Deschidem Cronica cu o contributie de la
Iura, care abia a revenit in tara dupa o excursie in 'alti munti':
Caucaz
Am revenit acasa miercuri dimineata din calatoria in Georgia. Dupa cele doua locatii in nord (Stepansminda si Mestia) de unde am urcat in Caucazul Mare, am plecat spre sud cu o noapte de cazare in Batumi, statiune cocheta la Marea Neagra situata la o latitudine apropiata de sudul extrem al Bulgariei. Obiectivul principal din sud a fost vizitarea masivului Caucazul Mic (Caucasus Minor) si urcarea pe cel mai inalt varf, Didi Abuli (3302 m). Peisajul in acest masiv este total diferit de cele din Caucazul Mare, fiind unul golas, mai curand desertic. Muntele este de natura vulcanica, cu numeroase grogotisuri pe pante, care calcate produc un sunet ca de sticla sparta. La poale se ajunge pe drum de pamant circa 14 km. Diferenta de nivel de la locul de plecare (satul Abuli) si pana la varf a fost de peste 1300 m, dand nastere unei foarte spectaculoase diferente de temperatura - jos era o zi de vara iar pe varf erau 3-4 grade, chiciura pe stanci si vant.
Mai jos sunt cateva poze din ultimele doua ture (Guli Pass - Mestia si Didi Abuli).
photos.app.goo.gl/shakYCVtZPoSq4rv8
Abia asteptam prezentarea de la sala care desigur nu va intirzia!
Vali G a fost pe
Valea Alba cu
Mihai C, apoi la
Intilnirea Veteranilor CAR:
photos.app.goo.gl/tAyJsPYxR4Y4yJat5
Am urcat pe Valea Albă, Brâna Văii Albe, Crucea Caraimanului, Cabana Caraiman unde era veselie mare la masa de pe terasă. Am coborât pe Valea Caraimanului si ne-am întors la Căminul Alpin, unde era intâlnirea alpiniștilor veterani de la Clubul Alpin Român. Mi-am dorit să respir puțin lângă acești oameni deosebiți; măcar în bucătăria de alături, să fiu în preajma lor. Proiecțiile turelor deosebite, evocarea celor trecuți la cele veșnice, atmosfera familiară și cântecele de munte ale lui Alex și Puiu ar fi încântat și entuziasmat orice spectator, copil sau adult; frumoase lecții de viață pentru tânara generație ar fi fost ! Am dormit ca un prunc cu gândul la acești simpli și minunați oameni.
Simbata am fost si eu la
Intilnirea Veteranilor CAR/ dimineata am urcat pina la
Refugiul Costila doar:
photos.app.goo.gl/MuX23YmvurLHBBQU6
Se pare ca am ce regreta ca nu am ramas seara si a doua zi... dar asta a fost decizia de moment, am plecat cu trenul 'de 7' spre casa.
De la
Anca V am primit un raport de tura pe Briul lui Raducu:
Valea Jepilor Mici-Brâul lui Raducu-Bazinul Urlătoarei Mici-Poiana Țapului 28.09.2019
photos.app.goo.gl/S7rmTePs8Z5t4uD97
Loredana a ajuns in
Piatra Craiului:
Impreuna cu doi dintre colegii mei am pornit sambata spre Piatra Craiului, loc unde nu ajunsesem pana acum pe trasee. Colegii mei au optat pentru un traseu mai special, Plaiul Foii– Refugiul Şpirla – La Zaplaz– La Lanturi, pana sus, pe creasta.
Auzisem ca e un traseu dificil si frumos si intr-adevar s-a dovedit a fi de o frumseste spectaculoasa.
Am urcat pe la refugiul Spirla, pe vreme insorita dar racoroasa. Pe jos uscat, s-a mers bine, intr-o ora si un pic am fost la el. De acolo, am pornit in sus spre Lanturi tot pe vreme buna. De fapt, toata ziua a fost soare si frumos, cu o vizibilitate deosebita.
Traseul mi-a parut intr-adevar de anduranta, dar nu sa puna problema mari. Daca ai facut vai de abrupt in Bucegi si ture pana la Omu’, il poti duce. Intr-adevar trebuie insa ceva conditie fizica. Spre deosebire de Bucegi, in Crai mi s-a parut ca aderenta pietrelor este mult mai redusa. E mai dificil de urcat caci picioarele aluneca pe stanci, trebuie prize in scobituri sau iesinduri.
Am ajuns sus in creasta, la refugiu, dupa aproximativ patru ore si jumatate de la plecarea pe traseu. Dupa o pauza bine-meritata (si cam lunga, aveam sa descoperim mai tarziu) am inceput sa ne punem si problema coborarii.
