, in dreapta, spre Baiului, vazduhul devenise vinetiu, incarcat cu ploaie.
Care ploaie ne-a ajuns exact cand am intrat in padure. Cateva minute mai tarziu a fost nevoie si de pelerine. Tunetele bubuiau fioros si vazduhul se lumina, cand si cand de la fulgere. Erau insa departe si nu ne-au afectat cu nimic.
Prin padure drumul destul de noroios nu atat de la ploaia proaspata cat de la cum fusese mursecat pamantul de tractoare. S-a mers totusi fara peripetii si se putea ocoli, cat de cat noroiul acolo unde era foarte adanc.
Cam am ajuns in Cheia, ploia s-a oprit la fel de brusc cum incepuse. Soarele a inceput sa lumineze arzator si totul stralucea curat, a frumusete.
Ne-am mai plimbat o jumatate de ora prin statiune si apoi ne-am indreptat spre manastire, unde am asteptat cuminti pana cand s-a facut ora de plecare spre Bucuresti.
O drumetie deosebit de frumoasa.
photos.app.goo.gl/9vxRyAKnMDyQycZb8
Si de la
Diana:
flic.kr/s/aHsmW67SKm
Pentru cei interesati, mai avem de la
Liana P si ceva extra:
Muzeul Flori de mina - Cheia
O expozitie cu totul deosebita. Dupa bucuria ochilor si a sufletului cu florile si stancariile Ciucasului ziua este incununata de frumusetile ascunse ale pamantului pe care calcam. Pentru mine a fost insa doar o avanpremiera. Intre prima si ultima poza sunt 12 minute, deci toata vizita a fost de cca. 15 min. (asa ca am circumstante atenuante pt calitatea pozelor). Am avut 40 min sa vad muzeul, sa ajung la manastire, sa multumesc pentru ziua frumoasa, sa las un pomelnic si sa prind microbuzul. Dupa cum vedeti pe harta mai avem si Muzeul de antropologie, iar pe Teleajen, amonte de drumul de la cab. Muntele Rosu exista si cheile Cheitei. Deci : La buna revenire!
photos.app.goo.gl/hMxSR5SdWZ9qAerQA
Mihai R are o alta abordare a
Ciucasului: Salv. Babarunca - P. Teslei - Șaua Tigăilor - Vf. Ciucaș - Tigăi - Cheile Babaruncăi - Salv. Babarunca 27.06.2021
Vremea pare mai bună duminică în Ciucaș așa că mergem duminică. Vrem să vedem o nouă față a Ciucașului! Urcăm pe V. Teslei de lângă Salvamont pe BR și CR. Mai sus ajungem într-una dintre cele mai mari și mai frumoase poieni pe care le-am întâlnit: Poiana Teslei. Se văd frumos și crestele de aici. Facem o pauză lângă Ș. Tigăilor și urcăm spre vârf. Mai sus urcăm pe culmea din stânga vârfului. Nu apuc să termin sandwich-ul că apar nori de ploaie. Ne grăbim spre vârf... Nu stăm nici 10 min. pe vârf, deja fulgeră. Coborâm spre Cab. Ciucaș până la intrarea spre Tigăile Mari cu tunetele în spate. Pe sub Tigăile Mari se oprește ploaia și norii se împrăștie. Tufele roz de rodo parcă strălucesc proaspete după ploaie. Coborâm spre Cheile Babaruncăi pe un traseu (TR) cu o vegetație luxuriantă. Sunt și multe urme proaspete de Moș Martin. Totul este ud dar plin de viață...
Am văzut o nouă față a Ciucașului și ne-a plăcut!
photos.app.goo.gl/L7tYCmyRqabaojnZ7
De la
Ileana am primit o drumetie de simbata:
Va trimit drumetia noastra de ieri, 26.06.2021, Posada - Refugiul Florei si retur.
Pe sub DN pe Florei si la piscina spre Posada(26.06.2021)
www.youtube.com/watch?v=gerY_NjsT0s
Marian C ne-a transmis albumul
2021.06.26, V.Albă, Brâul dintre Jepi:
Durată cca. 11 ore (Căminul Alpin, Valea Albă, platou, Brâna dintre Jepi, Valea Jepii Mari). Valea Albă acoperită cu zăpadă, sunt necesari colţari şi piolet, săritoarea Cârnului parţial acoperită (mixt) a fost abordată pe partea dreaptă. În partea superioară către ieşirea în platou începând de pe la 2.250 m.alt., zăpada era topită. A fost grindină mică cca. 30 min., apoi soare. Din platou am coborât pe Brâna dintre Jepi, pe la baza peretelui stâncos, pe curbă de nivel şi apoi am întâlnit pe la 1.800 m.alt. marcajul TA (poteca Schiel).
photos.app.goo.gl/ZWjx7LsvenY2eQY16
Si de la
Emil:
tura de la rododendroni, de pe 27 iunie.
A fost cea mai frumoasă tură din ultimii ani, atât ca atmosferă cât ca și peisaje. A fost o tură marca Floare de Colt, ca in vremurile bune. Grupul format din Raluca Văleanu, Angela Stămătescu și subsemnatul, ne-am găsit în trenul IR1631 și ne-am hotărât să mergem pe vârful Furnica (2103 m). De aici am coborât, încet, fără să ne grăbim, admirând peisajele, spre Șaua Călugărului. Ne-am bucurat, pe îndelete, de rododendronii aflați la apogeul înfloririi. Toată fața nordică a vârfului Furnica (2103 m) era „înroșită”. Coborârea spre Sinaia a fost una clasică, pe piciorul Pietrei Arse și apoi fosta cabană Vulpărie. Am avut baftă mare azi, ploaia ne-a ocolit „la milimetru”. În schimb un pic mai la sud de noi a plouat tare, cel puțin așa se vedea de pe piciorul Pietrei Arse. A fost una dintre turele care imi aduc aminte încă o dată de ce iubesc clubul Floare de Colț și de ce merg în excursii alături de club. Poate par de modă veche, dar sincer îmi place mult mai mult stilul vechi, cu grupurile formate ad-hoc în tren, decât excursiile planificate pe Whatsapp. Aceste ture, au un farmec aparte, pe care nici o tehnologie modernă nu va putea să îl înlocuiască !
Traseul a fost următorul: Sinaia Cota 2000-Varful Furnica (2103 m)-Saua Calugarului-Piciorul Pietrei Arse-Poiana Stanii (1285 m)-Vulparie-Sinaia.
Pozele, plus cateva comentarii, se gasesc in GooglePhotos:
photos.app.goo.gl/gb3U9gixWfC8LwVZ7
Filmuletele pot fi vizualizate accesand link-urile de mai jos:
www.youtube.com/watch?v=z5dvNjAOdY8
www.youtube.com/watch?v=Bd7tOUnJWRc
Cu bicicleta ne mai miscam, mai vedem postari de la
Mihai C pe facebook din cind in cind, a fost o tura interesanta duminica a lui
Horia, in echipa de baieti (pe la
Fierbinti) si eu am fost in timpul saptaminii la plimbari mai scurte, pina in prinz si in doua ture mai lungi simbata cu
Silvia, la
Balteni (nuferi) si duminica ... sa caut ruinele lui
Radu de la Afumati ![:) :)]()
) Foarte cald, ne cam chinuie vremea, si noi, fetele, mergem ceva mai incet si cu pauze 'lungi si dese, cheia marilor succese'. Am pus citeva poze cu telefonul si traseele, daca mai sint si altii interesati de traseu:
photos.app.goo.gl/opYW5fPR2KcCaFkb7
... va urma ...