Saptamana 19-25 Octombrie 2020

Ne apropiem de finalul lunii Octombrie, dar vremea buna ne cheama iar spre munte.

Se anunta o zi frumoasa de toamna. Muntele ne ofera in aceasta perioada poate cel mai frumos spectacol al culorilor, iar noi cei din tren nu vrem sa-l ratam. Se contureaza si tura noastra: vom parcurge Braul Mare al Jepilor (Braul lui Raducu). Ne apropiem de Busteni iar cerul este degajat.
Grupul nostru de 8 persoane format din Lia, Vali, Liana, Vali "Lupul", Luminita, Eugen, Olimpiu si eu, intram pe traseul Valea Jepilor. Intalnim destul de multe grupuri inca de la inceput. Intram in vorba cu un grup de tineri fracezi care pareau ca au nevoie de cosiliere. Obiectivul lor era Vf Omu insa la cum erau echipati, pentru noi era evident ca abia reusau sa ajunga pe platou. Le propunem o tura mai lejera folosind telecabina din Babele pentru intoarcere.
In dreapta noastra ne bucuram de privelistea oferita de Cascada Valea Spumoasa. Culorile ruginii ne incanta privirea si sufletul.
Strabatem cu usurinta traseul pana la intrarea pe Braul Mare al Jepilor. Suntem practic fata in fata cu Valcelul Cuminte (Politelor) pe care l-am parcurs pe 3 octombrie cu o parte din echipa de astazi. Amintiri placute ma fac sa admir pret de cateva minute bune acest valcel. De aceast data il pot cuprinde cu privirea mult mai bine.
Dupa o pauza de regrupare, pornim pe Braul lui Raducu, in urma unui alt grup care ne depasise de cateva minute. Drumul nostru este intr-o stare buna. La intersectia cu Valea Seaca dintre Clai mai facem un popas de o ora si ceva, motiv sa abordam si Vf. Claia Mare, insa fara rucsacuri si in grup restrans. Drumul se prezinta si aici foarte bine iar jnepenisul nu ne pune probleme. Continuam pe braul nostru iar Vaile Comorile si peretii de escalada se deschid in toata maretia lor. Poteca noastra serpuieste in continuare pe langa versanti si curand ajungem in drumul lui Schiel. Un copac parca incearca sa ne spuna ceva. Desi chinuit de soarta, reuseste sa-si gasesca firul vietii inaltandu-se semet spre cer.
Eu ma abat putin spre Urlatoarea Mare pe care nu o mai vazusem de muti ani. Cativa picuri de ploaie isi fac simtita prezenta. Prognoza fusese foarte precisa. Ajungem in Busteni, iar stropii de ploaie se inmultesc fara totusi sa ne deranjeze. La final ne bucuram cu totii de acesta tura care marcheaza trecerea la ora de iarna.

photos.app.goo.gl/9TQYBBQ3xcP6KxJU9

Ma bucur sa vad ca lumea nu are rabdare sa adun eu mai multe albume raport si incepe pagina Cronicii inainte ca sa deschid eu discutia!
Eu una, cum v-am obisnuit, incep de obicei raportarea dupa ce adun citeva contributii, asa ca sa trec la fapte si ...
iata si primul raport, de la Radu A:
Am fost si eu cu Simo, Anisoara si Oana pe muchia Strunga - Doamnele:
kermit.go.ro/radu/Padina_Strunga_Doamnele_oct20/index.htm
kermit.go.ro/Padina_Strunga_Doamnele_oct20.tar
Pana pe la ora 16:30 tot ne-a dat tarcoale ploaia dar pana la urma ne-a facut si un dus consistent.

