Retezat 2013 plus un mic Ramet, din scurt

iata povestea un pic mai pe larg al acestui al doilea episod de vacanta de vara pe 2013. Voi aminti doar pe scurt ca primul episod s-a numit Fagaras, pe care l-am amintit doar in Cronica saptaminala, la inceputul lunii august.

Iata ca, dupa un intermezzo acasa si o tura de o zi in Piatra Craiului cu Virgil si Anca (unde ne-am intilnit si cu Andra la Refugiul Vf Ascutit) cind am urcat pe Briul Cioringa Mare ramura de sus, am fugit iar "mincind pamintul" de canicula, desi prognoza pentru "15 august" a fost cu ploi ca, pe oriunde la munte... iar in Retezat se astepta zapezica (pe Peleaga) si ploi torentiale. Cum nu am reusit sa fac echipa de fapte vitejesti cu colegii de club, am profitat de o invitatie si am plecat joia trecuta spre Alba Iulia, de unde urma sa continuam a doua zi, vineri spre Poiana Pelegii cu gindul de a pune tabara la lacul Bucura.
Seara de joi a plouat si in Alba Iulia, a doua zi promitea ploicele si pe drumul spre munte, si am vazut chiar citeva picaturi si udeala serioasa pe drumul de la Gura Apei spre Gura Bucurei. Totusi, pe urcare, nu a venit torentiala promisa de meteo-site-uri, si am ajuns neudati sus la baza ce urma sa ne fie "casa" pentru urmatoarele zile. Aglomeratie mare, pe masura vacantei de 4 zile, dar in general cred ca pe masura vacantei. Parca nu am mai nimerit atita popor la Bucura, erau cort linga cort, si desi duminica au mai plecat, parca tot multi am ramas. Vacile s-au retras si ele dupa vreo 2 zile, au trecut "linia" Curmaturii Bucurei spre Pietrele - cred ca simbata, ca "nu prea mai aveau ce minca", ne-a explicat o femeie care a trecut pe acolo cu magarul.

Simbata a fost cam ceata, altfel bine - asa ca prima excursie, in afara de cea de urcare cu casa in spinare din Poiana Pelegii, a fost pe Vf Retezat. Am ales sa urcam prin Curmatura Bucurei, creasta spre Vf Bucura 1 (BR), apoi BG (care vine din Poarta Bucurei) pina pe virf. Pelerinaj aici, coada la poza de virf. Prin picla se mai strecura si soarele, asa ca unii au stat si la plaja. De coborit, am coborit spre caldarea Stanisoara pe TA. Din saua Retezatului.
Pe valea Stanisoara e un drum spre Pietrele, TA, dar eu tineam minte ca se traversa pe momii relativ usor spre caldarea Pietrele acu' vreo 25+ de ani in urma, cind am fost prima oara pe acolo si am stat cu cortul la lacul Pietrele (mai era voie) cu Ducu si Dan. Am cam balaurit, am gasit si nu prea poteca si momii, dar am gasit o varianta de urcare cam neumblata pina in piciorul care separa cele doua vai. Acolo, in jnepeni, am cam balaurit-o iar, si am nimerit doar partial poteca (in partea de jos!) dupa un intermezzo mai dupa ureche. Culmea era ca pe partea unde am dat de poteca erau si niste nuiele infipte ca marcaj de fost maraton (probabil) pe care cindva au fost legate si panglici... le-am mai gasit prin alte parti ulterior, chiar cu panglici pe ele (pe drumul Bucura-Peleaga).
Am ajuns cu bine si burta plina de afine in drumul BA de Pietrele-Curmatura Bucurei, pe care ne-am intors la cort.
Seara s-a mai luminat si am inceput sa vedem peisajul mai bine. Asa a fost simbata. Timpul era clar spre imbunatatire, iar cei cu treaba au plecat duminica- asa ca s-a mai rarit un pic campingul Bucura (dar nu cine stie ce).
Duminica era promisiune de vreme buna, asa ca destul de multi si-au facut planuri adecvate, de zi lunga. Si eu, mi-am zis ca ce e in mina nu-i minciuna, sa bifez circuitul Peleaga-Galesu- Portile Inchise- Papusa - Peleaga... Nu am plecat chiar devreme, am ales sa incerc in urcare poteca ciobaneasca ce urca din CG dupa Bucura 2 in marcajul de creasta spre Peleaga; am gasit momiile exact unde ma asteptam. Apoi am urcat Peleaga, am coborit-o si din sa am luat-o spre Taurile din valea Rea, urmind acelasi traseu pe care l-am facut cu fetele data trecuta, acu' vreo 3 ani parca, spre Galesu. Aveam in fata la ceva distanta cu grup spre lacul Galesu, dar in rest eram cam singura pe traseu. Aproape ca i-am ajuns la un moment dat, doar ca am taiat-o pe directa peste bolovani sa interceptez drumul de urcare spre saua vf Mare, si nu am mai coborit tot pina la lac, ca mi se parea un ocol inutil. Traversarea a durat ceva, totusi am inceput urcusul spre saua Vf Mare pe la ora 12 si un pic. Intretimp, fundul caldarii si Portile Inchise s-au ascuns in ceata si nu vedeam mare lucru, si ma gindeam ca poate am gresit sa incurajez un grup de baieti sa mearga pe acolo, ocolit, ca aveau timp si tot se gindisera ca vor sa urce oricum si Papusa... si nu direct pe Galesu la vale (dupa ce faceau dus-intors Papusa), spre Pietrele... Eh, ei intrebau de drum la Pietrele pe Valea Rea... eu stiam ca n-ar fi marcat, ci doar via Galesu...
dar, in Valea Rea am gasit un nou marcaj TG?? de care nu stiam. Pe ciobanul Alb Voina nu l-am gasit pe acolo, cu care se pozase Jeni data trecuta ca ii placuse pitorescul personajului (l-as fi salutat cu placere si l-as fi intrebat daca a primit poza prin posta) In schimb i-am vazut scris numele pe o placa veche.