La indicatiile unor brasoveni care pareau ca au facut traseul foarte des am luat-o inspre Șaua Funduri , Valea Urzicii – Marele Grohotiș – Refugiul Șpirlea – Plaiul Foii.
Brasovenii care ne-au indrumat spre traseul respectiv ne-au spus ca facem trei ore si ceva pana la Saua Funduri si sa mergem linisitit ca creasta se imblanzeste. Nu ne-au mitit, trei ore si un pic am facut pe creasta, atata doar ca repectiva creasta nu s-a imblanzit deloc. Spectaculos de frumos drumul insa cu cateva portiuni tehnice unde daca nu erai atenti, riscai sa ajungi in hauri sau sa iti luxezi ceva. La portiunile mai tehnice le-am multumit sincer colegilor de la Floare de Colt care m-au dus pe vai de abrupt si m-au invatat sa ma catar, sa caut prize. Fara antrenamentul cu ei, sigur nu ma descurcam in Crai.
Ajunsi la intrarea in Valea Urzicii am luat-o in jos. De remarcat ca pe traseu se aluneca foarte tare. Mult pamant care nu seamana cu cel din Bucegi: negru, untos, gras, pleaca piciorul la vale de numai numai. Si pietrele alunecau.
Am trecut insa cu bine de toate portiunile mai dificile.
Merita mentionat ca pe drum ne-am intalnit cu o echipa de la Salvamont Zarnesti care facea ajustari traseului, in zona urmand sa aiba loc curand un maraton. Se motanu deci contrareprte din lemn, se curata traseul, s-a facut poteca prin grohotis, s-au pus semne reflectorizante pe copaci.
Una peste alta ne-a prins noaptea pe traseu. Am prins insa ceva lumina sa vad frumusetea din jur. Spectaculos pe la traversarea marelui grohotis, cat si in umerii Pietrei Craiului.
Am ajuns tarziu la masina, caci mergand pe traseu necunoscut pentru toti trei din echipa, si in plus si pe intuneric, s-a mers cu mare precautie.
Asa ca abia la 11 noaptea, dupa ce am luat o masa la lumina stelelor, ne-am urcat in masina si am pornit spre Bucuresti.
In concluzie, traseu deosebit de frumos dar pe care, din punctul meu de vedere, nu ai ce cauta daca nu ai cat de cat ceva pregatire fizica si anduranta.
P.S. Cum arata cerul instelat intr-o noapte senina in Crai… numai pentru asta si merita sa mergi acolo.
photos.app.goo.gl/g1hQDgXWfhzuZjMY8
Au venit si rapoartele lui
Mihai R de la acest sfirsit de saptamina:
Sâmbătă o plimbare pe înserat prin Delta Văcărești:
photos.app.goo.gl/H5qKS92xnDkQfXPW6
Duminică erau ceva nori deasupra crestelor dar hotărâm să mergem măcar până ”La Verdeața” și cerul se degajează. Mai era un grup pe vale, iar din când în când mai trecea pe lângă noi câte un temerar solitar în coborâre. A fost o zi frumoasă pe Valea Albă într-o companie plăcută, am ieșit pe platou unde bătea vântul dar nu foarte puternic. Am coborât pe Schiel grăbind pasul, și am ajuns la R3012 la 19:41 cu 10 min. înainte de sosirea trenului. Trenul ca de obicei, aglomerat, cu clase de copii, etc.
O zi frumoasă la sfârșit de septembrie!
photos.app.goo.gl/DUBXEj6XWr1doDCfA
Simbata,
Horia a facut echipa de bikeri cu
Andreea, Geo si Radu spre Caldarusani. Iata raportul foto al turei de la
Geo:
Caldarusani
photos.app.goo.gl/oMDu9NT9vVNnekfZ8
Duminica, neobositul organizator
Horia a cedat 'deturnarilor' si dupa ce Brindusa nu a mai vrut sa vina, a fost rindul meu sa ajung in zona
Prundu - Cascioarele - Oltenita, ca Mihai C nu a mai ajuns la 'tura de Comana' (nu am trecut pe la Comana, pina la urma, am 'ajustat' traseul pe drum altfel). Raport nu cine stie ce, ca pauzele au fost in locuri mai putin fotogenice (dar cu gust!), iar locurile fotogenice (noi, necunoscute) erau de obicei pe pante unde preferai sa nu pierzi din inertia binefacatoare a coboririlor pentru a urca mai usor pantele urmatoare:
photos.app.goo.gl/v2rQue44fQvZ8m9v8
... va urma...