In ce ma priveste eu 'ma laud' cu o tentativa de culori de toamna in Grohotisu - reluarea unei ture pe care am inceput o parcurgem la initiativa lui Dorin Gherman, si de care sint legate si alte nume si alte amintiri... Anca Seceleanu ne povestea de acest traseu parcurs cu Gelu Arghiriade, eu imi amintesc ture cu participarea unor prieteni pe care intre timp i-am pierdut - Florin Dinescu, Dorin Gherman, Doina Dragomir, Geta Iftode si Margareta Georgescu, dar si altii, inca activi in Club.
Cumva, poate si pentru ca am urcat destul de greu de aceasta data, am avut timp sa rememorez turele anterioare, chiar am si povestit una-alta din amintirile legate de acest traseu. Frumos, as zice.... cam neumblat- dar si cu ceva schimbari aparute, nu neaparat toate bune- cum este exploatarea padurii care a uritit accesul pe valea Grohotisului (drum forestier Bobu) sau o zona de ienuperis 'arat' parca...la coborirea de pe vf Grohotisu.
Astfel, nu am mai gasit poteca pe care urcam anterior in creasta, am urmat valea mai departe si am inceput urcusul mai aproape de stina de sub vf Grohotisu. Probabil ca am mai fi gasit si alt drum de acces mai 'de caruta' mai sus, din ce am vazut noi pe urma. Totusi am nimerit o varianta acceptabila, cu o vaga poteca, pornind din dreptul unui izvor. Am urcat destul de abrupt, dar nu foarte rau, spre golul alpin, dupa care am prins culmea, nu am mers spre stina. Urcusul pina pe virf este parca interminabil, desi e frumos, cu ceva stincarii, si chiar si ceva babe... Este partea cea mai solicitanta, desigur, ulterior nu mai sint atit de mari denivelari intermediare, mergind spre nord. Dupa Vf Grohotisu urmeaza, pe rind Bobu Mare si Bobu Mic - apare din stinga drumul care vine dinspre valea Doftanei si chair si citeva marcaje au aparut fata de ce mai fuese anterior (adica nici un marcaj!) Au aparut si vreo 2 sau 3 stilpi... de lemn, cu vopseaua cam scorojita, si vreo doua-trei marcaje pe piatra, dar nimic sistematic. Si BR si CR. Lipsesc si ar fi fost utile macar la intersectiile de drumuri sau pe virfuri ceva... o sageata, o placuta... asa ca, practic putem considera ca de fapt nu exista marcaje in acesti munti!(fata de ce mai era pe hartile vechi, cel putin)
Am gasit un izvor si la coborire, in coasta muntelui, despre care avem o informatie vaga cum ca ar fi acolo o 'fata a lui Gherghel', respectiv un virf Babes. Bine ca stiam din experienta anterioara unde sa cautam poteca si marcajele- coborirea de la Fata lui Gherghel fiind marcata cu CR.(tot fara a fi de ajutor la intersectii sau schimbari de directie insa cum i-ar sta bine unui marcaj bine facut) Pe jos era plin de frunze cazute, colorate si crengute rupte probabil de vint, care ascundeau partial privirii firul potecii, altfel destul de bine conturat. Mai jos devine si mai lata poteca, devine drum dar apar si locuri cu limite de defrisari(poate de curatare?). Am parcurs traseul de aproape 20km in aproximativ 8h. Pentru acest traseu este nevoie de 2 masini, pentru ca cele 2 capete de traseu sint la o distanta de vreo 6 -6.5km.
photos.app.goo.gl/qFq1JDxDT6qW2ZSv6

Iura a participat la traversarea Petru-Orjogoaia- Azuga, organizata din nou de Emil:
Nesperat pentru conditiile prezente de pandemie, traversarea Baiului din Valea Doftanei in Azuga, tura devenita clasica la Floarea de Colt, amanata saptamana trecuta din cauza de vreme rea, a avut totusi loc. Au fost 15 participanti veniti cu acceleratul in gara Campina de unde ne-a luat microbuzul pana la capatul Traistenilor, la intrarea in traseu. Traseul nostru, partial marcat cu cruce rosie, pleaca din valea Doftanei si urmeaza creasta matematica a Baiului pe portiunea Patru-Orjogoaia pana in varful Cazacu, de unde am coborat in Azuga pe culmea Sorica. Frumusetea acestui traseu deriva in principal din peisajul sau, pe toata lungimea drumului, rotind privirea 360 de grade, sunt numai munti la orizont. Mai are si avantajul ca cei 600 de metri pana la golul alpin se urca intr-un gradient lin in circa 5 km, fara efort deosebit. La golul alpin echipa s-a rasfirat, s-au facut pauze dupa placerea fiecaruia si s-a mers in ritmul dorit de fiecare. Vremea a fost foarte buna de mers cu o temperatura placuta si doar putin vant, cerul fiind insa in permanenta acoperit. Ultima pauza a fost in varful Cazacu, scurta, deoarece o negura deasa se apropia din depresiunea Brasovului. Am coborat pe culmea Sorica in gara Azuga cu o scurta oprire pentru a-l saluta pe Alex, cabanierul de la la Popasul Uriasilor, care ne asteapta sa venim acolo cand va fi posibil. Cu toata prognoza neprimitoare era multa agitatie in jurul telegondolei, in principal biciclisti, pentru care s-au amenajat doua circuite de coborare, unul pe Sorica si unul pe Urechea, care am vazut ca au mare succes la public. Problema cu pista Sorica este ca pe partea inferioara interfera cu traseul marcat, panta e mare, ciclistii vin cu viteza si exista un risc important de accidentare a turistilor. Acest aspect ar trebui reclamat la Salvamont deoarece nu este acceptabil ca cele doua trasee sa se suprapuna. In gara Azuga ne-am urcat intr-o sageata Softrans care tocmai trecea pe acolo si era libera. Nu am avut niciodata perceptia ca merge repede si a mai si oprit si prin gari secundare. Cand am ajuns la Bucuresti am avut surpriza sa constat ca a facut putin peste o ora si jumatate (de la Azuga), in timp ce trenurile rapide ale CFR-ului fac o ora si jumatate pana la Sinaia. Am facut si ceva poze, au fost culori frumoase dar lumina putina si filtrta. Multumim pe aceasta cale lui Emil pentru organizare.
photos.app.goo.gl/L5L1tJwgEktdEEKp7

