saptamina 22 - 28 iunie 2020

Iata-ne din nou in momentul bilantului saptaminal, incepem raportarea.

Iura este primul pe lista de data aceasta, cu un album intitulat Crucea Caraimanului.
Sâmbătă, beneficiind de prima zi de weekend din ultima lună cu prognoză cu risc zero de ploaie intr-un grup de 13 coordonat de Mitică am urcat pe Valea Jepilor, pe Brâna Caraimanului până la Cruce și de acolo peste vârful Caraiman la Babele am coborât prin Valea Calului pe poteca Schiel. Crucea este în curs de reabilitare, aparent pe final. Au înflorit florile de colț pe panta de deasupra crucii. De la Cosmin Mihăilecu, cu care m-am întâlnit pe Valea Jepilor și care a mers pe Brâna lui Răducu am primit ulterior informația că ramura nordică a brânei este impracticabilă fără mijloace tehnice din cauza unei rupturi de pantă pe un vâlcel înainte de Creasta cu Zâmbri care a ras poteca pe o lungime de circa 15 metri, deci țineți cont de asta la alegerea traseului. Trecerea la Comori, dificilă în alți ani din același motiv de surpare a terenului, am înțeles că acum nu pune probleme. Pozele: photos.app.goo.gl/GGyAYRkjL9Se6TNM8

Raportul Loredanei a sosit si el:
Busteni, Seaca dintre Clai, Braul lui Raducu, Schiel, Poiana Tapului
De mult nu mai vazusem asa o prognoza de vreme buna pentru sambata in munti, asa ca m-am gandit sa profit plecand la o drumetie solitara, pe Cerb sau undeva, sa urc in liniste pana la Omu. Gandul mi s-a schimbat insa in tren, unde Vali G. mi-a oferit oportunitatea sa urc cu el si cu alti trei colegi pe Seaca dintre Clai.
Am pornit asadar cinci insi, pe o vreme superba, spre Seaca. Am intrat pe traseul vechi al Schiel-ului (acum e deviata prima parte, pentru cei care nu stiu) si, dupa ce am sarit si/sau (dupa caz) ocolit copaci cazuti, am intrat pe Seaca.
Mai sufland din fluiere, mai facand zgomot ca acolo, cu o saptamana in urma, aparuse un urs.
Ursul n-a aparut de data asta asa ca am mers linistiti prin vegetatia foarte abundenta.
Din fericire, valea aproape uscata. Mai erau saritori sau portiuni ude, dar din fericire surmontabile sau ocolibilie, nu cat sa ne faca urcusul de nefacut. S-a urcat asadar bine, fara nicio problema majora.
Saritorile cu fereastra in continuare abordabile, bustenii un pic umezi insa ofereau destula stabilitate si aderenta.
Am urcat pe vreme buna – cand si cand soarele se mai ascundea in nori, dar asta ne ajuta sa nu scoatem limbile de un cot – pana la Braul lui Raducu. De acolo ne-am hotarat sa mergem la trenul de sase, asa ca am luat-o pe Brau, spre Schiel.
S-a coborat bine, traseul destul de circulat insa nu foarte aglomerat.
Am scapat de portiunea noroioasa de la final caci Vali a avut fericita inspiratie sa ne duca spre Urlatoarea si Poiana Tapului. Unde trenul a ajuns cam cu o jumatate de ora intarziere dar… a ajuns.
Multumiri echipei care m-a ajutat sa trec pe unde era greu.
P.S. Mai bine de jumatate din fotografii sunt de la Vali Gorea. Ale mele s-au salvat aiurea in telefon si nu le-am putut folosi.
photos.app.goo.gl/VqHkAEBrpRcy5csK8

Muntele Rosu-intr-o tura scurta vine de la Ion H
photos.app.goo.gl/E14e8LrvgtAitR5D9

Ii dam cuvintul si lui Radu A:
Eu am fost in Bucegi pe trasee ultra-clasice:
Valea Jepilor - Piciorul Pietrei Arse
kermit.go.ro/radu/jepii_mici_ppa_jun20/index.htm