Am intrat pe Portile inchise cu ceata pe dreapta, dar vizibilitate locala pe stinga, spre taul Tapului. Poteca ceva mai degradata ca data trecuta se strecoara aerian pe sub creasta, atingind-o de vreo 2 ori parca pentru scurt timp. Invers au venit vreo 3 grupuri, ceea ce implica sa ne asteptam unii pe altii ca erau si locuri unde era greu sa treci unii de altii.
A fost cam... hmm, in opinia mea, mi s-a parut mai rau decit acum 3 ani in vreo 2 locuri expuse/degradate, o fi virsta sau impresia artistica pe motiv ca eram solo? dar am trecut doar cu putin efort suplimentar pasajele mai neplacute si a urmat clasicul pasunism pina unde incepe urcarea Papusii, la cablu. Mi-era foame/sete si n-aveam nici un chef sa urc ultimii metri, dar imi promisesem ca pe virf voi lua prinzul tirziu (cca ora 4) si voi bea o buna parte din ultima rezerva de apa - am facut greseala sa nu iau burduful si am avut doar ~0.75l de apa toata ziua cu mine. Si a fost cald si transpirasem ceva.
Fiind uscat, am urcat fara ajutorul cablului, si pe virf m-am conversat cu un ceh, care dupa lungi discutii s-a hotarit ca totusi vrea prin Portile Inchise, cu tot bagajul lui mare. L-am sfatuit sa si-l fixeze bine, sa nu il dezechilibreze pe catarare.
Am mincat/baut, facut poza de virf, si a urmat coborirea in saua Pelegii si urcat "la loc", pe vf Peleaga. Aici era desigur mai multa lume, mai toti urca Peleaga, si cei din Bucura si cei care vin din Poiana Pelegii, la tot felul de ore.
Acolo am lichidat ultima apa si am luat-o la trap pe CG spre lacul Bucura. A fost relativ scirbos intr-o portiune, asa am inteles de ce niste nemti (un el si o ea) se cam strimbasera la mine cind le spuneam ca voi cobori pe acolo, ca e mai usor/rapid... ei urcasera si ma intrebau cit fac pe dincolo, pe BR inapoi si cum e drumul.

