Inca o saptamina, inca un raport al prietenilor nostri de munte.
Cum eu am furat startul, mergind vineri intr-o prima tura, m-am pus mot, in fata, la raportat
![:) :)]()
Iata si 'realizarile':
Stina din Picior-Zamora, de vineri:
photos.app.goo.gl/rfb8oirSwMME3MKF8
Am fost in recunoastere, probabil considerata utila, de vreme ce mai toti s-au luat 'dupa mine' in tura de simbata. In aceasta tura am fost cu neobositul
Dan Petrescu.
Simbata- si obosita dupa o zi lunga, si somn putin - nu am avut prea multe de ales. Dar am ales
![:) :)]()
sa urc in Baiului mai la sud, cu o echipa de ploiesteni, iar apoi cu echipa de 'aventurieri amatori de bivuacuri de iarna', si pe final solo, ca asa s-a potrivit, eu intorcindu-ma acasa, cu plan de iesit la soare cu bicicleta in premiera pe acest an, duminica.(si da, am fost, pe linga casa, asa un pic peste 20km)
Florei-Fruntea lui Vasii-Valea lui Bogdan:
photos.app.goo.gl/VaHJ5QxybCJ8QRVj8
Loredana este primul raportor din tura mare 'pe urmele noastre' in
Baiului (partial, de fapt):
photos.app.goo.gl/cvCdBPEffZ1fbKdXA
Probabil mai bine de jumatate dintre cei plecati sambata la munte cu regio-ul de 6.23 au pornit, sambata dimineata, spre Baiului, din Poiana Tapului. N-am apucat sa numar grupul, dar cred ca am fost aproape 30 cei care ne-am propus sa ne bucuram de soarele anuntat de meteorologi pe culmile Baiului.
Am coborat in Poiana Tapului si, pe o zapada care trosnea sub picioare am luat-o, usursel, spre Stana din Picior. Ajunsi la Stana, privelistea s-a deschis splendinda, sub un soare aproape orbitor si un cer albastru-cerneala. Desi a fost soare si cald zapada a fost buna de mers, tare si dura. Nu-ti intrau picioarele in ea. Multi dintre drumeti si-au pus de altfel minicoltarii. Se putea merge si fara ei, insa dadeau un plus de siguranta, caci pe alocuri zapada stralucea lustruita.
Tura a fost cu atat mai placuta cu cat vantul n-a batut. Am urcat asadar fara dificultati pe Baiul Mare, de unde grupul s-a rupt. Parte au vrut sa se intoarca dupa asfintit, cu trenul de 7 si, parte am optat pentru trenul de 5 jumatate, asa ca ne-am despartit. Grupul din care am facut eu parte a optat pentru o coborare pe Draganu. Ne-am continuat asadar drumul. Pana pe la un 2, zapada a fost in continuare tare si dura, la ora de maxima caldura insa, pe anumite portiuni se mai muiase. Nu sa fie aparaie, dar se mergea un pic mai greu.
Pe Draganu, la vale, am prins zapada maricica in care te afundai binisor. N-a pus insa probleme. Mai greu a fost dupa ce am intrat in Valea Rea, mai exact, dupa ce a inceput portiunea de exploatari forestiere. Pe unde trecusera masinile grele, se formasera sleauri cu ghetus si se aluneca foarte tare. Cu gherutele insa s-a mers perfect. Cei ce nu le-au avut insa au trebuit sa mearga cu emotii si cu multe griji.
Am ajuns in Sinaia cu jumatate de ora inaintea trenului, deci fara griji si fara sa trebuiasca sa fugim.
Traseul a fost:
Poiana Tapului - Piciorul Monumentului- Stina din Picior - vf Baiul Mare - Draganu- valea Rea- Sinaia
Albumul de la
Dumitra completeaza povestea:
photos.app.goo.gl/641F6tEEsxhZg6CN8
Iura ne-a pregatit 2 albume, el facind parte din grupul fotografilor care a mers spre
Sorica si a coborit la frontale, pe pirtie.