si de la Artemiza, avem o contributie din acceasi excursie:
photos.app.goo.gl/ZJpkSJ9cndiPcydw9
Daca in 28 aprilie 2018 un grup de 9 montaniarzi al Clubului Alpin Floarea de Colt Bucuresti am traversat Baiului de la vest la est pornind din Busteni - pe sub saua Cazacu - Lacul Orjogoaia cu intoarcere la Azuga, dupa doi ani si jumatate adica in acest week-end 24- octombrie 2020 (cu respectarea regulilor sanitare) alti 15 membrii ai clubului, mobilizati de Emil-Iura, am pornit in traversarea Baiului (invers) de la est la vest din Valea Doftanei. O parte dintre noi am fost in ambele excursii si am putut constata deosebirile peisagistice dar si a timpilor parcursi. In 2018 circuitul a fost de 31 km, iar in acest week-end, doar de 21 km, deoarece de la trenul din Campina un microbuz ne-a dus pana la capatul comunei Traisteni de unde a inceput drumetia. Primele 12 fotografii sunt din 2018 cu inca palcuri si petece de zapada, dar si multe flori (branduse, viorele, brebenei...). Am intrat in traseul marcat cu ( CR ) la ora 8,18 urcand pe Plaiul Orjogoaia pana la iesirea din padure in apropierea stanei, apoi Lacul Orjogoaia - Vf. Cazacu (1753 m alt.) - Culmea Sorica - Azuga. Timpul a fost frumos, am putut admira toti muntii de jur imprejur, natura in splendoarea culorilor de toamna cu multe contraste ,ne-am bucurat de multa liniste, maretie, am cules ciuperci, am mancat merisoare, ne-am intalnit pe traseu cu multi biciclisti, un alergator, multe masini de teren (4X4 ) si ne-am intors la tren cu sufletele incarcate de bucurii.

Iata si raportul organizatorului, Emil:
Traseul a fost pe ruta: Valea Doftanei (aprox. 900 m altitudine)-Plaiul Orjogoaia-Varful Orjogoaia (1447 m)-Lacul Orjogoaia (1485 m)-Culmea Petru-Orjogoaia-Varful Cazacu (1753 m)-Culmea Urechea-Cabana Popasul Uriasilor (1540 m)-Culmea Sorica-DN1-Azuga (930 m).
Pozele, plus cateva comentarii, se găsesc in albumul din GooglePhotos:
photos.app.goo.gl/w2kMdWKJaQUQcdMp7
Devenita deja o traditie a Florii de Colt, pe 24 octombrie a fost tura de traversare a muntilor Baiului, de la est la vest, din Valea Doftanei pana in Valea Prahovei. 15 drumeti s-au trezit dis de dimineata, s-au deplasat la Gara de Nord, de unde au plecat spre Campina cu trenul IR 1745. De acolo cu microbuzul pana in intrarea in traseu pe plaiul Orjogoaia, care se afla la 3 kilometri de Traisteni. Traseul traversarii muntilor Baiului a fost: Valea Doftanei (900 m)-Plaiul Orjogoaia-Lacul Orjogoaia (1485 m)-culmea Petru-Orjogoaia-Varful Cazacu (1753 m)-Culmea Urechea-Cabana Popasul Uriasilor (1540 m)-Culmea Sorica-Azuga (930 m). Initial tura trebuia sa aiba loc pe 17 octombrie, dar a fost amanata cu o saptamana din cauza prognozei meteo nefavorabile. Dar a fost tot raul spre bine, in aceasta sambata am prins culorile toamnei la apogeu. De fapt, cand am iesit din padure, am avut parte de adevarate pasteluri cum ne uitam spre vai. Prima halta am facut-o la lacul Orjogoaia a doua la varful Cazacu. La cabana Popasul Uriasilor era multa lume, in special biciclisti. De la Sorica s-au facut doua trasee pentru biciclisti, unul pe Sorica, celalat pe Urechea. Problema este ca traseul biciclistilor de pe Sorica se uneste cu cel de drumetie, inspre Azuga, existand risc foarte mare de accidente, mai ales ca panta este destul de mare, inainte de Azuga. Vremea a tinut cu noi, cu toate ca meteorologii s-au inselat un pic, de data asta ploaia a venit cu vreo 7 ore mai repede decat era prognozata, pe la 16:30, dar deja eram spre sfarsitul turei asa ca nu ne-a deranjat. Initial vroiam sa ma intorc cu IR 1746, dar era alomerat asa ca am preferat sa ma intorc cu R3010, care a fost mai gol. A fost o tura foarte frumoasa, grupul foarte vesel iar peisajele au fost picturale. Ca sa o citez pe Miza, a fost o tura de toamna adevarata. Ii multumim inca o data domnului Dracea Constatin pentru ajutorul cu transportul de la Campina la intrarea in traseu.