Luni... ce sa fac? vroiam sa merg intr-o cercetare spre Slavei, si mi-am propus sa ajung spre Crucea Trasnitului (drum pe care nu am mai fost niciodata, dar care parea cam lung din ce citisem eu, dar eram contrazisa vehement de "altii"...) Ma gindisem ca as putea incerca la o zi lunguta si cu vreme buna sa fac un circuit si cu aceasta ocazie sa vad si cum va fi drumul de marti, cind plecam ca melcii cu casa in spinare spre lacul Zanoaga. Am plecat pe la ora 9, drum frumos, cu irezistibile cantitati imense de afine. Pustiu total, nu prea e circulat pe acolo, pina in Slavei n-am vazut multe urme pe poteca. Deci afinele era foarte bio si curate.
Sus... m-am intilnit cu o stina, cu ciini cuminti si 2 ciini mari si rai, care s-au repezit la mine dupa ce trecusem deja de ei, din urma, dar am scapat totusi, in cele din urma au ascultat de cioban si m-au lasat in pace. Ciobanul ma intrebase ce cautam pe acolo, si de ce nu m-am dus pe la Judele spre Zanoaga (i-am zis ca acolo merg, si pe la Judele vreau sa ma intorc). A zis ca este PREA lung... ca marcajul este foarte ocolit si ca mai este un drum ceva mai scurt, mai fac o ora jumate (pina unde??? total sau pina la locul de coborire in caldare?), sa urc in creasta si sa caut drumul "pe pietrii" - adica momii. Ca ala e mai scurt ceva. Eu eram curioasa sa vad si cum mergea marcajul (CA), asa ca am mers o bucata "intre" (creasta si marcaj), dar cind marcajul se vedea ca o va lua mult in jos spre un tapsan nesfirsit... am urcat in creasta. Aici mi-am zis ca imi pot permite o mica explorare, asa ca m-am intors pret de vreo 3 virfulete (ingramadiri de bolovani) inapoi, ca poate vad pe unde se cobora in caldare pe momii... nu am vazut, am luat-o deci iar "inainte" asteptind sa ma intersectez fie cu drumul cu momii, fie cu marcajul care va duce spre taul Zanoaga Mare. Sub mine in caldare erau citeva laculete, dar versantul era destul de neprietenos. Si dai si mergi, am dat de ceva momiie care mi s-a parut mie ca e de interes, dar in jos nu prea venea nici una. Poate ca am coborit prea repede, dar nu cu mult, acolo undeva trebuia sa fie coborirea, erau niste zone cam mincate, dar posibil sa fi urcat/coborit si oi pe acolo. Ravene, grohotisuri, dar usurel am coborit la un lac roz pe margine si cu apa limpede, mai deschisa spre turcoaz - am dedus eu ca ar fi Taul Rasucit, din harta. Acolo nu era nici o momiie, dar ma tot uitam cam pe unde ar trebui traversata caldarea pentru a ajunge la Zanoaga, era o distanta apreciabila si erau si bolovani si jnepeni pe parcurs. Totusi se putea cit de cit trasa o linie pe un fel de culoar. Am mers un pic si am dat de o urma de poteca si surpriza, am gasit si ceva momii, apoi le-am pierdut linia, am traversat o mare de bolovani si am gasit cu bucurie alte momii dincolo de zona aceea bolovanoasa. De acolo am reusit de bine de rau sa urmez (cu ceva efort de cautare) linia momiilor si a culoarului pe care il banuiam a fi cel care te ducea, coborind usor apoi urcind in final, la Zanoaga. Frumos si salbatic, dar destul de lung acest drum si trebuia multa atentie in orientare ca sa nu te infunzi in vreo padure de jnepeni si/sau pietre. Ape, afine, jnepeni, bolovani...
Si am ajuns cu bine pe malul lacului, stiam ca e un refugiu undeva, am vazut si o stina, erau si niste magarusi. Pustiu, era ziua de schimbare de tura la salvamont, asa ca am gasit refugiul inchis. Am gasit si 2 turisti la lac, am mincat repede si am inceput urcusul spre saua Judele.
Cu citeva minute inainte de saua Judele telefonul meu a ramas fara "zeama" de acumulator, asa ca atita a fost inregistrarea trackului, dar nu era mare paguba, era ora 3, si pe drumul Zanoaga-Judele urma sa venim si a doua zi. (din cauza ca nu prea era soare continuu, bateria solara in Retezat a fost mai greu de incarcat, asa ca am fost mai "fara baterie", fata de Fagaras, unde ne lafaiam in acumulatori incarcati!)
Am urmat drumul pe la lacuri... clasic.