In ce ma priveste, eu am fost in echipa de 3 in Buila-Vinturarita, pentru 2 zile, cu baza la Pahomie: photos.app.goo.gl/QZm4SM85Rr9qGsjN7
Drumul pina acolo a fost destul de rau, dar nu imposibil, pe valea Cheii. De practicabil, este, cu atentie, ca doar este zona unde urca multi doritori de vizite la Pahomie si Patrunsa.
De remarcat ca erau multi cu corturi, ca locul de campare de la Pahomie a fost neincapator, asa ca lumea urca si punea cortul unde gasea, linga masini, de regula. Apa nu mai este in spatele schitului, a disparut robinetul. Din fericire, cineva ne-a vindut 'pontul' ca au gasit apa la o captare amenajata la intrarea in traseul PA spre Stevioara. Acolo sint 2 camine, si curge apa cind nu pompeaza cei de la schit... la primul 'tuturoi'. Cind se pompeaza, nu mai curge, dar in caminul de mai sus mai curge, ca sint niste gauri in zid, unde mai scapa. La locul de campare din zona Patrunsa nu prea sint amatori - nici apa nu e chiar asa de aproape, si este o distanta de la ultima 'parcare'... mult noroi si in general este apa destula, deocamdata nu e seceta. Poteca spre Oale e cam... urita, erau si destule obstacole/cazaturi, pare cam neumblat, cum este in general prin Buila-Vinturarita, abia intilnesti un grup sau doua pe orice poteca, chiar si in weekend aglomerat. A fost cald si umed, apa pe Valea Cheii era miloasa, de la ploi anterioare. Ne-au chinuit roiuri mari de musculite albastru-gri, in vegetatie, chiar si pe drumul auto erau.
Merg prin zona de prin anii '85-'90, pe atunci inca erau stine si potecile erau mult mai bine calcate. Drept sa spun, nu prea sint convinsa de binefacerile 'parcului national'... Singura zona unde se mai practica oieritul este in zona dinspre 'coada' Buila/curmatura Builei sau si mai excentric. Zona manastirilor are regim propriu, iar pe vai paralele am vazut taieri de padure/lemn. La ce imi spune memoria, as zice ca o parte a traseului Pahomie-Stevioara a fost rerutat in zona de deasupra padurii. Nici marcajul nu e grozav, dar era totusi mai des decit cind am fost ultima oara pe acest traseu (sint niste ani!!pe alte poteci am fost si mai recent).
In prima zi am parcurs traseul: Pahomie, Curmatura Oale, Poiana Comarnice, Piscul cu Brazi, creasta Vinturarita spre Curmatura Oale- retur la Pahomie, iar a doua zi: Pahomie, Patrunsa, muntele Albu, creasta Builei, saua Stevioara, Pahomie.

A venit si albumul de la Rodica R:
photos.app.goo.gl/4TWmHew9Mk5oDbgv6

A sosit si raportul lui Mihai R, cam laconic, dar interesant:
In sfarsit vreme buna in week-end.
Sambata o tura mai greuta pe Seaca dintre Clai. Duminica tura de revenire si relaxare pe dealuri si la bai.
photos.app.goo.gl/ejiAHCQzXeVugyZz9
photos.app.goo.gl/mTxZUNfX7EUmuy9M9

Am mai vazut si alte foto de la colegi, in general pe la bulbuci si rododendron - din pacate nu toata lumea face albume/colectii de raportat la Cronica.

Pentru ca v-am obisnuit si cu turele de bicicleta, va mai arat un update al 'Deltei' Argesului :
photos.app.goo.gl/Xhpg855ak4VxigNt8