Baiului - circuitul corniselor
A fost prima sambata cu vreme perfecta pe Valea Prahovei in ultimele doua luni, o vreme potrivita pentru o tura de creasta, iar creasta Baiului, inca bine acoperita de zapada a constituit prima optiune. Intr-o echipa de 27 a Florii de Colt am urcat spre Baiul Mare pe Piciorul Monumentului (pe la Stana din Picior). Din varf, echipa mare a coborat pe Piciorul Dragan in Valea Rea si de acolo la Sinaia. Noi cinci am urmat culmea principala spre nord cu intentia de a admira apusul din creasta (in varful Urechea) si de a cobori apoi pe inoptate la lumina frontalei pe partia din Azuga. Zapada depusa in creasta in saptamanile trecute era in mare masura neatinsa de topire formand cornise spectaculoase pe fetele vestice. Zapada era intarita si geruita insa fara gheata fiind foarte comoda de mers iar soarele a stralucit tot timpul zilei in conditiile unui calm plat, atat de rar in Baiului. Din Baiul Mare am urmat linia matematica a crestei deasupra corniselor, drumul pastoral de culme fiind complet acoperit cu zapada si am facut pauze consistente pe toate varfurile (Baiul Mic, Baiutul si Cazacu).
photos.app.goo.gl/UWZGBnPzZEgtTP6v8
Baiului - apusul vazut din virful Urechea
Intentia de a ramane pe creasta la ora apusului o aveam de ceva timp insa a fost permanent amanata din cauza furtunilor de zapada sau a cerului inorat din sambetele trecute. Am reusit sa o facem in aceasta tura, cand am venit pe creasta din Baiul Mare la pas si cu pauze prelugite de leneveala la soare pentru a ajunge in zona Cazacu - Urechea la ora apusului. Pentru cine nu a fost in Baiului precizez ca din cauza abruptului Bucegilor, mai inalt cu 500-700 m decat varfurile din Baiului soarele dispare dupa creasta inca din faza galbena a asfintitului. Interesanta este insa lumina roza pe care o capata culmile din Baiului si Neamtului, la scurt timp dupa ce soarele dispare in spatele Bucegilor. Apusul nostru a fost frumos dar nu prea bogat din cauza cerului prea senin. Mica echipa de cinci a stat pe vf. Urechea (1715 m) intr-o solitudine totala pana cand s-au stins razele pe creasta si au inceput sa se aprinda luminitele in vale. Am coborat repede si fara probleme pe piciorul Urechea pana la capatul de sus al telegondolei si de acolo pe partie, la Azuga. A fost una din acele ture pe care nu le uiti niciodata.
photos.app.goo.gl/BRVKsFhwS4NmCQRp9
Artemiza a ales partea cealalta a vaii Prahovei si a urcat
spre platoul Bucegilor/ vf Furnica
In aceasta sambata in trenul VSD-istilor, pe o vreme deosebita am hotarat sa merg pe platoul Bucegilor Varful Furnica. Am fost doar patru Mihai R, Florin I, Elena A si Artemiza C, care, pornind din gara Sinaia 798 m alt, am ocolit cat am putut soseaua alpina pana la Cota 1400, mergand pe scurtaturile bine stiute apoi pe sub telefericul Valea Dorului, de unde am ajuns pe varf. Am admirat de la inaltimi privelisti de-a dreptul impresionante cu simbolurile Bucegilor : Costila, Crucea Eroilor, Varful Omu, Babele. Toti muntii se vedeau imprejur, clar si frumos. Dupa o binemeritata pauza de varf am coborat pe acelasi traseu pana la gara Sinaia si am parcurs un total de 18 km.
photos.app.goo.gl/ftZTpHeLcJzx8qtS9
Mihai R a facut si o excursie varianta spre
Virful cu Dor-Vinturis, in loc de Furnica:
Astazi a fost cea mai frumoasa zi din iarna asta, cu cer albastru si foarte slabe adieri de vant.
Plecam patru din Sinaia, urcam pe BR spre Cota 1400. Aproape de Cota 2000 o parte a grupului merge spre Vf. Furnica, eu ma indrept spre Vf. cu Dor unde fac o pauza de masa si de... plaja.
. Ma uit spre Vf. Vanturis unde este un grup de 4-5 schiori. Hotarasc ca este pacat pe o asa vreme sa nu merg si pana pe Vanturis. Fac si aici un mic popas pentru foto si pentru a admira totul in jur intr-o zi superba.
In coborare ocolesc Vf. cu Dor spre Valea Soarelui si de la fosta (sau viitoarea?) cab. Vf. cu Dor cobor rapid spre 1400 pe BR (sub Stana Tarle un brad cazut blocheaza poteca) si apoi pe langa partie spre Gondola-Sinaia. Ma intalnesc cu colegii si cunoscutii care au ales alte trasee astazi si iau trenul de la 17:38.
photos.app.goo.gl/tdFjPmP91QynABXV8