Marti a fost ziua mutarii de la Bucura la Zanoaga. A fost o zi foarte vintoasa, sus in saua Judele mi-am tras si head-ul peste sapca, ca sa nu mi-o zboare vintul (sapca) si sa imi mai apar si urechile de vintul neprietenos si cam taios. In rest, nimic spectaculos de semnalat, drumul a fost Ok si am ajuns la lac in timpul prestabilit. De data asta am vazut si salvamontistul care patrula, totusi nu ne-a fost chiar foarte clar unde se pun corturile si a fost nevoie sa il mutam cu un tapsan mai incolo, cind a venit omul fuguta sa ne spuna ca nu acolo... L-am luat pe sus, si l-am dus ( cortul! nu omul :lol: ).

Dupa-masa totusi nu am putut sta locului, asa ca dupa ce am fost dupa apa la izvor (care este pe partea opusa a lacului, deasupra unui punct rosu MARE - il intrebasem pe salvamontist unde e apa de baut), am mers in recunoastere pentru a doua zi, in saua pe unde urma sa plecam spre Gura Zlata. Aveam intilnire miercuri al ora 1 la Gura Zlata cu taximetristul nostru, si am ajuns perfect la intilnire...
Seara au fost citeva picaturi de ploaie si tintari. Si au mai venit doi cehi din vale, care au pus cortul acolo (si au avut o limbarita....pina tirziu in noapte! mai ales tipul!)

Coborirea incepe cu scurta urcare in sa (cca 20 min), apoi merge pe platou (ierbos), pina unde se bifurca de varianta ce merge la Gura Apei (in vreo 2h... de la bifurcatie). Spre Gura Zlata este cu cel putin o ora mai lung, traverseaza o padure de jnepeni, ajunge pe un tapsan cu stina (parasita?) si apoi intra in padure. E luuuuung!

Spre sfirsit ajunge pe pe o vale, si parcurge si niste portiuni pitoresti, cu muschi, plus vreo 2-3 podete peste piriu, unul chiar foarte original, pe un copac! (noi l-am vazut abia dupa ce traversasem apa prin vad, pe pietre!) Ia sfirsit in "civilizatie", o casa a Academiei, acareturi si container de gunoi, binevenit ca am carat la vale un rucsac de "deseuri", de care abia asteptam sa scap. Acces auto(al lor), pod si soseaua.
Asta a fost Retezatul!

de acolo, ne-am intors in Alba Iulia destul de incinsa (termic), am schimbat masina si am dat o fuga rapid pina la Ramet. Asfaltul bun, apoi drumul rau, dar cu atentie practicabil - desi a costat un radiator la intoarcere

Aici cam ameninta a ploaie, am intilnit 2 turisti care veneau din chei si au zis ca e apa mare... nu era prea mare, de fapt. Eu eram pregatita ca va trebui sa intru in ea, dar in final nu am mai trecut prin apa, ci ne-am intors din locul ala unde nu era alta solutie: tocmai incepuse sa ploua cu niste picaturi destul de serioase.
Ne-am grabit inapoi, sa nu se ude stinca prea tare si sa ne creeze probleme acolo unde la ducere trecusem totusi pe uscat. Ploaia ne-a iertat, am revenit fara prea mare pericol de alunecare si totul s-a terminat bine (de n-ar fi fost faza cu radiatorul).
De la Alba Iulia m-am intors cu un autocar, se pare ca este o solutie mult mai buna (6h, la pret decent, mai ieftin chiar decit cu trenul) peste noapte si iata-ma din nou la o pauza "de munca".

Si pentru ca povestea trebuie ilustrata, aici puteti sa vedeti o buna parte a pozelor mele.