Am mai primit de la Artemiza un RT foto:
(Valea Jepilor- Caraiman- Schiel- Poiana Tapului)
photos.app.goo.gl/PXCSxnpttPZ9yhS97
În această sâmbăta în trenul 3001 au fost mulți drumetii de toate vârstele (nu numaidecât montaniarzi), deoarece unii erau la cabana Caraiman veniți cu telecabină de la Babele (aveau în picioare teniși) și m-au întrebat pe unde este traseul scurt pt. Bușteni! Au plecat un grup de opt tineri, fete și băieți în coborâre pe Jepii Mici. N-am reușit să - i opresc! Eu alături de un mare grup, din Bușteni am urmat spre hotel Silva, apoi cruce albastră întrarea în pădure, Valea Jepilor din Munții Bucegi până la cabana Caraiman. De aici eu cu Gabi C și cu Lia S am pornit spre Piatra Arsă pe bandă galbenă, apoi stânga triunghi albastru spre Valea Jepilor Mari. Urcarea pe Jepii Mici cu panta anevoioasa, porțiuni expuse dar asigurate cu lanțuri sau cabluri fixate în stâncă. Un prim popas am făcut la Cascada Caraiman situata la peste 2000 m alt. iar pauza de masa de jumătate de ora a fost la cabana Caraiman de la 2025 m alt. Ne - am reîntâlnit cu grupul de dimineață la primele lanțuri de la Valea Jepilor Mari și împreună am coborât la Poiana Țapului. Am parcurs un total de 19 km.

Pentru a profita de o zi lungă de vară într-un wk cu prognoză meteo bună ne-am gândit la un traseu lung care în final s-a întins pe cca 11 ore. Împreună cu Moniq şi Tudor am plecat devreme de la Gura Diham şi-am urcat prin pădure spre Drumul Fânului - Poiana Coştilei unde-am ajuns în mai puţin de-o oră; ca fapt divers, cam jumătate din timpul necesar pt a ajunge în PC pe Munticel via Căminul Alpin. Răcoarea pădurii s-a cam terminat o dată ce-am intrat în golul Văii Cerbului şi-am început să urcăm pe feţele sudice ale Morarului. Treptat însă, norii şi vântul uşor ne-au mai apărat de soare. Pe Brâna Mare vegetaţie la apogeu, iarbă verde şi flori de tot felul, pe sus chiar flori de colţ, o adevărată încântare. După cca 4 ore de urcuş aproape continuu am depăşit Brâna Acelor şi ne-am echipat pt partea alpină a traseului. Am traversat Acul Mare, am continuat cu Degetul Roşu, dus-întors, ne-am strecurat pe sub Degetul Prelungit apoi am urcat pe Acul Crucii şi-am ocolit Acul de Sus pe poteca firavă cu care am încheiat parcurgerea Acelor. Ceva mai sus am coborât o rampă abruptă de iarbă şi-am revenit în Valea Cerbului pe Brâna de Sus, apoi, pe potecă, înapoi la Gura Diham, o zi plină de vară cu soare şi nori, o vreme perfectă pt traseul propus.

photos.app.goo.gl/ZXTnfqfUf3a8Tpb19


Atenţie: Traseul include zone alpine potenţial periculoase şi nu e recomandat începătorilor.

Simbata 27.06.2020-Sinaia- Drumul de Vara-Vinturis pe punct Rosu- Cascada superioara Vinturis- Lac Vinturis-Virful cu Dor-Drum Vara-Sinaia. N-am mai fost de ani buni pe punctul rosu catre Vinturis si fiindca gemenele au fost anii trecuti si la Lac, am ajuns pentru prima oara la el. Am intilnit pe PR un bulbuc stingher iar pe la Virful cu Dor primul fir, pe anul asta, de " singele voinicului" . Cascada superioara a Vinturisului, bogata in apa in perioada asta, a meritat sa fie vazuta.
photos.app.goo.gl/2BaqnxU4npFn4cCR6
Duminica 28.06.2020-Azuga-Sorica- Urechea- Culmea Zamorei-Busteni. Daca mergeti saptamina viitoare pe Sorica, merita vazuta poienita de bulbuci infloriti, la cca. citiva zeci de metri pe stinga potecii de intrare din sosea pe traseu. ( oare or fi fost plantati ? ; erau incredibili de multi, in ditamai poienita). Mult cimbrisor pe Sorica si Zamora. De la vechea stina, poteca de coborire prin padure, mergind paralel cu drumul forestier, este stricata rau de turma de oi (fata de cum era pe 21 martie a.c., cind am mai coborit pe ea).
photos.app.goo.gl/5dHfK6TN3p6KncRd6