Si Alice are o relatare foto din Traversarea de la Traisteni spre Azuga, peste Petru-Orjogoaia:
aliceghermanblog.blogspot.com/2020/10/

Si Rodica R ne-a trimis un album:
Dupa o absenta mai lunga m-am decis sa merg in tura organizata de Emil in care s-a facut traversarea Baiului.
Pozele sunt aici:
photos.app.goo.gl/VpV9KDqyZoDvq2qo7

Mulțumesc lui Emil pentru buna organizare a excursiei de sâmbăta trecută în care s-a făcut traversarea
Munților Baiului de la marginea localității Trăisteni la Azuga.
Pădurile de foioase și zadele s-au înveșmântat în culori de toamnă și dacă am fi avut ceva mai mult soare
ar fi fost o zi perfectă.
Când am ajuns la telegondolă am observat că norii de ploaie se apropie de Azuga mai repede decât
în prognoza meteo și am grăbit pasul la coborâre pe culmea Sorica ajungând la gară odată cu primii
stropi de ploaie, la timp pentru IR de la ora 16:30.

De la Svetlana a venit un raport de excursie culturala:
Prima zi din incursiunea în cîteva biserici - cetăți fortificate din județul Sibiu: Slimnic, Axente Sever, și o plimbare mai mult prin ploaie către un sat părăsit cu o biserică evanghelică în ruină și ea: localitatea Mighindoala, veche de 700 ani.
Cetăți transilvane - partea a 2a (ziua 1)
photos.app.goo.gl/ZNYANkfDUjAJXArm6

si inca una:Cetăți transilvane - partea a 2a (ziua 2)
photos.app.goo.gl/fhH7aZo7shSeFQRn6

Vali G a fost pe 24.10.2020, Brâul Jepilor Mari/Brâna lui Răducu -alt traseu clasic al Florii de Colt, as zice eu.
photos.app.goo.gl/iwPtv8yRgf37bUvPA

De la Misu D, a sosit, cu ajutorul lui Mihai R:
Predeal - Cab. Gârbova - Clăbucetul Taurului - Azuga 23.10.2020
photos.app.goo.gl/sHpCNgTAgx5mAs1J9

iar de la Mihai R avem un raport de catarare... clasicul 2A Comanescu din Turnul Seciului (Padina):
O sâmbătă dimineață de sfârșit de octombrie caldă și cu soare. Am cățărat pe Turnul Seciului - Traseul Comănescu.
Spre după amiază admirăm platoul și împrejurimile de sus de pe Turn și ne grăbim să coborâm. Ploaia care se anunță și duminică se grăbește să înceapă.
photos.app.goo.gl/cjXNJ99Uk3Xqho6i8

Tura de biciclete de duminica a fost doar in doi, cu Horia, si am mers spre padurea Runcu si lacurile Creata/Petrachioaia, pe Mostistea
photos.app.goo.gl/7QjugrgQ1wctX1NTA


... va urma ...

În completarea celor scrise deja de Angela mai sus nu pot veni decat cu imaginile... ce era important, s-a spus deja ... manastirea Suzana, Grohotiş, Bobu Mare, Bobu Mic, Faţa lui Gherghel, Cheia... Pt o zi de toamnă a fost o plimbare placuta. Padurea e la apogeu in ceea ce priveste culorile care au fost incantatore chiar daca n-a fost soare. Brnduse de toamna pe trecute dar destul de multe in cateva locuri. Exceptand "creasta" cu aspect de platou - care oferă totusi o vedere frumoasa asupra zonelor vecine: Ciucaş, Piatra Mare, Postăvaru, Neamţului, Baiului, Bucegi - locurile sunt pitoresti mai ales in extra-sezon de pasunat

photos.app.goo.gl/wPLXYe9fSZTRj9ng6

Bogdan S ne-a trimis in Ciucas mai altfel, la 2 zile, abordat dinspre Dalghiu:
photos.app.goo.gl/MnN5bsHPSQW8DR119

la 2 zile am urcat prin Dalghiu-Mana dracului-vf Ciucas- cabana Ciucas si am coborat prin Tigai-Tesla-Dalghiu